ICCJ. Decizia nr. 1114/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1114/2006
Dosar nr. 294/1/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 280 din 19 mai 2005, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul B.N, la 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. c) din acelaşi cod, prin respingerea cererilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) C. pen., şi, respectiv, infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pe latură civilă, s-a constatat că în cauză nu s-au formulat pretenţii civile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a 4 bâte din lemn uzate 100 %.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul şi soţia sa V., căsătoriţi fiind din anul 1987, consumatori de alcool, începând cu anii 1989, 1990, adesea se certau, ocazie în care inculpatul devenea violent şi-şi lovea consoarta.
O asemenea ceartă a avut loc şi în seara de 10 decembrie 2004, inculpatul motivând că supărat că soţia sa, îi înjurase mama decedată, a luat o bucată de lemn cu care i-a aplicat mai multe lovituri în diferite zone ale corpului. Atunci când bâta s-a rupt, inculpatul a luat alte două bâte şi, cu acestea, a continuat lovirea soţiei peste cap, torace şi membre, intensitatea mare a loviturilor ducând la căderea victimei pe pardoseala bucătăriei locuinţei celor doi. Deşi lovită astfel, femeia s-a retras într-o cameră, iar în dimineaţa următoare, P.N., chemat de inculpat pentru a-l ajuta la diferite munci, a văzut în bucătărie sânge şi a observat că B.V. avea sânge pe faţă şi pe mâini. Inculpatul i-a povestit martorului ceea ce se petrecuse seara, iar la sfatul martorului de a-şi duce soţia la spital, el a replicat că nu va face acest lucru pentru că-i este teamă că va fi închis.
În jurul orelor 18,00, din seara de 11 decembrie 2004, B.V. a decedat.
Raportul medico-legal de expertizare a victimei a înscris că moartea acesteia a fost violentă şi a fost cauzată de şocul traumatic consecutiv traumatismului cu multiple echimoze şi placarde echimotice dispuse difuz pe tot corpul, cu plăgi contuze pericraniene şi cu fracturi costale bilaterale, leziunile de violenţă datorându-se loviturilor repetate cu corpuri dure, între acestea şi deces existând raport de cauzalitate.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 365 din 30 noiembrie 2005, a admis apelul formulat de parchet, a desfiinţat în parte hotărârea primei instanţe şi în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea de omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate, fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, sens în care inculpatul a solicitat trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare, faptei reţinute în sarcina sa i s-a dat o greşită încadrare juridică şi s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de recurs dispune rejudecarea cauzei pentru vreunul din cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2), cu excepţia cazului de incompetenţă când rejudecarea se dispune numai în favoarea instanţei competente, când judecata a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate ori unei părţi i s-a respins în mod nejustificat o cerere de amânare şi din această cauză nu a putut să-şi facă apărarea sau prin hotărâre nu a fost rezolvat fondul cauzei.
Din verificarea lucrărilor cauzei se reţine că nici una din ipotezele menţionate, nu se regăseşte în dosar.
În altă ordine de idei, probele administrate au conturat situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi omor deosebit de grav, în forma cruzimilor.
Astfel, inculpatul şi-a lovit soţia cu bucăţi de lemn, loviturile producându-i fracturi costale bilaterale, plăgi contuze pericraniene, infiltrate sanguine pericraniene, precum şi stază şi edem meningo-cerebral, toate acestea făcând ca victima să sufere grav şi prelungit şi în condiţiile în care, după încetarea agresiunii, femeia s-a retras în altă încăpere, dar a fost conştientă până aproape de ora decesului survenit după aproximativ 20 de ore de la lovirea ei, inculpatul a lăsat-o singură şi nu a manifestat nici o urmă de dorinţă de atenuare a consecinţelor faptei sale.
Din derularea situaţiei de fapt pe care chiar inculpatul a creionat-o la urmărirea penală, se reţine că el a urmărit să provoace victimei, prin lovirea brutală cu obiecte tari, peste spate, picioare şi în zona capului, suferinţe chinuitoare, prelungite.
De asemenea, faţă de intensitatea loviturilor, de locurile unde au fost aplicate şi de gravitatea leziunilor produse, se reţine că inculpatul, acesta, în plus, a refuzat sugestia martorului de a-şi duce soţia la spital, a prevăzut rezultatul faptei sale, şi, chiar dacă nu l-a dorit, a acceptat producerea lui. Aşa fiind, fapta săvârşită se încadrează în art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) C. pen., nu în art. 183 din acelaşi cod.
În ce priveşte pedeapsa, aceea de 18 ani închisoare, instanţa de apel a avut în vedere pericolul social deosebit de grav al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, dar şi persoana făptuitorului, în evaluarea datelor ce-l caracterizează nereţinându-se elemente de circumstanţiere atenuante, favorabile.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispoziţiilor art. 192 din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 365 din 30 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 12 decembrie 2004, la 21 februarie 2006.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1112/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1122/2006. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
