ICCJ. Decizia nr. 1112/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1112/2006
Dosar nr. 24077/1/2005
(nr. vechi 7663/2005)
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 280 din 14 septembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în baza art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul T.G., la o pedeapsă de 18 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 4 ani închisoare în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., şi art. 7 din Legea 543/2002, s-a revocat suspendarea executării şi graţierea pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 562/2002 a Judecătoriei Vânju Mare şi s-a dispus să execute separat şi această pedeapsă, în total să execute 18 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus din pedeapsă, perioada arestului preventiv, începând cu data de 10 mai 2005.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile, O.E., suma de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi 10.000 RON daune morale, precum şi la 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 300 RON, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de actele şi lucrările de la dosar, a arătat că reţine următoarea situaţie de fapt.
În ziua de 07 mai 2005, inculpatul T.G. a consumat băuturi alcoolice, împreună cu N.V., amândoi ajungând în stare de ebrietate, astfel că acesta a încercat să întreţină raport sexual cu victima, însă nu a reuşit datorită stării de ebrietate în care se afla.
La scurt timp, inculpatul a strangulat-o pe victimă, prin introducerea în gură a unei basmale, iar pe cap a unui sac de plastic şi datorită astupării orificiilor bucal şi nazal aceasta a decedat, urmare a asfixiei mecanice.
După ce victima N.V. a decedat, inculpatul a încercat să o îngroape lângă o fântână din curtea gospodăriei numitului L.G., pe care o avea în pază, însă datorită faptului că terenul era tare a renunţat şi a săpat o groapă în spatele unui pătul din aceeaşi curte, unde a îngropat-o pe victimă.
În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută, s-a apreciat că activitatea materială desfăşurată de inculpat, care la data de 07 mai 2005, a încercat să aibă raport sexual cu victima N.V., care se afla într-o vădită stare de ebrietate, împotriva voinţei sale, însă nu a reuşit datorită stării de ebrietate în care se afla, pentru ca apoi, folosindu-se de o basma şi un sac de plastic i-a astupat orificiile bucal şi nazal, producându-i o asfixie mecanică, ce a dus la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la viol şi omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., şi art. 174 C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul.
La individualizarea şi aplicarea pedepselor s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că i s-au aplicat pedepse în mod diferenţiat, avându-se în vedere gradul de pericol social concret al fiecărei fapte, împrejurările în care au fost săvârşite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pedepse care au fost contopite, faptele fiind comise în concurs real, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.
În raport de conţinutul fişei de cazier existentă din dosarul de urmărire penală şi din care rezultă că inculpatul a suferit mai multe condamnări, respectiv de un an închisoare pentru furt calificat în 2004, de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru tâlhărie în anul 1994 şi ultima de 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 562 din 24 iunie 2002, a Judecătoriei Vânju Mare, pentru care i s-a aplicat suspendarea condiţionată a executării şi a fost graţiată potrivit Legii nr. 543/2002, iar în perioada termenul de încercare a comis infracţiunile de faţă, instanţa, în conformitate cu art. 83 C. pen. şi art. 7 din susmenţionata lege de graţiere, a revocat suspendarea cum şi graţierea pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, dispunând să o execute separat de pedeapsa de 18 ani închisoare, în total 18 ani şi 6 luni închisoare, prin privare de libertate.
A fost menţinută starea de arest, întrucât nu au încetat temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv.
Latura civilă a cauzei s-a menţionat că a fost soluţionată în raport de pretenţiile fiicei victimei, O.E., constituită ca parte civilă, actele şi lucrările dosarului, astfel că, potrivit art. 14 şi 346 C. proc. pen., cum şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la despăgubiri materiale şi daune morale în limita sumei arătată în prima parte a considerentelor prezentei decizii.
Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat, pe considerent că este nelegală, întrucât nu a comis infracţiunea de tentativă de viol, iar pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de omor, este mare, avându-se în vedere că la data comiterii faptei se afla în stare de ebrietate.
Curtea de apel Craiova a examinat apelul declarat de inculpat, în raport de cele două motive invocate, de actele şi lucrările existente la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., şi prin Decizia penală nr. 369 din 21 noiembrie 2005, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În considerentele deciziei s-a motivat că din probele dosarului rezultă fără echivoc că inculpatul a comis infracţiunea de tentativă de viol, avându-se în vedere că victima a fost găsită cu lenjeria intimă trasă lângă genunchi, iar potrivit expertizei genetice efectuată la restul de ţigară găsit în sânul victimei, A.D.N. - ul extras din aceasta este identic cu A.D.N. - ul din proba de referinţă recoltată de la inculpat.
Ca atare, a fost înlăturată nu numai această critică ci şi cea referitoare la greşita individualizare a pedepsei, avându-se în vedere gravitatea faptelor, împrejurările concrete în care a fost săvârşită, perseverenţa infracţională a inculpatului, elemente de natură ce ducă la concluzia că pedeapsa ce i-a fost aplicată nu este mare, astfel încât să se impună reducerea acesteia.
În consecinţă, apreciind că în cauză au fost pronunţate hotărâri legale şi temeinice, apelul declarat a fost respins, ca nefondat.
Potrivit art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs, iar cu ocazia soluţionării, atât apărătorul desemnat din oficiu, cât şi inculpatul recurent au formulat o critică identică referitoare la greşita individualizare a pedepsei, ca fiind mare în raport de atitudinea manifestată pe parcursul desfăşurării procesului penal, solicitând reducerea către limita minimă.
Motivul de recurs invocat constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat, actele şi lucrările existente la dosar, Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, se constată că recursul de faţă este nefondat şi se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse în continuare.
În cauză, instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, juste, drepte şi conforme cu prevederile legii, nu numai din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, a rezolvării laturii civile, dar şi din punct de vedere a individualizării pedepsei, sub durata acesteia.
Prin urmare, nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei de 18 ani închisoare, avându-se în vedere gravitatea faptelor, împrejurările concrete în care au fost săvârşite şi care constituie circumstanţe agravante de fapt şi de text, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care sunt cuprinse între un an şi 6 luni şi 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de tentativă la viol, iar pentru infracţiunea de omor între 10 ani închisoare şi 20 de ani închisoare, că inculpatul are antecedente penale şi că a încercat să nu recunoască comiterea infracţiunilor, sunt tot atâtea elemente de natură să ducă la concluzia că pedeapsa pe care urmează să o execute nu este mare, ea reflectă gravitatea faptelor, vinovăţia inculpatului, perseverenţa sa infracţională şi de natură să ducă la reeducarea acestuia şi să atingă finalitatea înscrise în art. 52 C. pen.
Aşa fiind, motivul de recurs invocat nu constituie caz de casare, iar potrivit pct. 3 de la art. 3859 C. proc. pen., nu se constată alte cazuri de casare, urmând ca recursul declarat să fie respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de declarat de inculpatul T.G., împotriva deciziei penale nr. 369 din 21 noiembrie 2005, a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 10 mai 2005, la 21 februarie 2006.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului de Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1100/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1114/2006. Penal → |
|---|
