ICCJ. Decizia nr. 1153/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1153/2006
Dosar nr. 24070/1/2005
(nr. vechi 7660/2005)
Şedinţa publică din 22 februarie 2006
Examinând recursul de faţă, constată:
I. Prin sentinţa penală nr. 473 din 21 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Iaşi au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1. D.B.M. după cum urmează:
- în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 10 ani închisoare;
- în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de 2 ani.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 18 decembrie 2004 la zi.
2. F.M., în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 18 decembrie 2004 la 22 decembrie 2004.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 10 comprimate Ecstasy (M.D.M.A.)
În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
II. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului F.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Instanţa a reţinut următoarele.
Inculpaţii se cunoşteau de mai mult timp însă nu se mai văzuseră de aproximativ 4 ani, timp în care inculpatul F.M. a fost plecat în Anglia să muncească.
La data de 18 decembrie 2005 cei doi s-au întâlnit, iar F.M. a acceptat propunerea celuilalt inculpat de a merge împreună cu maşina sa, la Iaşi.
Pe drum inculpatul D.B.M. i-a vândut inculpatului F.M. 10 comprimate de Ecstasy.
Când au ajuns în Iaşi cei doi s-au oprit în parcarea de la M.D. unde inculpatul D.B.M. a coborât şi s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire M. căruia i-a vândut 30 de comprimate de Ecstasy cu suma de 12.000.000 lei.
După ce inculpatul D.B.M. a revenit la maşină au intervenit organele de poliţie.
Instanţa a reţinut că din probele administrate nu rezultă că inculpatul F.M. ar fi cunoscut intenţia inculpatului D.B.M. de a vinde droguri şi nici faptul că acesta era scopul deplasării la Iaşi. În timpul efectuării tranzacţiei inculpatul a rămas în maşină, iar ulterior banii şi drogurile au fost puse de inculpatul D.B.M. în portiera maşinii.
S-a reţinut astfel că inculpatul F.M. doar a cumpărat 10 comprimate de Ecstasy pentru consum propriu astfel încât în sarcina sa nu se poate reţine decât săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, impunându-se achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a mai reţinut că inculpatul D.B.M. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) şi de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), faptele fiind comise în stare de recidivă post executorie.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 352 din 20 octombrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi de inculpatul D.B.M. şi a admis apelul declarat de inculpatul F.M., a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând a dispus, în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată acestui inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 82 alin. (1) C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a înlăturat aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului D.B.M. şi s-a dedus la zi arestarea preventivă.
Inculpatul D.B.M. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că apelurile declarate de procuror şi de inculpatul D.B.M. nu sunt fondate.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că probele administrate au fost complet şi just apreciate, iar concluzia că nu există probe certe cu privire la comiterea infracţiunii de trafic de droguri de către inculpatul F.M., este corectă.
Faptul că acesta a cumpărat de la coinculpatul D.B.M., 10 comprimate de Ecstasy, recunoscând că este consumator de droguri, îl inculpă doar pentru deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.
Aşa fiind, soluţia de achitare pentru infracţiunea de trafic de droguri este corectă.
S-a mai reţinut că pedepsele aplicate inculpatului D.B.M., sunt proporţionale cu gradul de pericol social al faptei şi al făptuitorului, aşa încât nu se impune reindividualizarea acestora, sub acest aspect fiind nefondate atât apelul procurorului cât şi apelul inculpatului
S-a apreciat că este nefondată şi critica procurorului vizând greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului F.M. fiind însă fondată susţinerea inculpatului cu privire la greşita individualizare a modalităţii de executarea a acesteia.
Instanţa de apel a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., pentru a se dispune suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a declarat recurs sub aspectul greşitei achitări a inculpatului F.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi al greşitei individualizări a pedepsei fiind nejustificată aplicarea unei pedepse minime cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Recursul va fi examinat prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi respectiv 14 C. proc. pen., precum şi a dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Din examinarea cauzei rezultă că ambele motive de recurs sunt nefondate.
Se constată astfel că situaţia de fapt a fost corect reţinută pe baza analizelor probelor administrate în cauză din care rezultă cu certitudine că inculpatul F.M. a cumpărat de la coinculpatul D.B.M. 10 comprimate Ecstasy pentru consum propriu.
Ambii inculpaţi au declarat constant pe tot parcursul procesului că inculpatul F.M. nu a ştiut că inculpatul D.B.M. se deplasează la Iaşi pentru a vinde droguri şi, nici că acesta are asupra sa droguri pentru a le vinde, după cum nu a ştiut nimic despre tranzacţia efectuată cu investigatorul sub acoperire.
Nici o altă probă administrată în cauză nu este de natură să infirme susţinerile celor doi inculpaţi.
Simplul fapt că inculpatul F.M. a cumpărat 10 comprimate de Ecstasy de la coinculpat nu constituie o dovadă pe baza căreia să se poată reţine săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri în sarcina inculpatului atâta timp cât nici o probă nu rezultă că acesta a cunoscut faptul că inculpatul D.B.M. mai are asupra sa şi alte droguri, în afară de cele pe care i le-a vândut, că şi deplasarea la Iaşi se face în scopul comercializării acesteia.
În consecinţă, se constată că justificat prima instanţă şi cea de apel au reţinut că se impune achitarea inculpatului F.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Nu este fondat nici motivul de recurs vizând greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), aceasta fiind corespunzătoare pericolului social concret al faptei precum şi datelor personale ale inculpatului.
De asemenea, Curtea apreciază că în mod corect instanţa de apel a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., inclusiv cea referitoare la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. şi fără executarea pedepsei.
Cum din examinarea cauzei nu rezultă nici existenţa vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 352 din 20 octombrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpatul F.M.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1146/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1160/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
