ICCJ. Decizia nr. 1152/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1152/2006
Dosar nr. 24069/1//2005
(nr. vechi 7659/2005)
Şedinţa publică din 22 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 102 din 9 martie 2005 a Tribunalului Vaslui s-a dispus condamnarea inculpatului C.C. la următoarele pedepse:
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr de înmatriculare fals, prevăzută de art. 77 alin. (2) din OUG nr. 195/2002;
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire la autoritatea vamală de documente vamale şi transport care se refereau la alte bunuri decât cele prezentate la vamă, prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP);
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de înşelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) şi ( )C. pen.;
- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen., toate, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.C. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul B.G.C. la următoarele pedepse:
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr de înmatriculare fals, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 77 alin. (2) din OUG nr. 195/2002;
- 2 ani închisoare şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea la autoritatea vamală de documente vamale şi transport care se refereau la alte bunuri decât cele prezentate la vamă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 177 din Legea nr. 141/199.
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate de tentativă de înşelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.;
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen., toate, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B.G.C. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen., instanţa a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate celor doi inculpaţi sub supraveghere.
În baza art. 862 C. pen., a fixat termen de încercare pentru fiecare inculpat de 5 ani.
Totodată, s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea.
De asemenea, i-a obligat pe inculpaţi să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Vaslui la datele fixate de acesta;
- să comunice orice schimbare de domiciliu;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă;
În baza art. 255 alin. (4). raportat la art. 254 alin. (3) C. pen., confiscă de la inculpaţi trei bancnote de câte 10 Euro înregistrate în registrul de valori al Tribunalului Vaslui, la poziţia 20/2004, bani ce fac obiectul dării de mită.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii să achite fiecare câte 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul B.G.C., deţinea funcţia de administrator al SC E.T. SRL Huşi, având totodată în folosinţă, în perioada februarie 2003, un autoturism LADA 1500, autoturism închiriat de la martorul B.O.V., proprietarul autovehiculului sus-menţionat.
În anul 2002, inculpatul C.C. a achiziţionat un autoturism marca LADA 1500, iar în ianuarie 2003 a încheiat cu SC A. SA contractul de asigurare nr. 111956 din 14 ianuarie 2003 pentru autoturismul LADA pentru avarii şi furt pe teritoriul României şi avarii în afara teritoriului României. Contractul de asigurare a fost încheiat pe o durată de un an, suma asigurată fiind de 1737 Euro.
Având în vedere această situaţie inculpatul C.C. i-a propus inculpatului B.G.C. să-l ajute să-şi vândă autoturismul LADA proprietatea sa, la un centru de dezmembrare auto, urmând ca după aceea să declare că autoturismul i-a fost furat pentru a încasa prima de asigurare.
Faţă de această propunere inculpatul B.G.C. s-a declarat de acord.
În scopul sus-arătat cei doi inculpaţi s-au deplasat în municipiul Iaşi, la un centru de dezmembrări auto din localitate, oferind centrului de dezmembrări spre vânzare pentru dezmembrare autoturismul LADA 1500.
Deoarece cei doi inculpaţi nu ofereau, odată cu autoturismul şi actele de înmatriculare ale autoturismului vânzarea nu a putut fi perfectată în municipiul Iaşi astfel că s-au reîntors în municipiul Huşi.
Pentru a putea urma planul iniţial, inculpatul C.C. i-a propus inculpatului B.G.C. să pună pe autoturismul său numerele de înmatriculare ale autoturismului LADA 1500, să treacă cu acesta în Republica Moldova unde urmau să lase autoturismul unor rude ale sale din localitatea Călmăţui, pentru a-l dezmembra şi a-l vinde astfel dezmembrat, iar apoi, la reîntoarcerea în România, să-l declare furat.
Întrucât inculpatul B.G.C. a fost de acord cu propunerea inculpatului C.C., cei doi s-au deplasat pe data de 6 octombrie 2003 la atelierul de reparaţii auto, proprietatea martorului P.P., unde se afla în reparaţii autoturismul LADA 1500, de pe care a luat numerele de înmatriculare, după care s-a deplasat împreună cu inculpatul C.C. la autoturismul proprietatea dânsului, în localitatea Râşeşti, judeţul Vaslui.
Cei doi inculpaţi au demontat numerele de înmatriculare ale autoturismului LADA 1500, după care au montat pe acest autoturism numerele de înmatriculare.
În seara aceleiaşi zile de 6 octombrie 2003, cei doi inculpaţi s-au prezentat în P.C.T.F. Albiţa, pe sensul de ieşire din ţară cu autoturismul proprietatea inculpatului C.C., la volan aflându-se chiar proprietarul.
Acesta a prezentat agentului vamal din cadrul Biroului Vamal Albiţa paşapoartele, certificatul de înmatriculare al autoturismului LADA 1500. Întrucât pe certificatul de înmatriculare era trecut ca şi proprietar altă persoană decât cele aflate în autoturism, agentul vamal a solicitat prezentarea unei procuri în temeiul căreia cei doi pot folosi autoturismul.
Inculpatul B.G.C. a motiva că autoturismul este proprietatea cumnatului său, că are acordul acestuia pentru a-l folosi, astfel că la insistenţele sale, agentul vamal le-a permis să iasă din ţară cu autoturismul.
Cei doi inculpaţi s-au deplasat cu autoturismul în localitatea Călmăţui din Republica Moldova la o rudă a inculpatului C.C., au demontat de pe acesta numerele de înmatriculare, pe care inculpatul B.G.C. le-a pus într-o sacoşă reîntorcându-se cu tăbliţele de înmatriculare în România a doua zi, cu un microbuz înmatriculat în Republica Moldova.
În ziua de 10 martie 2003 inculpatul C.C. s-a deplasat la Poliţia Huşi, arătând că, în noaptea de 9 octombrie 2003, i-a fost sustras autoturismul proprietate personală LADA 1500.
În aceeaşi zi inculpatul C.C. s-a deplasat şi la sediul S.A.R. A. – Agenţia, declarându-le acestora furtul autoturismului proprietate personală.
Conform prevederilor contractului de asigurare nr. 111956 din 14 ianuarie 2003 inculpatul C.C. urma să încaseze, după trecerea unei perioade de 30 de zile de la data înştiinţării, suma asigurată de 1737 Euro.
În urma activităţilor informativ-operative desfăşurate de Poliţia municipiului Iaşi, s-a constatat că învinuitul C.C. era înregistrat la Vama Albiţa ca aflându-se, în data de 06 octombrie 2003, ora 18,00, împreună cu inculpatul B.G.C. în autoturismul cu care au trecut în Republica Moldova.
În ziua de 7 octombrie 2003 cei doi inculpaţi erau înregistraţi în Vama Albiţa, intrând în ţară cu autoturismul înmatriculat în Republica Moldova.
Pentru verificarea aspectelor relatate, în ziua de 30 octombrie 03, inculpatul C.C. a fost audiat de agentul de poliţie A.O. de la biroul judiciar din cadrul Poliţiei municipiului Huşi.
Inculpatul B.G.C. fiind citat pentru a fi audiat, l-a consultat pe inculpatul C.C. cu privire la audierile efectuate faţă de acesta. Cu această ocazie inculpatul C.C. i-a sugerat inculpatului B.G.C. să-i ofere o sumă de bani lucrătorului de poliţie, pe care inculpatul C.C. îl cunoştea, întrucât locuiau în aceeaşi zonă, pentru a nu mai întreprinde cercetări privind deplasarea în Republica Moldova.
Inculpatul B.G.C. a fost de acord cu propunerea inculpatului C.C., deplasându-se împreună cu acesta din urmă, în ziua de 31 octombrie 03, la domiciliului agentului de poliţie A.O. Inculpatul C.C. i-a dat inculpatului B.G.C. suma de 150 Euro compusă din trei bancnote de 50 Euro, pentru a i-o oferi agentului de poliţie într-un plic.
După ce a ajuns la locuinţa agentului de poliţie şi acesta i-a deschis uşa, inculpatul B.G.C. i-a oferit suma de 150 Euro pentru a nu mai efectua cercetări, arătându-i totodată agentului de poliţie şi plicul cu bancnotele pe care i le oferea.
Agentul de poliţie a refuzat suma oferită invitându-i pe cei doi inculpaţi la sediul Poliţiei municipiului Huşi, pentru cercetări.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii C.C. şi B.G.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Astfel, inculpatul B.G.C. a susţinut că a avut calitatea de complice la infracţiunea prevăzută de art. 255 C. pen., întrucât a fost mandatat de coinculpatul C.C. să remită banii martorului A.O.
Faţă de cele arătate atât inculpatul B.G.C. şi coinculpatul C.C. au solicitat redozarea pedepselor aplicate, considerându-le prea aspre, raportat la circumstanţele reale şi personale.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 377 din 15 noiembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.C. şi de B.G.C., menţinând sentinţa penală nr. 102 din 9 martie 2005 a Tribunalului Vaslui.
Totodată, i-a obligat pe inculpaţii apelaţi la plata sumelor de câte 30 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că în cauză fapta inculpatului B.G.C. de a oferi agentului de poliţie A.O. suma de 150 Euro pentru a nu continua cercetarea penală în cauză întruneşte elementele infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. şi nu pe aceea de complicitate la această infracţiune, întrucât inculpatul B.G.C. este cel ce a oferit nemijlocit banii agentului de poliţie în scopul menţionat. S-a mai reţinut că în speţă raportul între mituitor şi mituit s-a realizat, mituirea fiind reglementată ca o faptă bilaterală, la săvârşirea căreia concurează cel ce dă mită şi cel care pretinde, primeşte sau nu respinge mita, în scopul îndeplinirii sau încălcării îndatoririlor de serviciu cu privire la efectuarea unui act.
De asemenea, nici critica privind reindividualizarea pedepselor nu a fost reţinută, întrucât au fost deja avute în vedere atât cauzele ce agravează răspunderea penală şi cele care o atenuează.
Fiind nemulţumit de soluţia pronunţată, inculpatul B.G.C., în termen legal a formulat recurs invocând drept motiv dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat redozarea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma.
Din verificarea dosarului cauzei, Înalta Curte constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în concordanţă cu probele administrate, iar încadrarea juridică a faptelor este, de asemenea, corectă.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei este necesar a se reţine că împrejurările în care a fost săvârşită o infracţiune pot conduce la reţinerea atât a unor cauze de agravare cât şi a unor cauze de atenuare a răspunderii penale.
Ori de câte ori se constată existenţa cumulativă a acestora, instanţa are obligaţia, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei să respecte ordinea în care urmează a se face aplicarea circumstanţelor agravante, a circumstanţelor atenuante şi a stării de recidivă, atunci când acestea sunt în concurs.
În speţă, inculpatul a săvârşit infracţiunile de complicitate la infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 77 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 şi complicitate la infracţiunea de folosire la autoritatea vamală de documente vamale şi de transport care se referă la alte bunuri decât cele prezentate în vamă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 177 din Legea nr. 141/1997, complicitate la infracţiunea de tentativă la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 C. pen., art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., toate în concurs real.
Înalta Curte constată că instanţa de fond şi apoi cea de control judiciar au procedat corect atunci când la individualizarea judiciară a pedepsei rezultante aplicate inculpaţilor au ţinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând gradul de pericol social al faptelor comise, modalităţile concrete de săvârşirea faptelor precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor care sunt infractori primari, au recunoscut şi regretat faptele comise.
Se apreciază că în speţă nu pot fi reţinute elemente de natură a permite coborârea pedepsei sub limita deja stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de control judiciar, astfel că o nouă individualizare a pedepsei nu poate fi luată în discuţie.
Faţă de acele arătate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.C. iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.C. împotriva deciziei penale nr. 377 din 15 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1151/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1154/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
