ICCJ. Decizia nr. 1438/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 122 din 6 octombrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul C.S. în baza art. 458 și 461 lit. d) C. proc. pen. și art. 15 C. pen.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că nu sunt incidente dispozițiile privind contestația la executare și aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 27/1999 pronunțată de Tribunalul București, întrucât pe această cale nu se poate schimba încadrarea juridică dată faptei comisă din infracțiunea de furt cu consecințe grave, ca urmare a reducerii cuantumului pagubei conform art. 146 C. pen., modificat prin Legea nr. 456/2001.
De asemenea, aplicarea legii mai favorabile în materia hotărârilor penale rămase definitive este facultativă.
Apelul declarat de condamnat a fost respinsă de Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 1008 din 15 decembrie 2005.
împotriva deciziei, condamnatul C.S. a declarat recurs.
Recursul este nefondat.
Conform art. 461 lit. d) C. proc. pen., contestația la executare se poate face când se invocă amnistia, prescripția sau orice altă cauză de stingere sau micșorare a pedepsei și orice alt incident ivit în timpul executării.
Din examinarea textului, rezultă că încadrarea juridică dată unei fapte nu se poate face pe această cale, întrucât se înfrânge autoritatea de lucru judecat.
Pe de altă parte, deși conform art. 461 lit. d) C. proc. pen., contestația poate privi o cauză de micșorare a pedepsei, în speță textul nu este aplicabil, întrucât dispozițiile art. 15 C. pen., la care face trimitere condamnatul are o aplicare facultativă.
Astfel, textul se referă la intervenția unei legi care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, instanța, ținând cont de infracțiunea săvârșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei, poate dispune fie reducerea, fie menținerea pedepsei.
Recurentul C.S. a fost condamnat, la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prejudiciul cauzat fiind de 135.000.000 lei la data comiterii faptei și la data pronunțării hotărârilor fiind aplicabile dispozițiile art. 146 C. pen., ce aveau plafonul valoric de 50.000.000 lei, ce reprezintă consecința deosebit de gravă.
Prin Legea nr. 456/2001, plafonul valoric a fost majorat la 2 miliarde, ceea ce poate constitui, conform art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru cauzele aflate în curs de judecată schimbarea încadrării juridice dintr-o infracțiune gravă în alta mai ușoară, iar în hotărârile definitiv judecate, numai dacă sunt îndeplinite condițiile art. 15 enumerate.
în speță, însă nu sunt îndeplinite aceste condiții, inculpatul având în antecedente încă o condamnare pentru furt, iar cele deduse judecății fiind comise repetat, împreună cu alte persoane.
Față de aceste critici, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, neconstatându-se motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor.
Cheltuielile de judecată s-au plătit conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1433/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1427/2006. Penal → |
|---|
