ICCJ. Decizia nr. 1427/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 623 din 22 septembrie 2005 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul C.L., la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de 874 zile din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 185 din 4 mai 1999 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 266 din 22 iunie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Iași, rest care a fost contopit cu pedeapsa stabilită prin sentința atacată aplicând-o pe cea mai grea de 8 ani închisoare sporită cu 6 luni dispunându-se în final ca inculpatul C.L. să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare.
Prin aceeași sentință au mai fost condamnați, la câte 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpații nerecurenți H.L.G. și D.V.
Conform art. 71 C. pen., li s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepselor.
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților și conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate reținerea și arestarea preventivă ale acestora, începând cu data de 14 martie 2005 la zi.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în seara de 13 martie 2005, în jurul orei 22,00, inculpații s-au întâlnit în Cartierul Bularga din Iași, în apropierea stației de maxi-taxi, de unde intenționau să se deplaseze acasă.
Deoarece au așteptat circa două ore și nu a oprit nici o mașină, la propunerea lui C.L., inculpații au hotărât să doarmă la o mătușă a acestuia, care locuiește în zona Podu de Piatră din municipiul Iași.
în jurul orei 0,30, motivează prima instanță, făptuitorii s-au deplasat pe B-dul Nicolae Iorga și în apropierea stației de tramvai situată vis a vis de Piața Nicolina, au observat că din sens opus se apropia un tânăr, respectiv partea vătămată G.L. care se întorcea acasă de la serviciu. în momentul în care părțile s-au întâlnit, H.L.G. l-a lovit pe G.L. cu pumnul în față, iar acesta a căzut la pământ.
Partea vătămată s-a ridicat și s-a îndreptat spre locul în care locuia, dar a fost ajunsă de inculpați care l-au lovit cu pumnii și picioarele, victima căzând din nou la pământ.
Inculpatul C.L. a sustras din buzunarul de la pantalonii părții vătămate un portmoneu, iar H.L.G. a luat de lângă victimă o ciocolată care îi căzuse din mână. După aceea inculpații au plecat, dar au fost reținuți de organele de poliție.
Tribunalul a mai constatat că G.L., ca urmare a loviturilor primite, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 11-13 zile de îngrijiri medicale, conform Raportului de expertiză medico-legală nr. 373/ OF din 14 martie 2005 efectuat de S.M.L. Iași.
Curtea de Apel Iași, secția penală, prin decizia penală nr. 405 din 13 decembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței primei instanțe.
Hotărârea instanței de apel a fost recurată de inculpatul C.L., care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., a reiterat criticile din apel, solicitând casarea hotărârilor, reducerea pedepsei aplicate și înlăturarea sporului de șase luni închisoare.
Curtea, verificând decizia atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Instanțele au reținut o corectă situație de fapt prezentată pe larg în considerentele hotărârilor atacate ce nu a fost contestată de inculpatul C.L., iar încadrarea juridică este legală.
Cât privește individualizarea pedepsei, instanțele au făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținând seama atât de pericolul social concret al faptei comise de C.L., cât și de circumstanțele care caracterizează persoana acestuia.
Pericolul social al infracțiunii este relevat de modul în care inculpatul a comis fapta, împreună cu ceilalți doi făptuitori, noaptea, pe un drum public pe care nu se mai aflau alte persoane, atacând partea vătămată căreia i-a sustras prin violență portmoneul.
împrejurarea că inculpatul a fost sincer nu prezintă relevanță în cauză, deoarece acesta a fost prins de organele de poliție și asupra lui s-a găsit portmoneul părții vătămate G.L., astfel încât nu putea să nu recunoască comiterea faptei.
în ceea ce privește profilul moral al recurentului inculpat, astfel cum rezultă din fișa de cazier, acesta este recidivist, fiind condamnat anterior la 7 ani închisoare prin sentința penală nr. 185 din 4 mai 1999 a Tribunalului Iași.
Conform art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de 874 zile din pedeapsa anterioară de 7 ani închisoare, rest care a fost contopit cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, aplicându-i-se inculpatului C.L. sancțiunea cea mai grea de 8 ani închisoare sporită cu 6 luni, urmând ca în final acesta să execute 8 ani și 6 luni închisoare.
Sportul de 6 luni închisoare aplicat de instanța de fond și menținut de curtea de apel, este în limitele prevăzute de art. 34 lit. b) C. pen., iar aplicarea sa se impune în raport de faptul că recurentul inculpat a fost condamnat anterior tot pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, comisă la un interval scurt de timp, ce denotă perseverența sa infracțională și periculozitatea deosebită. Ca atare, prin aplicarea sportului de 6 luni închisoare, instanțele au stabilit o pedeapsă rezultantă care asigură realizarea scopului cerut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
în consecință, fiind respectate cerințele textelor legale arătate și neexistând temeiuri de reducere a pedepsei, critica formulată de inculpatul recurent în sensul greșitei individualizări a acesteia nu poate fi primită.
întrucât motivul de recurs invocat este neîntemeiat, iar din examinarea hotărârilor atacate nu se constată cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a recurentului de la 14 martie 2005 la 6 martie 2006.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1438/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1426/2006. Penal → |
|---|
