ICCJ. Decizia nr. 1460/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 325 din 11 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția penală, în baza art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 și 76 C. pen., a fost condamnată inculpata Ș.M., la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
în baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 lit. d) C. pen., a mai fost condamnată inculpata la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare.
Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse și s-a dispus ca inculpata Ș.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
Prin aceeași sentință, în baza art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata M.I., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executare pedepsei.
în baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 lit. a) C. pen., a mai fost condamnată inculpata la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare.
în temeiul art. 33 și art. 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse și s-a dispus ca inculpata M.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu privire la ambele inculpate.
A fost menținută starea de arest a inculpatelor și s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăreia, timpul executat preventiv, începând cu 28 martie 2005 pentru inculpata Ș.M. și de la 29 martie 2005 pentru inculpata M.I.
Au fost obligate inculpatele, în solidar, să plătească părții civile Serviciul de Ambulanță Gorj suma de 2.968.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile (196,8 RON), plus dobânda legală aferentă acestei sume.
S-a luat act că C.A.S.J. Gorj nu se constituie parte civilă, cum nici părțile vătămate.
Au fost obligate inculpatele să plătească către stat câte 500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de mijloacele de probă de la dosar, a arătat că reține următoarea situație de fapt.
în ziua de 23 martie 2005, M.G. s-a deplasat la domiciliul surorii sale M.M., unde se aflau și inculpatele M.I. și Ș.M., care sunt frați, astfel că între cei prezenți au avut loc mai multe discuții.
Pe fondul discuțiilor contradictorii dintre ei, victima M.G. a aruncat cu o piatră și a lovit-o pe sora sa, inculpata M.I., cauzându-i o leziune, pentru a cărei vindecare au fost necesare un număr de 6 zile îngrijiri medicale, astfel că aceasta a reacționat și a lovit-o cu un par, situație față de care aceasta a părăsit curtea și s-a deplasat în locuința sa.
Inculpatele M.I. și Ș.M., înarmate cu o furcă și un par, s-au dus peste victimă și i-au aplicat multiple lovituri în zona capului cât și în alte zone ale corpului, până când au constatat că aceasta a ajuns într-o stare gravă, după care au părăsit domiciliul.
în contextul comiterii faptei de lovire a victimei de către cele două inculpate și a conduitei lor s-au adunat mai multe persoane care au fost profund indignate de atitudinea acestora.
Victima M.G., urmare a leziunilor suferite a fost transportată, în noaptea de 23-24 martie 2005, la spital, însă pe drum a decedat, iar potrivit raportului de constatare medico-legală - autopsie, moartea acestuia a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii și dilacerări meningo-cerebrale, urmare a unei fracturi de boltă și bază craniană produse în condițiile unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, fiind legătură de cauzalitate între acestea și deces.
Pe fondul stării de fapt reținute, s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de către cele două inculpate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și ultraj la bunele moravuri în formă agravantă.
Având în vedere că agresiunea s-a datorat activității victimei care a lovit pe una dintre surorile sale cu o piatră, cauzându-i leziuni corporale și că cele două inculpate au acționat pe fondul unei stări puternice de tulburare, s-a apreciat că în cauză sunt incidente prevăzute art. 73 lit. b) C. pen., privind circumstanța legală a stării de provocare.
Față de atitudinea sinceră manifestată pe parcursul desfășurării procesului penal a celor două inculpate, care au recunoscut și regretat comiterea faptei, că sunt la primul contact cu legea penală, s-a apreciat că față de acestea sunt întrunite prevăzute art. 74 și art. 76 C. pen., privind circumstanțele atenuante personale.
Prin urmare, inculpatele au fost condamnate pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzut de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu reținerea stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și a circumstanțelor atenuante personale la pedepse de 4 ani închisoare și respectiv 3 ani închisoare.
De asemenea, față de scandalul public produs la fața locului unde s-au strâns aproximativ 100 de cetățeni și care au fost profund indignați în legătură cu evenimentele care s-au derulat, s-a reținut față de cele două inculpate și infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea circumstanțelor atenuante personale, texte de lege în baza cărora au fost condamnate la câte un an și 6 luni închisoare.
La individualizarea și aplicarea pedepselor s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările și modul în care au fost săvârșite, că cele două inculpate au comis câte două infracțiuni în concurs real, s-a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executarea în regim privativ de libertate pentru inculpata Ș.M. și de 3 ani închisoare pentru M.I., sunt de natură să dusă la reeducarea acestora și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.
împotriva acestei sentințe a declarat apel numai parchetul, pe motiv că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât, deși li s-au aplicat inculpatelor circumstanțele legale ale scuzei provocării și atenuante personale, pedepsele de 4 ani închisoare și de 3 ani închisoare sunt sub limita minimă impusă de legiuitor care este de 5 ani închisoare, limită pe care prima instanță nu a respectat-o.
Curtea de Apel Craiova, secția penală, a examinat motivul de apel invocat de parchet și prin decizia penală nr. 375 din 24 noiembrie 2005, a admis apelul parchetului, a desființat în parte sentința și a descontopit pedepsele aplicate pentru infracțiunea de omor calificat și ultraj la bunele moravuri în formă agravantă, în pedepsele componente de 4 ani închisoare și un an și 6 luni închisoare pentru inculpata Ș.M. și de 3 ani închisoare și un an închisoare pentru inculpata M.I. și a majorat pedeapsa aplicată fiecărei inculpate pentru infracțiunea de omor calificat, la 5 ani închisoare.
Au fost recontopite pedepsele, astfel că fiecare dintre acestea să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în considerentele deciziei s-a menționat că instanța de fond a pronunțat în parte o sentință legală și temeinică numai din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatelor, însă nu și din punct de vedere a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei aplicate fiecărei inculpate, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, cu reținerea stării de provocare și a circumstanțelor atenuante personale.
S-a dezvoltat motivarea și s-a arătat că potrivit art. 76 pct. 2 C. pen., pentru infracțiunile de omor dacă au fost reținute circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult la o treime din minimul special.
Cum minimul special al infracțiunii de omor calificat este de 15 ani închisoare, iar maximul de 25 ani închisoare, instanța de fond a aplicat celor două inculpate pedepsei sub 5 ani închisoare, care sunt nelegale și contrar dispozițiilor menționate.
Prin urmare a fost admis apelul, desființată în parte sentința și înlăturate aspecte de nelegalitate cu privire la cele două inculpate, fiindu-le majorată pedeapsa la 5 ani închisoare.
Potrivit art. 3853C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs numai de către parchet, sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
Un prin motiv de netemeinicie, a fost invocat ca fiind greșita individualizare a pedepsei, în sensul că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicate fiecărei inculpate pentru comiterea infracțiunii de omor este o pedeapsă modică, de natură să nu ducă la reeducarea inculpatelor, solicitând majorarea pedepselor.
Al doilea motiv de recurs și care este în favoarea inculpatelor, constă în aceea că celor două intimate nu li s-a dedus corect timpul reținerii și al arestării preventive.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei și sentinței, descontopirea pedepselor aplicate celor două inculpate și majorarea pedepsei pentru fiecare inculpată, privind comiterea infracțiunii de omor calificat, în raport de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, gradul de pericol social mărit al acesteia, precum și scopului pedepsei, cu deducerea corectă a perioadei reținerii și a arestului pentru fiecare inculpată.
Motivele de recurs invocate de către parchet, constituie cazuri de casare potrivit pct. 171, în sensul că hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, referitor la greșita deducere a reținerii și a arestului preventiv și pct. 14 de la același articol 3859C. proc. pen., inculpatelor făcându-li-se o greșită individualizare a pedepselor în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Examinând recursul declarat, sub prisma celor două critici invocate, a actelor și lucrărilor de la dosar, a deciziei și sentinței pronunțate în cauză, a cazurilor de casare invocate, se constată că recursul declarat este fondat și se va admite pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Referitor la prima critică invocată de către parchet, vizând greșita individualizare a pedepsei față de cele doua inculpate, când li s-a aplicat pedeapsa minimă de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și care constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 3859C. proc. pen., se constată că este întemeiat.
Instanțele nu au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei cu privire la infracțiunea comisă de către inculpate privind omorul calificat, când li s-au aplicat pedeapsa de numai 5 ani închisoare, fiind ignorate elemente înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările și modul în care a fost comisă infracțiunea și care constituie circumstanțe agravante de fapt și de text, că starea de provocare a fost deplin justificată, însă intenția victimei nu a fost aceea de a cauza o suferință sau a crea surorii sale o vătămare corporală gravă așa cum rezultă din actul medico-legal, activitatea sa a fost spontană pe fondul discuțiilor dintre frați, elemente de natură ce nu au fost avute în vedere când s-a aplicat fiecăreia dintre ele o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege.
Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată fiecărei inculpate nu este o pedeapsă just individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ea nereflectând gravitatea faptei, vinovăția inculpatelor și periculozitatea lor socială și ca atare se impune majorarea acesteia la 8 ani închisoare, pentru fiecare inculpată.
O pedeapsă de 8 ani închisoare este de natură să ducă la reeducarea acestora și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.
Și cel de-al doilea motiv de recurs invocat de către parchet, referitor la greșita deducere a reținerii și arestului preventiv, se constată că este de asemenea întemeiat și constituie caz de casare, potrivit pct. 171 de la art. 3859C. proc. pen.
Din ordonanțele de reținere, cum și mandatele de arestare preventivă, rezultă că s-a dedus greșit reținerea și arestul preventiv față de cele două intimate-inculpate, urmând ca potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), să se deducă din pedeapsa rezultantă și aplicată fiecăreia, timpul reținerii și al arestării preventive, de la 28 martie 2005, la 07 martie 2006 pentru inculpata M.I. și de la 30 martie 2005, la 07 martie 2006 pentru inculpata Ș.M.
Așa fiind, și în raport de cele expuse se constată că motivele de recurs fiind fondate, pe cale de consecință se va admite recursul declarat de parchet, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și se vor casa decizia și sentința în sensul că se vor descontopii pedepsele, iar pedeapsa aplicată fiecărei inculpate pentru comiterea infracțiunii de omor calificat se va majora la 8 ani închisoare, astfel că se vor recontopi pedepsele, urmând ca fiecare dintre ele să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Se va deduce din pedeapsa rezultantă pe care o va executa fiecare inculpată, timpul reținerii și al arestării așa cum s-a precizat.
în rest se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.
Au fost văzute și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1437/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1431/2006. Penal → |
|---|
