ICCJ. Decizia nr. 1503/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1347 din 5 octombrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat alături de condamnatul major M.R.A. și pe inculpatul minor C.M., la pedeapsa de:
- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii calificate de tâlhărie, faptă penală prevăzută în art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) și (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului, fiind dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 4 aprilie 2005 la zi.
(Prin aceiași sentință inculpatul major M.R.A. autor al infracțiunii de tâlhărie sus-menționate a fost condamnat în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și (21) lit. a) C. pen., cu aplicația art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție).
Pa latură civilă s-a luat act că partea vătămată S.N. nu s-a constituit în cauză parte civilă dată fiind recuperarea integrală a prejudiciului cauzat prin infracțiune prin restituirea bunului sustras, un telefon mobil marca Sony Ericsson model T - 630.
Aceiași poziție procesuală a fost adoptată în cauză și de cumpărătorul de bună credință al bunului sustras, martorul S.V. astfel încât.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus obligarea către stat cu titlu de confiscare specială la sumele de 150 lei (RON), pentru inculpatul minor C.M., și respectiv 190 lei (RON), pentru inculpatul major M.R.C.
A fost obligat inculpatul minor C.M. și la suma de 500 lei (RON) cheltuieli judiciare statului.
Motivând astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 3 februarie 2005, în jurul orelor 18,00, partea vătămată S.N., elev în clasa a IX-a la liceul Spiru Haret se afla împreună cu colegul său de clasă martorul B.A. în fața unui magazin pe Șoseaua Mihai Bravu.
Cei doi elevi au fost acostați de inculpați, tineri cu o constituție atletică, după care, potrivit înțelegerii prealabile, coinculpatul M.R.A. i-a solicitat telefonul mobil părții vătămate, sub pretextul că efectuează un apel urgent, fiind refuzat de aceasta, în aceste condiții prin amenințări și violențe verbale, coinculpatul amintit a controlat victima în buzunare și i-a ridicat telefonul mobil, efectuând un apel.
în continuare "a pasat" telefonul mobil inculpatului minor C.M. care a efectuat un apel la domiciliul celuilalt coinculpat care a fugit de la locul faptei cu bunul respectiv.
încercarea părții vătămate de a-l urmări a fost stopată de intervenția coinculpatului M.R.A. care l-a reținut, fugind și el ulterior de la locul infracțiunii.
Telefonul mobil a fost vândut martorului S.V. cu suma de 3.400.000 lei ce a fost împărțită de inculpați. în final, bunul sustras prin violență de la partea vătămată de către inculpați a fost descoperit de organele de poliție la un alt cumpărător de la care a fost ridicat și restituit proprietarului.
Coinculpatul M.R.A. a recunoscut parțial fapta comisă, susținând că a intrat în posesia telefonului cu consimțământul părții vătămate după care l-a transmis celuilalt inculpat, pentru a efectua un apel, care a fugit cu bunul fără a avea vreo înțelegere în acest sens, fiind obligat astfel să se îndepărteze în același mod de la locul faptei; apărarea amintită a fost înlăturată ca nesinceră în raport de declarațiile inculpatului minor care a confirmat săvârșirea sustragerii prin violență, potrivit înțelegerii prealabile dintre făptuitori în condițiile reținute de instanță ce se coroborează cu plângerea și declarațiile părții vătămate depozițiile martorilor B.A. și S.C. și celelalte mijloace de probă administrate pe parcursul procesului penal.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere, potrivit art. 72 și urm. C. pen., pericolul social concret al infracțiunii în raport de împrejurările în care a fost comisă și urmările acesteia, contribuția participanților la săvârșirea faptei, starea de minoritate, lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptei comise, pentru inculpatul minor C.M., respectiv statutul de recidivist în condițiile art. 37 lit. a) C. pen., și comportarea nesinceră avută pe parcursul procesului penal, pentru inculpatul major M.R.A. în acest context s-au aplicat pedepse în cuantum de 3 ani și 6 luni închisoare și respectiv 7 ani închisoare, reprezentând minimul legal special prevăzut de lege.
Apelurile declarate în cauză criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la reținerea greșită a circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C. proc. pen., coinculpatul M.R.A. și severitatea pedepselor aplicate cu solicitarea de a fi reduse sub minimul legal special prevăzut de lege prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, ambii inculpați, au fost respinse, ca nefondate, prin decizia penală nr. 998/ A din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
A fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpaților apelanți, fiind computată detenția la zi, și au fost obligați aceștia la suma de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
împotriva ambelor hotărâri s-a declarat în termen recurs de către inculpatul minor C.M., cale de atac nemotivată, susținută oral prin apărător în condițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., pentru motivele de netemeinicie invocate în apel.
Recursul este nefondat.
Actele de complicitate anterioară (înțelegerea prealabilă a făptuitorilor) concomitentă (prezența la locul faptei) și ulterioară (primirea bunului sustras, fuga cu acesta de la locul faptei și împărțirea sumei obținute din valorificare) precum și împrejurările concrete agravante în care a fost comisă tâlhăria (împreună cu un alt participant recidivist, asupra unei victime aflată în disproporție vădită de apărare, elev și în loc public) exclud reținerea de circumstanțe atenuante judiciare.
Ca atare, pedeapsa aplicată fiind stabilită la minimul legal special prevăzut de lege, iar modalitatea de executare adecvată finalității din art. 52 C. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în conformitate cu dispozițiile art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 4 aprilie 2005 la zi.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul recurent la suma de 220 lei, din care 100 lei a reprezentat onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1500/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1482/2006. Penal → |
|---|
