ICCJ. Decizia nr. 1496/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

Prin sentința penală nr. 243 din 27 mai 2005, Tribunalul Brăila a condamnat pe inculpatul S.C. la:

- un an și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa de executat durata arestării preventive de la 19 noiembrie 2004, la zi.

în baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a unei bâte cu lungimea de 117 cm și diametrul de 4 cm la un capăt și 2 cm la celălalt capăt, în vederea distrugerii.

în baza art. 109 C. pen., a dispus restituirea către partea vătămată B.N. un topor cu coadă din lemn în lungime de 70 cm și i-a pus în vedere că este obligat să îl păstreze până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin aceeași sentință, s-a dispus achitarea inculpatului S.N., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

în baza art. 140 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a constatat ca fiind încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea aplicată inculpatului S.N.

în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților S.C. și S.N. pentru săvârșirea infracțiunii de insultă, prevăzută de art. 205 C. pen. (parte vătămată B.N.).

în baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. și art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.N. în sensul că l-a obligat pe inculpatul S.C. să-i plătească suma de 40.000.000 lei cu titlu de daune morale.

în temeiul acelorași texte de lege, inculpatul S.C. a fost obligat să plătească C.A.S. Brăila suma de 6.543.253 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate B.N.

în baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă B.N. împotriva inculpatului S.N. întrucât acesta nu se face vinovat de săvârșirea faptei împotriva sa.

în baza art. 189 - art. 191 C. proc. pen., inculpatul S.C. a fost obligat să plătească statului suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

în baza art. 192 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a obligat partea vătămată B.N. să plătească statului suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

în baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea părții vătămate B.N. de acordare a cheltuielilor judiciare (contravaloare transport).

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Partea vătămată B.N. lipsit de surse de venit și locuință a primit găzduire la numitul P.C. care i-a pus la dispoziție casa bătrânească situată în comuna Cazașu, jud. Brăila, unde a locuit aproximativ un an de zile, nefiind cunoscut de membrii comunității rurale din care fac parte și inculpații S.C. și S.N.

Inculpatul S.C. a avut cultivat păstârnac pe un teren în suprafață de 7000 mp situat în extravilanul localității de domiciliu (Cazașu).

La data de 2 noiembrie 2004, cu ajutorul unui tractor a dislocat din pământ cultura de păstârnac și a tocmit oamenii din sat care să-l ajute, a doua zi, la încărcatul și transportul la domiciliu a păstârnacului.

întrucât anterior datei de recoltare a păstârnacului a constatat că din cultură i s-a sustras păstârnac, împreună cu fratele său, S.N., au hotărât ca, în noaptea de 3 noiembrie 2004, să organizeze o pândă, dat fiind și pentru faptul că odată scoasă din pământ această legumă putea fi mai ușor de sustras.

în jurul orei 21,00, cei doi inculpați s-au deplasat în câmp unde au aprins câteva focuri pentru a da impresia că pe acolo se află cineva.

în jurul orelor 24,00, inculpații au revenit în câmp, inculpatul S.C. având asupra sa o lanternă și o bâtă în lungime de 117 cm și o grosime de 4 cm.

După ce s-au deplasat pe tarla, aproximativ 50 m, inculpatul S.C. a aprins lanterna, moment în care, la cca. 100 m, au văzut pe solă un bărbat care, observându-i, la rândul său, a luat-o la fugă deși inculpații i-au cerut să stea pe loc.

Ambii inculpați au fugit după acea persoană, timp în care inculpatul S.C. și-a pierdut lanterna, împrejurare în care s-au oprit să o caute.

Inculpatul S.C. a pornit în căutarea persoanei necunoscută, în timp ce inculpatul S.N. a rămas să caute lanterna.

După ce a parcurs cca. 90-100 m în afara solei, inculpatul S.C. l-a ajuns pe necunoscut.

în momentul în care mai avea 3-4 m până la persoana necunoscută, aceasta s-a întors cu fața. Inculpatului S.C. i s-a părut că acea persoană avea ceva în mâini și crezând că este un băț i-a cerut să-l arunce.

Apropiindu-se de persoana necunoscută, inculpatul S.C. a văzut că aceasta avea asupra sa un topor pe care însă nu a reușit să-l folosească, întrucât inculpatul i-a aplicat cu bâta pe care o avea asupra sa mai multe lovituri, cu precădere în zona șoldului și a spatelui, până în momentul în care și-a dat seama că aceasta "s-a înmuiat", după care a îmbrâncit-o. Victima a căzut la pământ pe partea stângă în poziția ghemuit, iar inculpatul s-a așezat în genunchi peste ea reușind să o dezarmeze, ocazie cu care a întrebat-o ce caută în miezul nopții la tarlaua lui, la care aceasta i-a răspuns: "așteaptă să iasă luna", răspuns care l-a iritat și mai tare pe inculpat, determinându-l să-i mai aplice victimei și alte lovituri cu bâta la întâmplare, peste corp.

Găsind lanterna, la locul faptei a venit și inculpatul S.N. care i-a cerut fratelui său să nu mai lovească pe victimă, hotărând să ducă pe aceasta la poliție, bănuind-o ca fiind persoana care le-a sustras din cultură păstârnac.

întrucât victima a refuzat să se ridice și să meargă la poliție, mai mult înjurându-i și scuipându-i pe cei doi inculpați, inculpatul S.C. i-a mai aplicat câteva lovituri cu piciorul în abdomen și ulterior, după ce l-au ridicat de la pământ, l-a lovit cu capul în zona capului.

în cele din urmă inculpații l-au dus pe suspectul de furt la polițistul din comună, în fața căruia acesta s-a legitimat verbal spunând că se numește B.N., că locuiește în casa mamei lui P.C., fără însă a da un răspuns, la întrebarea lucrătorului de poliție, care era motivul prezenței sale la acea oră înaintată din noapte pe sola inculpatului.

B.N. a fost întrebat dacă dorește să fie spitalizat, iar acesta a refuzat să meargă la medic.

După aceste discuții, polițistul comunal, le-a cerut celor implicați în conflict să se prezinte a doua zi la sediul instituției pentru verificări.

întrucât partea vătămată le-a spus inculpaților că se simte rău, inculpatul S.C. a anunțat salvarea de pe telefonul mobil al fratelui său, rămânând lângă aceasta până la sosirea ambulanței, inculpatul S.N. plecând acasă.

Inculpatul S.C. l-a ajutat pe șoferul ambulanței, T.I., să urce pe partea vătămată în ambulanță, ocazie cu care aceasta (partea vătămată) a spus că îl doare spatele și piciorul, fiind dus mai mult târâș, până la ambulanță.

Partea vătămată a fost spitalizată în perioada 3 noiembrie 2004 - 10 decembrie 2004, în Spitalul Județean de Urgență Brăila cu diagnosticul "Contuzie hemitorace stâng cu fracturi costale X, XI, XII, VI și VII hemitoracele dr., Pneumotorax stg., Contuzie șold dr. cu fractură aripă iliacă stg., Suspiciune hemoperitoneu, Fractură corp vertebral T.12 - L1.

Raportul de constatare medico-legal întocmit în cauză a concluzionat că partea vătămată B.N. a suferit leziuni ce s-au putut produce prin lovire activă cu corpuri dure ce au necesitat pentru vindecare, un număr de 40-50 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus în primejdie viața, rămânând cu o infirmitate permanentă ca urmare a extirpării splinei prin oblație chirurgicală.

împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și inculpatul S.C.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul S.C. a fost condamnat, iar inculpatul S.N. a fost achitat, solicitând a se constata că aceasta întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor și nu de vătămare corporală gravă, cum fără temei s-a hotărât.

A mai criticat parchetul hotărârea primei instanțe și cu privire la:

- greșita achitare a inculpatului S.N. ca urmare a unei greșite interpretări și analiză a materialului probator, din care rezultă că și acesta, alături de inculpatul S.C., a lovit pe victimă, fiind coautori;

- greșita reținere în favoarea inculpatului S.C. a circumstanței atenuante a provocării deoarece din probe nu rezultă că victima a avut un comportament de natura celui arătat în art. 73 lit. b) C. pen., care să provoace inculpatului o puternică tulburare și sub imperiul căreia să fi acționat.

Inculpatul S.C. a criticat aceeași hotărâre cu privire la omisiunea de a se reține în favoarea sa și prevederile art. 73 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei și mai mult, respectiv până la cuantumul executat de la arestarea preventivă, la zi.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 395/ A din 4 octombrie 2005, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și inculpatul S.N., și desființând în parte și numai în ce privește latura penală a cauzei, în rejudecare, a decis:

- condamnarea inculpatului S.C., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen.;

- aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 C. pen.;

- menținerea stării de arest a inculpatului S.C. și deducerea, în continuare, la zi, a duratei arestării preventive, începând cu 19 noiembrie 2004;

- confiscarea specială, în baza art. 118 lit. b), de la inculpatul S.C. a unei bâte cu lungimea de 117 cm și cu diametrul la un capăt de 4 cm, iar la celălalt capăt de 2 cm, în vederea distrugerii;

- restituirea către partea vătămată B.N., în temeiul art. 109 C. proc. pen., a toporului cu coadă de lemn în lungime de 70 cm, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri;

- încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) și art. 284 C. proc. pen., pornit împotriva inculpaților S.C. și S.N. pentru săvârșirea infracțiunii de insultă, prevăzută de art. 205 C. pen. (parte vătămată B.N.);

- achitarea inculpatului S.N., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen.;

- constatarea că inculpatul S.N. a fost arestat în perioada 19 noiembrie 2004 - 19 ianuarie 2005.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.C., care a fost obligat la plata sumei de 100 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

în motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că:

Apelul parchetului este fondat numai în ceea ce îl privește pe inculpatul S.C. și numai în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina acestuia, cu implicații directe asupra pedepsei aplicate.

Referitor la acest aspect, s-a arătat că "Din probele administrate până în prezent nu rezultă că inculpații S.C. și S.N. ar fi surprins pe partea vătămată B.N. sustrăgând păstârnac după tarlaua lor, ci numai că l-au zărit în dreptul lotului lor, pe un drum de țară, pe timp de noapte, pe partea vătămată, după care inculpatul S.C. l-a fugărit până într-un lot învecinat, cultivat cu grâu în care l-a agresionat" fără însă a se dovedi în mod cert că partea vătămată ar fi sustras, anterior, un sac cu păstârnac de pe sola sa.

în această situație, a reținut instanța de apel "faptul că inculpatul S.C. a observat în apropierea lotului său cu păstârnac pe partea vătămată având asupra sa o toporișcă, aflându-se pe un drum de țară, la o oră târzie din noapte și că aceasta a fugit speriată de faptul că cei doi inculpați au fugit amenințători înspre ea, fiind ajunsă din urmă de inculpatul S.C. și agresionată, nu poate constitui un act de provocare în sensul prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen. și cu atât mai puțin în sensul art. 73 lit. a) C. pen., așa cum a susținut inculpatul S.C., prin apărător ales".

Cu privire la critica privind încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului S.C. de către prima instanță s-a arătat că nu este corectă, în primul rând având în vedere obiectul folosit, un băț din esență de salcâm în lungime de 117 cm și grosime 4 cm la un capăt și 2 cm la celălalt capăt, pregătit, însăși declarației inculpatului, pentru pază, care este capabil, în anumite circumstanțe, să provoace moartea unei persoane iar, în al doilea rând "dacă ar fi urmărit dezarmarea părții vătămate de toporul pe care aceasta îl avea asupra sa, loviturile ar fi trebuit să vizeze zona mâinilor și brațelor" sau, eventual, "inculpatul putea să lovească pe partea vătămată în zona picioarelor pentru ca aceasta să cadă".

Or, arată instanța "loviturile aplicate au produs rupturi ale ficatului și splinei părții vătămate, aspect ce denotă intensitatea loviturii și forța acesteia și conduce la concluzia că inculpatul a acceptat ca aceste lovituri să provoace moartea victimei".

S-a concluzionat că, față de aceste aspecte, intenția inculpatului S.C., chiar indirectă, a fost aceea de a ucide, motiv pentru care trebuia încadrată în tentativa la infracțiunea de omor.

Cu privire la motivul invocat de parchet referitor la reținerea și în sarcina inculpatului S.N. a tentativei la infracțiunea de omor, instanța de apel a arătat că se dovedește nefondat "deoarece, din probele administrate până în prezent nu rezultă că declarațiile părții vătămate B.N. s-au coroborat cu alte mijloace de probă", iar negarea săvârșirii faptei de către acest inculpat se coroborează cu declarația coinculpatului S.C., care nu a confirmat participarea acestuia la săvârșirea faptei, astfel că în mod temeinic s-a dispus achitarea sa, dispoziție ce se impune a fi menținută, însă pentru fapta în noua ei încadrare juridică (art. 20 raportat la art. 174 C. pen.).

Referitor la apelul declarat de inculpatul S.C. s-a arătat că este nefondat, tocmai pentru considerentele mai sus arătate, care au vizat și aspectul legat de aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. a) și art. 73 lit. b) C. pen., dar și încadrarea juridică a faptei.

S-a arătat că la dozarea pedepsei ce urmează a se aplica inculpatului S.C. se va avea în vedere că acesta "este în vârstă de 28 de ani, este căsătorit, nu are antecedente penale, este agricultor, a avut o poziție procesuală corectă pe durata cercetărilor, a acordat ajutor victimei imediat după săvârșirea faptei, prin prezentarea acesteia la organele de poliție și prin solicitarea unei ambulanțe pentru transportarea acesteia de urgență la spital unde i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate, astfel că viața acesteia a fost salvată" fără a se omite faptul că a fost de acord să plătească cheltuielile de spitalizare ale victimei.

Cu privire la motivul de apel invocat de inculpatul S.C. vizând cuantumul daunelor morale, acordate părții vătămate B.N., în sensul respingerii acestora, s-a arătat că se apreciază că suma de 40.000.000 lei acordată de instanța de fond reprezenta o despăgubire justă și echitabilă față de vârsta persoanei vătămate, leziunile suferite, urmările produse și perioada în care aceasta s-a aflat internată în spital.

Decizia Curții de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul S.C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a criticat decizia instanței de apel cu privire la greșita achitare a inculpatului S.N. cu motivarea că în cauză există dovezi suficiente care dovedesc că acesta a participat și lovit pe victimă, fiind coautor, alături de inculpatul S.C. la săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, motiv pentru care se impune a fi condamnat.

în ce privește inculpatul S.C., se constată că după declararea recursului, în termenul prevăzut de lege ulterior prin cerere trimisă de la locul de deținere confirmată în instanță a făcut cunoscut că își retrage recursul declarat, cerere de care urmează a se lua act.

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați este nefondat.

Așa cum a arătat și motivat instanța de apel, motivare redată în extenso în prezenta decizie, și pe care înalta Curte și-o însușește pe deplin, din actele și lucrările de la dosar nu rezultă cu certitudine faptul că inculpatul S.N. a participat și exercitat acte de violență asupra părții vătămate B.N.

Singura dovadă în acest sens ar fi doar declarația părții vătămate care susține că ambii inculpați l-au agresionat și lovit, dar această declarație nu se coroborează cu alte probe de la dosar și mai mult chiar, aparține unei persoane interesată având în vedere constituirea de parte civilă și despăgubirile solicitate.

Invocarea drept probă, în sensul vinovăției inculpatului de către parchet, a actului medical eliberat în cauză, care a constatat existența a numeroase leziuni cauzate victimei, prin el însuși nu poate avea forță probatorie, acesta stabilind o situație constatată ulterior incidentului având caracterul unei prezumții pe care legea penală nu o acceptă ca mijloc de probă.

întrucât în cauză nu sunt dovezi certe care să ateste participarea la săvârșirea faptei și a inculpatului S.N., existând o situație de dubiu, acest dubiu trebuie să profite inculpatului, astfel că în cauză nu se impune condamnarea sa, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică și sub acest aspect.

Asupra cererii de retragere a recursului declarat de inculpatul S.C.

Potrivit art. 3854alin. (2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului de deținere.

Având în vedere că cerințele textelor de lege mai sus-menționate sunt îndeplinite urmează a se lua act de cererea inculpatului S.C. de retragere a recursului declarat și a se dispune în consecință.

Față de considerentele mai sus arătate s-a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.

← ICCJ. Decizia nr. 1482/2006. Penal  ICCJ. Decizia nr. 1481/2006. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1496/2006. Penal