ICCJ. Decizia nr. 1605/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1605/2006
Dosar nr. 2862/1/2006
Şedinţa publică din 13 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 254 din 24 mai 2005 a Tribunalului Galaţi, inculpatul S.M. a fost condamnat, la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 7 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului S.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul Şt.M. a fost condamnat, la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99, 109, art. 76 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului Şt.M. pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 110 C. pen., respectiv pe o durată de 3 ani.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate A.G.C. a fost acoperit integral prin restituire.
A fost respinsă cererea prin care doamna avocat R.A. a solicitat scutirea de la plata amenzilor judiciare aplicate prin încheierea de şedinţă de la termenele de judecată din data de 17 martie 2005 şi 11 aprilie 2005.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 1.500.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În seara zilei de 12 iunie 2004, partea vătămată A.G.C., în vârstă de 17 ani a mers la discoteca din centrul comunei Cuca, jud. Galaţi.
După terminarea programului la discotecă, partea vătămată s-a deplasat spre casă, fiind acostată de inculpaţii S.M. şi Şt.M., după care a fost lovită, cu pumnii în faţă, căzând la pământ a fost lovită cu picioarele, ocazie cu care i-a căzut de la mână ceasul şi i-a ieşit din picioare un papuc.
Inculpatul Şt.M. şi-a însuşit ceasul, iar inculpatul S.M. a deposedat partea vătămată de celălalt papuc, după care s-au întors la prietenii lor, respectiv martorii C.M., A.M. şi G.S., cărora le-au arătat şi obiectele ridicate de la partea vătămată.
Cu ocazia percheziţiei efectuată la domiciliul inculpaţilor au fost găsite obiectele, care aparţineau părţii vătămate, căreia i-au fost restituite.
Împotriva hotărârii pronunţată, inculpaţii S.M. şi Şt.M. au declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea de lovire sau alte violenţe.
Prin Decizia penală nr. 86 din 16 decembrie 2005, Curtea de Apel Galaţi a admis apelurile inculpaţilor şi a redus pedepsele aplicate pentru inculpatul S.M. la un an închisoare, iar pentru inculpatul Şt.M. la 6 luni închisoare.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate inculpatul S.M. a declarat recurs fără a fi motivat.
În timpul şedinţei de judecată apărătorul desemnat din oficiu a solicitat achitarea acestuia, motivat de faptul că fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Textul de lege sus-menţionat nu poate fi aplicat inculpatului, avându-se în vedere gradul de pericol social concret prin care s-a adus atingere posesiei bunurilor mobile şi integrităţii corporale a părţii vătămate, modul şi împrejurările în care au acţionat cei doi inculpaţi, şi anume, pe timp de noapte, prin aplicarea de lovituri în mod repetat, scopul urmărit, fiind acela de deposedare şi atitudinea lor imediată după săvârşirea faptei, lăsând partea vătămată la pământ.
Cu privire la pedeapsa aplicată cu modificările suferite aceasta a fost just individualizată prin raportare la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa de un an închisoare fiind în măsură să asigure realizarea scopului preventiv educativ al sancţiunii penale în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen.
Reducerea acestui cuantum nu este oportună, întrucât s-ar ignora cerinţele textelor de lege invocate şi s-ar aplica un tratament penal necorespunzător pentru săvârşirea unei infracţiuni de un pericol social ridicat.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul declarat de inculpatul S.M., ca nefondat.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat pentru apărătorul din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 86/ A din 16 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1596/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1629/2006. Penal → |
|---|
