ICCJ. Decizia nr. 1536/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1536/2006

Dosar nr. 23425/1/2006

(nr. vechi 7337/2005)

Şedinţa publică din 9 martie 2006

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 183 din 20 iunie 2005 a Tribunalului Mureş, secţia penală, au fost condamnaţi inculpaţii:

1. R.V., la:

- 15 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), respingându-se cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte (art. 183 C. pen.);

În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, din care a fost dedusă durata detenţiei preventive, cu începere de la 6 iulie 2003 la zi; totodată, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. (ca pedeapsa accesorie), respectiv, pe timp de 8 ani după executarea pedepsei principale (ca pedeapsă complementară).

2. R.A., la:

- 15 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi a art. 37 lit. a) C. pen., respingându-se cererea privind schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte (art. 183 C. pen.); în baza art. 83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 155 din 21 februarie 2000, a Judecătoriei Reghin, din cumulul aritmetic al celor două pedepse rezultând 16 ani şi 6 luni închisoare;

- 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), respingându-se cererea privind schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovire sau alte violenţe [(art. 180 alin. (2) C. pen.)]; în baza art. 83 C. pen., a fost revocat, din nou, beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 155 din 21 februarie 2000 a Judecătoriei Reghin, din cumulul aritmetic al celor două pedepse rezultând 9 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani şi 6 luni închisoare, din care a fost dedusă durata detenţiei preventive, cu începere de la 6 iulie 2003 la zi; totodată, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. (ca pedeapsă accesorie), respectiv, pe timp de 9 ani după executarea pedepsei principale (ca pedeapsă complementară).

3. R.G., la:

- 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), respingându-se cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de lovire sau alte violenţe [(art. 180 alin. (2) C. pen.)]; a fost dedusă durata detenţei preventive, cu începere de la 6 iulie 2003 la zi.

Totodată, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. (ca pedeapsă accesorie), respectiv, pe timp de 4 ani după executarea pedepsei principale (ca pedeapsă complementară).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În fine, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., inculpatul R.I. a fost achitat pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., şi pentru complicitate la tentativa infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În soluţionarea laturii civile;

- inculpaţii R.V., R.A. şi R.G. au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile C.A.S. Mureş 5.319.225 ROL, cu titlu de despăgubiri, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părţii vătămate S.D.;

- inculpaţii R.V. şi R.A. au fost obligaţi în solidar, să plătească părţii civile S.T.:

- 9.500 dolari S.U.A., daune materiale;

- 100.000.000 ROL, daune morale, respingându-se cererea acesteia de obligare la plata despăgubirilor şi a inculpaţilor R.G. şi R.I.

A fost respinsă, de asemenea, ca nedovedită, cererea aceleiaşi părţi civile privind obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare;

- s-a constatat că partea vătămată S.D. nu a formulat pretenţii civile.

Prin Decizia penală nr. 163/ A din 4 noiembrie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi de partea civilă S.T., a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată şi a decis astfel:

În latura penală;

- în ce îl priveşte pe inculpatul R.G.:

- în baza art. 174 şi 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnarea la 15 ani închisoare şi 7 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;

- aplicarea, la pedeapsa principală de 7 ani şi 6 luni închisoare, stabilită prin sentinţă pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a pedepsei complementare de 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

în ce îl priveşte pe inculpatul R.V.:

- aplicarea, la pedeapsa principală de 15 ani închisoare stabilită prin sentinţă pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a pedepsei complementare de 7 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;

- aplicarea, la pedeapsa principală de 7 ani şi 6 luni închisoare, stabilită prin sentinţă pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a pedepsei complementare de 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

- în ce îl priveşte pe inculpatul R.A.:

- aplicarea, la pedeapsa principală de 15 ani închisoare stabilită prin sentinţă pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi a art. 37 lit. a) C. pen., a pedepsei complementare de 7 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;

- aplicarea, la pedeapsa principală de 7 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin sentinţă pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi a art. 37 lit. a) C. pen., a pedepsei complementare de 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Menţinându-se aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 83 C. pen., s-a adăugat la pedeapsa principală ce a rezultat din contopire şi din cumulul aritmetic, 16 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa complementară cea mai grea, de 7 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A fost dedusă durata arestării preventive a inculpaţilor, cu începere de la data pronunţării sentinţei, 20 iunie 2005 la zi.

În latura civilă;

- inculpaţii R.V., R.A. şi R.G. au fost obligaţi, în solidar, la plata despăgubirilor cuvenite părţii civile S.T.

S-a luat act de retragerea apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş în ce îl priveşte pe inculpatul R.I.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii R.V. şi R.A.

Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, că, în noaptea de 5 iulie 2003, în incinta barului Capitol din oraşul Reghin, între S.M. şi S.D., pe de o parte şi inculpaţii R.V., R.G. şi R.I., pe de altă parte, toţi aflându-se, mai mult sau mai puţin vizibil, sub influenţa băuturilor alcoolice, a intervenit o altercaţie verbală care a degenerat într-un început de încăierare, între S.M. şi inculpatul R.G. având loc şi un schimb de lovituri, după care, aparent, conflictul s-a stins, în mod spontan, prin separarea participanţilor; inculpaţii s-au regrupat lângă căruţa cu care veniseră (aparţinând inculpatului R.I.), S.M. s-a retras pe un podeţ din apropiere, iar S.D. s-a angajat într-o discuţie cu inculpatul R.A. (care, deşi se aflase tot timpul în apropiere, nu luase parte la conflict), îndemnându-se reciproc, să nu provoace un scandal.

Apoi, deşi S.M. i-a strigat fratelui său S.D. să părăsească împreună acel loc, acesta a mers la căruţa lângă care se regrupaseră cei trei inculpaţi, unul dintre ei lovindu-l şi doborându-l la pământ. Revenindu-şi repede, S.D. s-a alăturat fratelui său şi, împreună, au plecat spre locuinţa lor, însă au fost ajunşi din urmă de inculpaţii R.V., R.G. şi R.A., care, utilizând corpuri contondente (bâte şi pari de lemn şi o rangă metalică), i-au lovit în mod repetat, în cap şi peste corp, până când i-au doborât la pământ, în stare de incoştienţă, după care toţi au părăsit, în grabă, locul agresiunii.

În urma leziunilor traumatice suferite, S.M. a decedat la scurt timp, iar S.D. a avut nevoie pentru vindecare, de 16-18 zile de îngrijiri medicale.

În ce îl priveşte pe inculpatul R.I., s-a reţinut că nu s-a implicat în agresiunea săvârşită de cei trei inculpaţi împotriva fraţilor S., ba chiar a încercat să-i mobilizeze pe martorii S.D.I. şi A.R.A., adresându-le cuvintele: „haideţi să-i despărţim că se omoară", în cele din urmă dezarmându-l şi imobilizându-l, temporar, pe inculpatul R.V.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul R.G. şi partea civilă S.T.

Inculpatul R.G. a solicitat, prin apărător, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1), pct. 17, 17¹ şi 18 C. proc. pen., schimbarea încadrări juridice din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), săvârşită în calitate de autor, în complicitate, morală, la această infracţiune, susţinând că el nu a aplicat victimei S.M. nici o lovitură, precum şi aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., privind circumstanţa atenuantă legală a provocării, iar personal, în ultimul cuvânt, achitarea sa, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aşa cum se hotărâse prin sentinţa instanţei de fond.

Recursul nu este fondat.

Sub aspectul încadrării juridice se constată că instanţa de apel, evaluând judicios întregul probatoriu administrat în cauză, a stabilit corect că inculpatul R.G. a participat activ, împreună cu inculpaţii R.V. şi R.A., la agresiunea deosebit de violentă împotriva fraţilor S., agresiune soldată cu moartea unuia dintre ei (Maxim), şi că această participare caracterizează coautoratul iar nu complicitatea la infracţiunea de omor calificat (pag. 25 decizie).

Tot astfel, incidenţa art. 73 C. pen., privind circumstanţa atenuantă legală a provocării este exclusă în condiţiile în care cei trei inculpaţi, între care şi recurentul, după stingerea spontană a altercaţiei iniţiale, au plecat în urmărirea fraţilor S. şi, ajungându-i, i-au agresat violent.

De altfel, instanţa de apel, examinând o apărare identică, formulată de inculpaţii R.V. şi R.A. (coautori), a reţinut corect că aceştia nu au săvârşit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări, deoarece altercaţia iniţială, contând în injurii reciproce, îmbrânceli şi un schimb nesemnificativ de lovituri, între S.M. şi inculpatul recurent, era stinsă deja înainte de consumarea agresiunii, şi deci nu putea avea semnificaţia unei provocări.

În fine, din aceste considerente, Înalta Curte constată că, din moment ce participarea inculpatului recurent la agresiunea împotriva fraţilor S., soldată cu moartea unuia dintre ei (Maxim), a fost cert stabilită în baza probatoriului administrat, ceea ce a şi impus desfiinţarea sub acest aspect, a sentinţei şi condamnarea lui, în apel, în calitate de coautor, alături de inculpaţii R.V. şi R.A., incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în raport cu care s-a solicitat achitarea, este exclusă.

Partea civilă S.T. a solicitat condamnarea, pentru aceleaşi infracţiuni, şi a inculpatului R.I., şi majorarea pedepselor stabilite celorlalţi inculpaţi precum şi obligarea tuturor inculpaţilor, în solidar, la plata unor despăgubiri civile însumând 511.993.200 ROL, din care 311.993.200 ROL pentru repararea prejudiciul patrimonial iar 200.000.000 ROL pentru repararea prejudiciilor morale.

Recursul nu este fondat.

Achitarea inculpatului R.I., soluţie criticată de partea civilă şi în apel, este legală şi temeinică, aspect sub care este deosebit de concludentă retragerea de către parchet a motivului de apel prin care solicitase condamnarea acestuia, pentru aceleaşi două infracţiuni, alături de ceilalţi trei inculpaţi. Întradevăr probele administrate demonstrează că inculpatul R.I. a fost singurul care nu s-a implicat în agresiune, ci a încercat, fără însă a reuşi, să mobilizeze doi martori, împreună cu care să intervină în apărarea fraţilor S., condiţii în care a încercat, tot fără a reuşi, să intervină singur.

Înalta Curte constată, totodată, că pedepsele au fost individualizate cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de toate datele şi împrejurările relevante în cauză.

Cât priveşte despăgubirile civile, se constată că cele destinate reparării prejudiciului patrimonial au fost acordate, astfel cum au fost solicitate şi dovedite, în cuantum de 9500 dolari S.U.A., iar cele destinate reparării prejudiciilor morale, în sumă de 100.000.000 ROL, reprezintă o justă despăgubire, încât majorarea acestor despăgubiri, la suma de 200.000.000 lei, nu este justificată.

Faţă de considerentele ce precedă, recursurile declarate de inculpatul R.G. şi de partea civilă S.T., urmează a se respinge, ca nefondate, în baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul R.G. şi partea civilă S.T. împotriva deciziei penale nr. 163/ A din 4 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat R.G. durata arestării preventive de la 6 iulie 2003, la 9 martie 2006 şi pentru intimaţii R.A. şi R.V. de la 6 iulie 2003 la 9 martie 2006.

Obligă recurentul inculpat R.G. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei) din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă pe recurenta parte civilă S.T. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 RON (600.000 lei).

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, pentru intimaţii R.A., R.V. şi R.I. în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei), se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 martie 2006.

← ICCJ. Decizia nr. 1507/2006. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1540/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... →

ICCJ. Decizia nr. 1536/2006. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1536/2006. Penal