ICCJ. Decizia nr. 1859/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 726 din 10 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca nefondată, contestația în anulare introdusă din Penitenciarul Iași de către condamnatul I.I. împotriva deciziei penale nr. 589 din 22 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în calitate de instanță de recurs, în dosarul nr. 6173/2005.
A fost obligat contestatorul la suma de 70 lei cheltuieli judiciare plătibile.
S-a reținut că prin decizia penală nr. 589/2005, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins recursul formulat de inculpatul I.I. menținând definitiv condamnarea anterioară a acestuia la pedeapsa de un an închisoare, cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută în art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) din același cod. în cadrul acestei căi ordinare de atac a fost examinată și respinsă, ca nefondată, și critica de nelegalitate privind încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile a părții vătămate.
Contestația în anulare a fost respinsă reținându-se că motivul invocat, circumscris art. 386 lit. c) C. proc. pen., a fost examinată anterior, fiind respins, ca nefondat, de către instanța de recurs.
împotriva deciziei dată în contestație s-a formulat recursul de față, cale de atac referitor la care s-a invocat excepția de inadmisibilitate.
Excepția este întemeiată.
Potrivit art. 389 alin. (1) C. proc. pen., contestația pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a) - c) se introduce la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere [(iar decizia prin care s-a soluționat nu este supusă recursului în conformitate cu dispozițiile art. 300 alin. (2) și art. 3851C. proc. pen.)].
Numai atunci când contestația în anulare în cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., a fost soluționată prin sentință, această hotărâre este supusă apelului și recursului, potrivit art. 392 alin. (4) C. proc. pen.
în speță, contestația în anulare fiind întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., a fost soluționată prin decizie definitivă.
Ca atare, recursul declarat de contestator nu a fost prevăzut de lege, a fost respins, ca inadmisibil, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecință obligării acestuia, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la suma de 100 lei, din care 40 lei a reprezentat onorariu apărător din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1906/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1858/2006. Penal → |
|---|
