ICCJ. Decizia nr. 1880/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1880/2006
Dosar nr. 3272/1/2006
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 122 din 7 aprilie 2005 a Tribunalului Arad, secţia penală, inculpatul G.I. a fost condamnat, la:
- 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen.;
- 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., la plângerea prealabilă a minorului N.D., prin reprezentantul său legal, N.M.P.
În baza art. 33 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă durata arestării sale preventive, începând cu 10 septembrie 2004.
Totodată inculpatul a fost obligat, în baza art. 191 şi următoarele C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 13 iulie 2004, în jurul orelor 22,30, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, inculpatul G.I. i-a aplicat părţii vătămate N.M.P. mai multe lovituri cu o bâtă, în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat, pentru vindecare, 65 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viaţa în primejdie.
Cu referire la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., săvârşită de inculpat asupra minorului N.D., care se afla în momentul agresiunii în braţele victimei (tatăl său), instanţa de fond a reţinut că a fot comisă cu intenţie indirectă inculpatul trebuind să prevadă că, lovind victima, copilul pe care aceasta îl avea în braţe putea suferi şi el leziuni, lucru care s-a şi întâmplat.
Prin Decizia penală 212/ A din 9 iunie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale 122 din 7 aprilie 2005, pe care a desfiinţat-o, dispunând trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, Tribunalul Arad, cu motivarea că nu a fost rezolvat fondul cauzei cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., respectiv, dacă leziunile suferite de minor sunt urmarea lovirii directe de către inculpat, cu aceeaşi ocazie, ori s-au datorat căderii la pământ a celor două părţi vătămate.
Prin sentinţa penală nr. 428 din 18 noiembrie 2005, Tribunalul Arad, secţia penală, rejudecând cauza, l-a condamnat pe inculpat, la:
- 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c), C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. a) C. pen.;
- o lună închisoare, pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, 5 ani şi 6 luni închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata detenţiei preventive, cu începere de la 14 iulie 2004.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 13 iulie 2004, în jurul orelor 22,30, într-un loc public, respectiv, pe o stradă din localitatea Galşa, inculpatul G.I. a aplicat părţii vătămate N.M., cu o bâtă, în zona capului, mai multe lovituri, provocându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie şi au necesitat pentru vindecare 65 de zile de îngrijiri medicale; în circumstanţele arătate, l-a lovit şi pe minorul N.D., în vârstă de 5 ani, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Prin Decizia penală 38/ A din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, admiţând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, a desfiinţat sentinţa penală 428 din 18 noiembrie 2005 numai în latura penală şi, rejudecând, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., a majorat, la 8 ani închisoare, pedeapsa stabilită pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., şi la un an închisoare pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.
Totodată, a fost dedusă durata arestării preventive şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În fine, apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a declarat recursul de faţă, prin care o critică pentru nelegalitate, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., pe de o parte, cu privire la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., iar pe de altă parte, cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., pedepse a căror modificare, în defavoarea inculpatului, reprezintă o încălcare a principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 372 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel.; efectele principiului consacrat prin acest text de lege urmează să se producă până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În speţă, prima sentinţă de condamnare, nr. 122 din 7 aprilie 2005, care a fost apelată numai de inculpat, a fost desfiinţată în întregime, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de fond.
Cea de a doua sentinţă de condamnare, pronunţată la rejudecarea fondului cauzei, dispusă în apelul inculpatului, a fost apelată atât de inculpat, al cărui apel a fost respins, ca nefondat, cât şi de parchet, al cărui apel a fost admis, procedându-se, în consecinţă, la modificarea pedepselor, astfel cu s-a arătat în cele ce au precedat, în defavoarea inculpatului.
Modul de procedare al instanţei de apel este nelegal, deoarece încalcă principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, consacrat prin art. 372 alin. (1) C. proc. pen.
În cauză, exigenţele principiului enunţat mai sus obligau instanţa de apel, chiar admiţând numai apelul parchetului, să nu stabilească inculpatului pedepse mai aspre, în cuantum sau în conţinut, decât cele stabilite prin cea dintâi sentinţă de condamnare, desfiinţată, după cum s-a arătat, în apelul acestuia, iar nu al parchetului.
Or, instanţa de apel, nesocotind prevederile art. 372 alin. (1) C. proc. pen., a stabilit la un an închisoare, în loc de 3 luni închisoare, pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., şi a adăugat la pedeapsa complementară stabilită iniţial, 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., interzicerea şi a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.
Faţă de considerentele expuse, urmează a se admite recursul declarat de parchet şi a se casa, în parte Decizia atacată, în sensul reducerii pedepsei de un an închisoare la 3 luni închisoare şi al înlăturării pedepsei complementare prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) C. pen.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 38/ A din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe inculpatul G.I.
Casează Decizia atacată numai privitor la pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pedeapsă pe care o reduce de la un an închisoare la 3 luni închisoare, prin aplicarea art. 74 şi a art. 76 C. pen. (circumstanţe atenuante reale) şi la pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. d) C. pen., aplicată aceluiaşi inculpat, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., pedeapsă pe care o înlătură.
Deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, de la 14 iulie 2004 la 23 martie 2006.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1876/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1884/2006. Penal → |
|---|
