ICCJ. Decizia nr. 1884/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1884/2006
Dosar nr. 23152/1/2005
(nr. vechi 7200/2005)
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1147 din 19 septembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosar nr. 5106/2005, inculpatul G.M.P. a fost condamnat, la 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 864 C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată anterior prin sentinţa penală nr. 521 din 5 aprilie 2004 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, adică 8 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 C. pen.
A fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 2 septembrie 2003 la 25 iulie 2005, şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile, în cuantum de 310 RON, către partea civilă N.M., iar în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în ziua 21 aprilie 2005, în jurul orelor 10,00, în timp ce se afla pe Str. Teiul Doamnei, sector 2, Bucureşti, inculpatul G.M.P. a smuls din mâna părţii vătămate N.M., în vârstă de 75 ani, o geantă ce conţinea suma de 3.100.000 lei, buletinul de identitate şi talonul de pensie.
Prin Decizia penală 817 din 25 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Prin recursul declarat inculpatul G.M.P. a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, prin aplicarea art. 74 şi a art. 76 C. pen. [(cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)].
Recursul nu este fondat.
Instanţele, de fond şi de apel, au reţinut corect, că inculpatul, că acesta a săvârşit, în stare de recidivă postcondamnatorie, în cursul termenului de încercare prevăzut de art. 862 C. pen., o infracţiune de tâlhărie în formă calificată, pentru care, potrivit textului de lege încriminator, art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani.
Cu toate acestea, în considerarea sincerităţii inculpatului, pedeapsa i-a fost stabilită la numai 5 ani şi 6 luni închisoare, adică apropiată de minimul special, ambele instanţe apreciind judicios, în raport cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că, pedeapsa astfel stabilită este de natură să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen., reeducarea condamnatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Instanţele au constatat corect că inculpatul nu poate beneficia de circumstanţe atenuante judiciare, aspect relevat şi motivat în considerentele deciziei instanţei de apel. De altfel, este de observat că şi în ipoteza în care s-ar fi reţinut circumstanţe atenuate, chiar nu ar fi condus obligatori la coborârea pedepsei sub minimul special, dată fiind incidenţa prevederilor art. 80 alin. (2) C. pen.
Examinând cauza şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat nici existenţa vreunui alt caz din cele prevăzute la alin. (1), care, invocat din oficiu, ar fi de natură să ducă la casarea deciziei atacate.
Astfel fiind, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M.P. împotriva deciziei penale nr. 817/ A din 25 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la 2 septembrie 2003 la 3 septembrie 2003 şi de la 25 iulie 2005 la 23 martie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1880/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1893/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
