ICCJ. Decizia nr. 1976/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1976/2006
Dosar nr. 30206/1/2005
(nr. vechi 7799/2005)
Şedinţa publică din 28 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 214 din 13 octombrie 2005, Tribunalul Tulcea i-a condamnat pe inculpaţii:
1. R.G., la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen. şi la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) şi g), ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită cu 3 luni, în total 8 ani şi 3 luni închisoare.
2. S.Ş., la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi
3. O.I., la 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi, la 8 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor R.G. şi S.Ş.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul reţinerii şi arestării de la 4 februarie 2005 pentru R.G. şi de la 9 februarie 2005 pentru S.Ş.
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească:
- 15.000.000 lei (1.500 RON) către partea civilă M.I.;
- 10.000.000 lei (1.000 RON) către partea civilă S.G.;
- 7.500.000 lei (750 RON) către partea civilă B.H.;
- 5.000.000 lei (500 RON) către partea civilă A.S.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 23 august 2002, inculpaţii R.G. şi O.I., împreună cu S.Ş. (fratele lui O.I.), cu autoturismul Dacia 1300 proprietatea lui O.I., au hotărât să se deplaseze pe raza judeţului Tulcea, pentru a sustrage oi, intenţia lor fiind aceea de a le valorifica şi de a face rost de bani. Au ajuns în localitatea Mircea Vodă unde au identificat o stână de oi. Au strigat la întâmplare şi a răspuns partea vătămată M.I., cioban angajat la respectiva stână, care i-a întrebat ce doresc, aceştia spunându-i că vor să cumpere oi. La răspunsul ciobanului că nu are animale de vânzare, O.I. şi S.Ş. l-au trântit la sol, l-au lovit în diferite zone ale corpului şi l-au legat cu o sârmă găsită în apropiere pentru a-l împiedica să acţioneze. Au ales 13 ovine pe care le-au aşezat în portbagajul şi habitatul maşinii, plecând spre localitatea Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, unde le-au valorificat unui cetăţean arab, de la complexul de ovine în schimbul sumei de 10.000.000 lei.
În seara de 27 august 2002, O.I. şi R.G. s-au deplasat în localitatea Slava Rusă şi când au ajuns în dreptul unei stâne, profitând de faptul că ciobanul dormea şi era în stare de ebrietate, au sustras 8 cârlani, pe care i-au încărcat în maşină, cu intenţia de a-i valorifica la acelaşi complex de ovine. În apropierea localităţii Tariverde au fost opriţi de un echipaj de poliţie, împrejurare în care au abandonat maşina lângă un lan de porumb, revenind fiecare pe jos în Medgidia.
Împotriva sentinţei penale nr. 214 din 13 octombrie 2005 a Tribunalului Tulcea au declarat apel inculpaţii R.G. şi S.Ş., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Au solicitat desfiinţarea sentinţei apelate şi rejudecând să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie din 23 august 2002, în infracţiunea de furt cu consecinţa redozării pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 304/ P din 2 decembrie 2005, pronunţată de secţia penală a Curţii de Apel Constanţa, apelurile au fost respinse, ca nefondate.
Nemulţumiţi şi de această hotărâre, în termen legal, inculpaţii R.G. şi S.Ş. au atacat-o cu recurs.
Prin recursul scris trimis din penitenciar, R.G. a criticat sentinţa şi Decizia ca nelegale şi netemeinice. A susţinut că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de tâlhărie deoarece nu a exercitat violenţe asupra părţii vătămate M.I., că cei care au folosit violenţa au fost coinculpaţii S.Ş. şi O.I. A cerut să fie schimbată încadrarea juridică şi să fie condamnat pentru infracţiunea de furt, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Recurentul S.Ş. a criticat hotărârile pentru netemeinicie, susţinând că pedeapsa aplicată este prea aspră, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 24 C. proc. pen.
Recursurile sunt nefondate.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă, au dat încadrarea juridică legală şi au aplicat pedepse just individualizate ţinând seama de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, s-a stabilit că cei trei inculpaţi au luat împreună hotărârea de a sustrage oi de la diferite stâne pe care apoi să le valorifice, vânzându-le unui cetăţean arab.
Inculpaţii au procedat în felul stabilit în zilele de 23 şi 27 august 2002.
În seara zilei de 23 august 2002, cei trei s-au deplasat la stâna lui M.I. unde, după ce O.I. şi S.Ş. au lovit victima care se opunea sustragerii oilor, toţi trei au încărcat 13 ovine în autovehicul, apoi au plecat şi le-au vândut cetăţeanului arab.
Rezultă că cei trei au acţionat concertat, după o prealabilă înţelegere.
Există coautorat la tâlhărie chiar dacă unii din participanţi exercită violenţele iar alţii sustrag bunurile atâta timp cât acest mod de a proceda a fost stabilit anterior de inculpaţi. Aşa fiind, nu se poate admite cererea inculpatului R.G. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt calificat.
Tâlhăria săvârşită de două sau mai multe persoane împreună este pedepsită potrivit art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen. cu pedepse cuprinse între 7 şi 20 ani închisoare. În speţă, deşi R.G. şi S.Ş. sunt recidivişti, fiind condamnaţi anterior pentru infracţiunii de sustragere, nu se poate susţine că pedepsele de 8 ani situate în imediata apropiere a minimului special prevăzut de textul arătat constituie pedepse prea aspre şi că se impune reindividualizarea lor.
Constatând că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile să fie respinse.
În temeiul art. 38517 alin ……, cu referire la art. 385 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce prevenţia.
Văzând şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.G. şi S.Ş. împotriva deciziei penale nr. 304/ P din 2 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală.
Deduce din pedepsele aplicate: inculpatului R.G., timpul arestării preventive de la 4 februarie 2005 la 28 martie 2005, iar pentru inculpatul S.Ş., timpul reţinerii şi arestării preventive, de la 9 februarie 2005 la 28 martie 2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1971/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 201/2006. Penal → |
|---|
