ICCJ. Decizia nr. 2352/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIEÂ
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2352/2006
Dosar nr. 21639/1/2005
(nr. vechi 6441/2005)
Şedinţa publică din 11 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 457 din 16 iunie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1064/2005 al Tribunalului Iaşi, s-a dispus condamnarea inculpatului D.O., la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a) C. pen.
S-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 septembrie 2004 la zi.
Inculpatul a fost obligat să despăgubească părţile civile:
- D.L.C. cu suma de 100.000.000 lei reprezentând daune materiale şi suma de 3.000.000.000 lei reprezentând daune morale;
- G.M. cu suma de 45.000.000 lei reprezentând prestaţia periodică de la data săvârşirii faptei şi până la data pronunţării hotărârii şi câte 5.000.000 lei lunar reprezentând prestaţia periodică de la data pronunţării hotărârii şi până la încetarea stării de nevoie, precum şi suma de 500.000.000 lei cu titlu de daune morale;
- I.G. cu suma de 1.100.000.000 lei reprezentând daune materiale şi suma de 500.000.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra imobilului situat în satul Pietrărie, judeţul Iaşi aparţinând inculpatului şi asupra unui număr de 776 acţiuni deţinute de inculpat la B.C.I.Ţ. SA, filiala Iaşi, prin ordonanţele procurorului din 2 noiembrie 2004 şi 3 noiembrie 2004 în dosarul nr. 1404/P/2004.
S-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra terenului în suprafaţă de 2.300 mp situat în Iaşi, judeţul Iaşi, proprietatea inculpatului, conform sentinţei civile nr. 3786/1996 a Judecătoriei Iaşi.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 63.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul D.O. şi victima, D.E. au fost căsătoriţi, având împreună un fiu, L.C., plecat la muncă în Italia.
Neînţelegerile frecvente, datorate geloziei şi conduitei violente generată de consumul excesiv de alcool, au determinat divorţul soţilor D.
Cu toate acestea ei au locuit în casa din satul Pietrărie, comuna Bârnova, în apropierea municipiului Iaşi, oraş în care D.E. avea cabinet de avocatură. Succesele sale profesionale precum şi poziţia socială au determinat acutizarea conflictului între soţi.
În repetate rânduri, inculpatul a proferat ameninţări cu moartea la adresa soţiei sale, aspect confirmat probator, prin declaraţii de martori atât la urmărirea penală cât şi în faza de cercetare judecătorească.
Într-o ultimă încercare de a salva relaţiile între ei, victima a încheiat cu inculpatul, la data de 15 august 2004, o convenţie prin care acesta se obliga să nu o mai agreseze fizic sau verbal.
Anterior inculpatul fusese internat de două ori, după lungi insistenţe, la Spitalul Socola Iaşi şi la un spital de profil din Bucureşti.
În dimineaţa zilei de 11 septembrie 2004, în jurul orelor 9,00, între inculpat şi fosta soţie a reînceput conflictul, situaţie care a determinat-o pe D.E. să-i spună acestuia că se va muta din casă. Victima s-a dus apoi la baie, iar D.O. a luat un cuţit din bucătărie cu care a aşteptat-o în uşa acestei încăperi.
În momentul în care D.E. a ieşit, a împins-o spre cabina duşului şi i-a aplicat două lovituri cu intensitate, una în zona abdominală şi cealaltă în zona toracică, suprimându-i viaţa.
Inculpatul a lăsat victima în agonie şi, până în jurul orelor 15,30, a consemnat într-o agendă momente din viaţa trăită împreună cu soţia sa, iar apoi a mers la poliţie şi s-a autodenunţat.
Situaţia de fapt reţinută are corespondent în sistemul probator administrat şi nu a fost contestată de inculpat care a recunoscut fapta astfel cum a fost descrisă.
Sentinţa a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi de părţile civile G.M. şi I.G. şi de inculpatul D.O.
Apelurile promovate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi de părţile civile G.M. şi I.G. au vizat modul de soluţionare a laturii penale a cauzei, sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul majorării cuantumului acesteia.
S-a susţinut în motivarea apelurilor că raportat la atitudinea inculpatului faţă de victimă sau de urmările faptei sale, precum şi la concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică se impune aplicarea unei pedepse în cuantum orientat către maximul special prevăzut de lege, de natură a asigura îndeplinirea scopului şi funcţiilor acesteia.
Criticile formulate de inculpatul D.O. au privit atât latura penală cât şi latura civilă a cauzei.
În latura civilă se critică hotărârea instanţei de fond cu privire la cuantumul despăgubirilor materiale acordate părţii civile I.G. pe care le consideră exagerat de mari şi lipsite de suport probator, solicitându-se cenzurarea sumelor acordate în raport de probele administrate.
Cu privire la latura penală a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicată printr-o judicioasă analiză a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) A considerat că pedeapsa este prea severă raportat la concluziile raportului de expertiză psihiatrică care stabileşte un discernământ scăzut, recomandând măsuri de siguranţă medicală conform art. 113 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 330 din 6 octombrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 4906/2005, Curtea de Apel Iaşi a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi de inculpatul D.O. împotriva sentinţei penale nr. 457 din 16 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Iaşi, sentinţă pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală şi în latură civilă şi, rejudecând cauza: În baza dispoziţiilor art. 113 C. pen., raportat la art. 429 C. proc. pen., a aplicat inculpatului D.O., măsura de siguranţă a obligării la tratament medical. A redus cuantumul despăgubirilor civile, reprezentând daune materiale la care a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile I.G. de la suma de 1.000.000.000 lei la 730.000.000 lei (ROL).
A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
De asemenea, a respins, ca nefondat, apelul declarat de părţile civile I.G. şi G.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus arestarea preventivă
Împotriva deciziei au declarat recursuri parchetul, partea civilă I.G., precum şi inculpatul D.O.
Parchetul critică hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate, în sensul că deşi apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a vizat greşita individualizare a pedepsei, cerând majorarea acesteia, instanţa nu s-a pronunţat.
Solicită în continuare mărirea pedepsei în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta şi de circumstanţele personale ale inculpatului. Motivele de casare sunt cele prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Recursul părţii civile I.G. vizează atât latura penală (aplicarea pedepsei maxime) cât şi latura civilă (acordarea despăgubirilor civile în cuantumul prevăzut de hotărârea primei instanţe.
Inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., solicită obligarea sa numai la plata sumelor dovedite de partea civilă şi reducerea daunelor morale faţă de împrejurarea că între victimă şi partea civilă, deşi surori, existau relaţii reci, tensionate.
În privinţa laturii penale solicită înlăturarea dispoziţiilor art. 175 lit. a) şi aplicarea unei pedepse pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., neexistând premeditare, acţiunea violentă a inculpatului fiind spontană.
Recursurile declarate sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse ca atare.
Cu privire la recursul parchetului
Prima critică, cea referitoare la nepronunţarea instanţei de apel pentru motivul invocat, privitor la greşita individualizare a pedepsei este nefondat. În cuprinsul deciziei Curţii de Apel Iaşi, la pagina 7 [(alin. (5), (6), (7) şi (8)] este discutat acest motiv de apel invocat de parchet şi se argumentează justa individualizare a pedepsei aplicate de instanţa de fond.
Reiterarea lui în recurs are în vedere aceleaşi argumente.
Tribunalul Iaşi a făcut o judicioasă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi a aplicat o pedeapsă bine proporţionalizată.
S-au avut în vedere, pe de o parte, împrejurările concrete în care s-a comis fapta (pregătirea omorului prin ascuţirea cuţitelor, aplicarea prin surprindere a două lovituri de cuţit, lăsarea victimei fără ajutor, mobilul faptei: reacţie de gelozie) iar pe de altă parte, relaţiile tensionate dintre soţi, amprenta patologică a comportamentului anterior al inculpatului generat de fondul toxico-etilic, poziţia sa sinceră, lipsa antecedentelor penale, discernământul diminuat.
b) Recursul părţii civile urmează a fi respins, ca neîntemeiat, întrucât, în mod judicios, instanţa de apel, luând în considerare dovezile administrate cu privire la întinderea despăgubirilor materiale le-a redus de la 1.100.000.000 ROL la 730.000.000 ROL, reprezentând cheltuieli de înmormântare, praznicele ulterioare şi cheltuieli de transport Italia – România şi retur.
În privinţa celui deal doilea motiv de recurs aplicarea unei pedepse maxime, inculpatului, acesta coincide cu motivul de recurs al parchetului şi a fost tratat la punctul anterior.
c) Recursul inculpatului
- cel referitor la reducerea despăgubirilor materiale şi a daunelor morale. Astfel cum s-a arătat, instanţa de apel în mod judicios a redus cuantumul despăgubirilor materiale de la 1.100.000.000 ROL la 730.000.000 ROL. Din depoziţiile martorilor Z.A.L. şi A.A. rezultă că partea civilă I.G. a cheltuit 600.000.000 ROL cu înmormântarea, parastase şi ridicarea unui monument funerar la mormântul victimei, iar diferenţa de 130.000.000 lei o reprezintă deplasările cu avionul pe ruta Italia – România şi retur.
Cuantumul daunelor morale a fost bine stabilit de instanţa de fond şi menţinut în apel, în condiţiile în care s-a dovedit legătura afectivă între cele două surori, omorul comis de inculpat provocând o gravă suferinţă psihică părţii civile.
Schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., nu se impune. Premeditarea acţiunii a fost probată prin declaraţiile relevante sub acest aspect date de martorii I.G., I.V., A.A., cei care confirmă că în mod repetat victima era ameninţată cu moartea de inculpat, iar la un moment dat, de frică, aceasta a părăsit casa în care locuia împreună.
Semnificativă în acest sens este depoziţia martorului I.V. căruia pe 2 septembrie 2004, deci cu 9 zile înainte de săvârşirea faptei, inculpatul i-a spus că „se vor alege apele cât de curând".
Element relevant al premeditării îl constituie ascuţirea şi pregătirea mai multor cuţite, din care apoi şi-a ales unul cu care s-o înjunghie pe fosta sa soţie.
Cel de-al 3-lea motiv al reducerii pedepsei urmează a fi respins.
Instanţa de fond a stabilit, iar cea de apel a confirmat, o pedeapsă just proporţionalizată în raport atât de circumstanţele reale cât şi de cele personale ale faptei şi inculpatului.
Nivelul mai redus al discernământului inculpatului afectat de fondul său toxico-etilic, poziţia procesuală sinceră şi lipsa antecedentelor penale au fost avute în vedere de cele două instanţe care, în acelaşi timp au ţinut cont de împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, astfel că pedeapsa stabilită corespunde scopului coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, de partea civilă I.G. şi de inculpatul D.O. împotriva deciziei penale nr. 330 din 6 octombrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 septembrie 2005 la 11 aprilie 2006.
Obligă recurenta parte civilă şi recurentul inculpat la plata sumei de câte 120 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2350/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2353/2006. Penal → |
|---|
