ICCJ. Decizia nr. 2356/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2356/2006
Dosar nr. 1848/2/2006
Şedinţa publică din 11 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 183 din 22 decembrie 2005, Tribunalul Călăraşi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului N.C. din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b şi c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia l-a condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
Starea de arest a inculpatului a fost menţinută, iar prevenţia a fost dedusă de la 2 noiembrie 2005, la zi.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul S.V. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art. 864 C. pen., cu referire la art. 83 – art. 84 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 317 din 13 octombrie 2004 a Judecătoriei Lehliu Gară, acesta urmând să execute, în total, pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi, potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 2 noiembrie 2005, la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 – art. 999 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la despăgubiri civile către părţile civile G.M. şi N.N. în sumă de 1.000.000 lei, respectiv 2.000.000 lei.
În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea vătămată N.N. a unui cuţit.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 300 lei RON cheltuieli judiciare, din care câte 200 lei RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 19 august 2005, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpaţii N.C. şi S.V. au pătruns în locuinţele părţilor vătămate G.M. şi N.N. de unde au sustras, prin violenţă fizică şi morală, sumele de 160.000 lei şi, respectiv, 1.050.000 lei, două cuţite de bucătărie şi un aparat de radio.
Pentru a nu fi recunoscut, inculpatul S.V. s-a deghizat, folosind accesorii de îmbrăcăminte feminină.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile părţilor vătămate, act medical, proces-verbal de percheziţie domiciliară, planşe fotografice, proces-verbal de recunoaştere a bunurilor, declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea infracţiunilor.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpaţii, fiecare criticând greşita individualizare a pedepselor aplicate, parchetul solicitând majorarea cuantumului acestora, iar inculpaţii, reducerea lor, având în vedere comportamentul sincer de pe parcursul procesului penal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 116 din 15 februarie 2006, a admis apelul parchetului şi a majorat pedepsele aplicate inculpaţilor N.C. şi S.V. la 8 ani şi, respectiv, 9 ani închisoare.
S-a menţinut revocarea suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 317 din 13 septembrie 2004 a Judecătoriei Lehliu Gară, inculpatul S.V. urmând să execute pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare.
S-a menţinut măsura arestării preventive şi s-a dedus prevenţia la zi. Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Apelurile declarate de inculpaţi au fost respinse ca nefondate.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 200 lei, din care onorariile apărătorului din oficiu de câte 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a apreciat ca neîndestulătoare, sub aspectul cuantumului lor, pedepsele aplicate inculpaţilor de către instanţa de fond, având în vedere pericolul social concret al faptelor comise de aceştia şi, în consecinţă, le-a majorat, pentru a asigura realizarea scopului preventiv educativ al sancţiunii penale, prevăzut de art. 52 C. pen.
În termen legal, inculpaţii N.C. şi S.V. au declarat recurs, solicitând admiterea acestora, casarea deciziei penale atacate şi redozarea pedepselor aplicate, având în vedere circumstanţele reale şi personale ale faptei şi făptuitorilor.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare invocat prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., precum şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate pentru următoarele motive:
Instanţa de apel a făcut o individualizare legală şi temeinică a pedepselor, aplicând inculpaţilor pedepse privative de libertate majorate cu câte un an închisoare faţă de cele stabilite de instanţa de fond.
Pedepsele astfel stabilite sunt pe deplin justificate prin prisma analizării criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi corespund pe deplin interesului reeducării inculpaţilor şi prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Este neîndoios că faptele săvârşite de cei doi inculpaţi, care au atacat în aceeaşi noapte, doi bătrâni pentru a le sustrage modestele venituri, supunându-i violenţelor fizice şi ameninţărilor cu cuţitul, prezintă un pericol social sporit şi necesită o ripostă socială fermă care să descurajeze comiterea de astfel de infracţiuni.
Instanţa de apel a dat eficienţa cuvenită acestor împrejurări, având în vedere şi circumstanţele favorabile inculpaţilor, legate de comportamentul lor procesual sincer.
Curtea constată că în cauză nu sunt temeiuri de reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor şi urmează să respingă recursurile acestora ca nefondate.
Timpul reţinerii şi arestării preventive se va deduce de la 2 noiembrie 2005, la zi, pentru fiecare inculpat.
Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu fiind avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.C. şi S.V. împotriva deciziei penale nr. 116 din 15 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 2 noiembrie 2005 la 11 aprilie 2006 pentru fiecare dintre aceştia.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2353/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2358/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
