ICCJ. Decizia nr. 2402/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2402/2006
Dosar nr. 36010/2/2005
Şedinţa publică din 12 aprilie 2006
Asupra recursurilor penale de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1301 din 18 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul C.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat atât suspendarea condiţionată, cât şi graţierea condiţionată pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat, prin sentinţa penală nr. 1914 din 15 noiembrie 2002, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi a dispus executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză.
În final, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe 5 ani.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) C. pen., şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 148 din 27 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti şi a dispus contopirea restului rămas neexecutat din aceasta de 526 zile cu pedeapsa prezentă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni, în final, urmând să execute 4 ani şi 4 luni închisoare, în condiţiile art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pe o durată de 5 ani.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii, în ziua de 22 aprilie 2005, au intermediat şi respectiv vândut cantitatea de 5 doze de heroină martorului G.F. S-a mai reţinut că ambii inculpaţi, în cursul urmăririi penale, au formulat denunţuri ce au avut ca finalitate trimiterea în judecată a inculpatului M.D.G. şi a inculpatului R.M. prin rechizitoriul întocmit la 11 octombrie 2005 de către D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii care au solicitat redozarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 1016 din 19 decembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-a admis apelul declarat de inculpatul C.M.C., s-a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând în fond, în aceste limite, s-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a), art. 83 C. pen., şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.G.
S-a motivat în considerente că fapta dedusă judecăţii a fost comisă la 22 aprilie 2005, ulterior împlinirii termenului de încercare redus ca urmare a actului de graţiere, astfel încât, potrivit art. 38 alin. (2) C. pen., condamnările anterioare nu atrag starea de recidivă urmare a intervenirii reabilitării de drept.
S-a mai susţinut că, întrucât termenul de reabilitare s-a împlinit înainte de împlinirea termenului condiţie al graţierii, chiar dacă prezenta faptă a fost comisă în interiorul acestui termen, revocarea graţierii nu poate opera, fiind lipsit de eficienţă.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpaţii care le-au criticat numai cu privire la individualizarea pedepselor, solicitând reducerea lor la limita permisă de lege, iar inculpatul C.G. a solicitat şi înlăturarea sporului de 4 luni închisoare aplicat.
Criticile vor fi examinate în raport de prevederile cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se, însă, că recursurile sunt nefondate.
Astfel, în considerarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, cât şi a dispoziţiilor art. 74 C. pen., instanţele au stabilit pedepse sub limita minimă specială de 10 ani închisoare, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În ce priveşte pe inculpatul C.M.C. instanţa de apel, înlăturând starea de recidivă şi consecinţele suspendării şi graţierii condiţionate, a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare la limita prevăzută de art. 76 lit. a) C. pen., limita legală sub care pedeapsa nu mai poate fi redusă.
În ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului C.G. aceasta respectă dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În acelaşi timp, instanţele au acordat eficienţă şi dispoziţiilor art. 74 C. pen., coborând pedeapsa nu numai la jumătatea minimului special (aşa cum cereau şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000), ci şi sub această limită.
Desigur, având în vedere starea de recidivă şi pericolul deosebit al faptei comise, instanţele au stabilit o pedeapsă aproape de limita prevăzută de art. 76 lit. a) C. pen., şi au aplicat corect un spor, urmare a operaţiunii de contopire efectuată în urma aplicării art. 61 C. pen.
În acest context se reţine că instanţele au acordat eficienţa necesară circumstanţelor judiciare atenuante constatate şi pentru realizarea cerinţelor art. 52 C. pen., nu se mai impune o altă reducere a pedepsei sau o înlăturare a sporului de 4 luni, aşa cum a cerut recurentul.
În temeiul considerentelor expuse, recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate şi se vor respinge potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata arestării preventive.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.G. şi C.M.C. împotriva deciziei penale nr. 1016 din 19 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 22 aprilie 2005 la 12 aprilie 2006, pentru fiecare inculpat.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2400/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2403/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
