ICCJ. Decizia nr. 2516/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2516/2006
Dosar nr. 3942/1/2006
Şedinţa publică din 17 aprilie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Decizia nr. 6909 din 8 decembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 6389/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de inculpatul G.S. împotriva deciziei penale nr. 689 din 12 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi a casat Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 974 din 6 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la omisiunea reţinerii circumstanţei atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., şi la individualizarea pedepsei.
În consecinţă, a descontopit pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare în pedepsele componente şi, prin aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a redus pedepsele aplicate inculpatului, astfel:
De la 20 de ani închisoare la 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiuni prevăzute de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., şi, de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul G.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare. A fost dedusă din durata pedepsei timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 17 noiembrie 2004 la 8 decembrie 2005.
A fost redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părţii civile M.F. de la 5.000 lei la 4.000 lei daune materiale şi de la 10.000 lei la 9.000 lei daune materiale, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Împotriva acestei decizii, G.S. a formulat prezenta contestaţie în anulare, susţinând că nu i s-a aplicat circumstanţa atenuantă legală a scuzei provocării.
Examinând, conform art. 391 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 391 alin. (2) din acelaşi cod, atât cu privire la termenul de introducere prevăzut de art. 388 alin. (1), cât şi în raport cu motivele pe care se sprijină contestaţia, care nu sunt din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Astfel, contestaţia trebuia introdusă în termen de 10 de zile de la data începerea executării hotărârii, respectiv până la data de 8 ianuarie 2006, iar trimiterea ei prin poştă s-a făcut la data de 1 martie 2006, deci după expirarea termenului legal prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc. pen.
Referitor la motivele contestaţiei, Înalta Curte constată că nu se încadrează printre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. pen., contestaţia în anulare fiind inadmisibilă şi sub acest aspect.
De altfel, contestatorul condamnat critică şi Decizia instanţei de apel, deja casată prin Decizia instanţei supreme, decizie prin care i s-au aplicat prevederile art. 73 lit. b) C. pen.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.S. împotriva deciziei penale nr. 6909 din 8 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Obligă contestatorul la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2512/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2520/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
