ICCJ. Decizia nr. 2586/2006. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2586/2006
Dosar nr. 1123/3/2006
Şedinţa publică din 19 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 127 din 31 ianuarie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de către condamnatul N.L. privind contopirea pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 895/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi sentinţa penală nr. 1209/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
A fost obligat condamnatul la suma de 60 lei RON, din care 40 lei RON a reprezentat onorariu apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cheltuieli judiciare statului.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
1. Prin sentinţa penală nr. 1209 din 30 septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală (definitivă prin neapelare la 12 octombrie 2004), inculpatul N.L. a fost condamnat, la 2 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, faptă comisă la data de 14 februarie 2003. Conform art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni. S-a dedus prevenţia de la 14 februarie 2002 la 19 octombrie 2003 când inculpatul a fost pus în libertate urmare revocării arestării preventive în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.
2. Prin sentinţa penală nr. 895 din 1 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (definitivă în recurs prin Decizia penală nr. 5689 din 10 octombrie 2005 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) acelaşi inculpat a fost condamnat, la pedeapsa de 5 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicaţia art. 74 şi 76 din acelaşi cod, faptă penală comisă, la data de 12 noiembrie 2004. A fost computată arestarea preventivă în cauză cu începere de la 12 noiembrie 2004 la zi.
A fost emis M.E.P.I. nr. 1390/2005 în executarea căruia se află în prezent condamnatul.
În consecinţă, s-a constatat că infracţiunea ulterioară de tâlhărie din 12 noiembrie 2004 a fost comisă în condiţiile art. 37 lit. a) şi art. 83 C. pen., împrejurare de natură a exclude executarea cu cumul juridic a celor două pedepse şi în mod implicit aplicarea art. 449 alin. (1) lit. a) – c) C. proc. pen., şi respectiv art. 33, 34 şi 40 C. pen.
Apelul declarat de condamnat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 140/ A din 22 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, fiind obligat acesta la suma de 80 lei RON, din care 40 lei RON reprezintă onorariu pentru apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva ambelor hotărâri s-a declarat în termen recurs de condamnat invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., cu solicitarea de a executa în condiţiile art. 33 şi 34 C. pen., pedepsele ce formează obiectul judecăţii actuale.
Recursul este nefondat.
Incidenţa art. 37 lit. a) şi art. 83 C. pen., ale căror efecte au fost omise cu ocazia ultimei condamnări prin sentinţa penală nr. 895/2005 impune executarea în cumul aritmetic a celor două pedepse [(fiind de natură a exclude efectuarea cumulului juridic în condiţiile art. 33, 34, 40 C. pen., respectiv art. 449 alin. (1) lit. a) – c) C. proc. pen., finalitate urmărită prin introducerea cererii actuale de contopire pedepse)].
Ca atare, în raport cu solicitarea făcută de condamnat privind contopirea pedepselor în temeiul dispoziţiilor legale precitate soluţia atacată este justificată, urmând a fi menţinută în totalitate.
În consecinţă, recursul condamnatului se va respinge, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., fiind obligat acesta în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la suma de 120 lei RON din care 40 lei RON reprezintă onorariu apărător oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.L. împotriva deciziei penale nr. 140 din data de 22 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2585/2006. Penal. Cerere de contopire a... | ICCJ. Decizia nr. 2616/2006. Penal. Infracţiuni la legea... → |
|---|
