ICCJ. Decizia nr. 2616/2006. Penal. Infracţiuni la legea privind combaterea terorismului (Legea 535/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2616/2006
Dosar nr. 4737/1/2006
Şedinţa publică din 26 aprilie 2006
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 28/P/2005, întocmit de către Serviciul Teritorial Craiova din cadrul D.I.I.C.O.T., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.M.D., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004 şi art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 99 şi art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, la 2 februarie2005, orele 17,00, având telefonul marca Nokia şi cartelă reîncărcabilă a sunat la numărul 112 al Serviciului de Urgenţă din cadrul I.P.J. Olt şi a ameninţat că în incinta G.Ş.A. din Corabia, judeţ Olt a fost amplasată o bombă.
Ca urmare a anunţului inculpatului, o echipă operativă din cadrul S.I. Olt a considerat ameninţarea reală şi s-a deplasat la G.Ş.A. Corabia, unde pentru a preveni pierderea de vieţi omeneşti, a evacuat toţi elevii de la cursuri şi după ce a verificat sălile de clasă şi celelalte încăperi nu au găsit amplasată vreo bombă.
2. În ziua de 9 februarie 2005, inculpatul a exercitat acte de violenţă împotriva minorului P.I.I. şi după ce a format din nou numărul de telefon 112 al Serviciului de Urgenţă al I.P.J. Olt, l-a constrâns să ameninţe cu existenţa unei bombe în incinta G.Ş.A. Corabia.
De frică, minorul P.I.I. a ameninţat de la telefonul inculpatului că în incinta G.Ş.A. Corabia a fost amplasată o bombă.
Şi de această dată, Secţia Olt a S.R.I. a considerat ameninţarea reală, motiv pentru care s-a deplasat la faţa locului şi după ce a evacuat toţi elevii de la cursuri a verificat sălile de clasă şi celelalte încăperi, fără să găsească nici o bombă.
Prin sentinţa penală nr. 1 din 24 ianuarie 2006, Curtea de Apel Craiova, reţinând aceeaşi situaţie de fapt, a dispus achitarea inculpatului P.M.D., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004 şi art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În temeiul art. 12 C. proc. pen., a fost sesizat I.P.J. Olt pentru aplicarea faţă de minor a măsurilor prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 61/1991, modificată şi completată prin Legea nr. 2/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond s-a bazat pe următoarele argumente:
- acţiunile inculpatului nu au fost motivate de un scop terorist, în definirea dată de art. 1 din Legea nr. 535/2004;
- acţiunile inculpatului nu au fost motivate de concepţii sau atitudini extremiste şi nici nu au avut ca scop realizarea unor obiective de natură politică, astfel încât, reprezintă manifestări ale teribilismului specific vârstei acestuia.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Ministerul Public, D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova care prin motivele scrise a susţinut, în esenţă, următoarele:
- nelegalitatea hotărârii atacate prin greşita achitare a inculpatului pentru cele două infracţiuni, în contextul în care, probele au evidenţiat elementele constitutive ale faptelor deduse judecăţii; întrucât ameninţarea a constat în folosirea unei bombe, în speţă, este realizată latura obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, cât şi scopul terorist pe care inculpatul şi l-a propus.
În susţinerea acestor critici au fost invocate prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 16 şi 18 C. proc. pen., texte în baza cărora criticile vor fi examinate, constatându-se că recursul este fondat, dar pentru considerentele care urmează:
Instanţa de fond, analizând probatoriul administrat, a reţinut corect că inculpatul, a fost cel care, la 2 februarie 2004, a apelat numărul de urgenţă 112 şi a anunţat existenţa unei bombe la S.P.I.F. Corabia, iar la 9 februarie 2004, prin ameninţare şi exercitare de violenţe, l-a determinat pe martorul P.I.I. să facă acelaşi anunţ la numărul de urgenţă; fiecare anunţ a fost considerat real, a determinat evacuarea persoanelor şi intervenţia organelor specializate, care, în ambele cazuri, au constatat că alarma este falsă.
Şi, de asemeni, în mod corect, instanţa a concluzionat că faptele inculpatului, astfel cum au fost reţinute de instanţă, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004 deoarece acţiunile inculpatului nu au fost motivate de „un scop terorist" în definirea dată acestei noţiuni de art. 1 din Legea nr. 535/2004. În acest sens, faptele deduse judecăţii nu sunt motivate de concepţii sau atitudini extremiste şi nici nu au avut ca scop realizarea unor obiective de natură politică.
Dar, acţiunile realizate în cauză de inculpat de alarmare sau de determinare la alarmarea organelor specializate şi intervenţia acestora în caz de pericol, fără un motiv întemeiat, întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 38 din Legea nr. 535/2004 şi respectiv, de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 38 din Legea nr. 535/2004.
Într-adevăr, prin art. 38 din această lege, se incriminează alarmarea, fără motiv întemeiat, a organelor specializate şi de menţinere a ordinii publice cu răspândirea sau folosirea de produse, substanţe, materiale, microorganisme ori toxine de natură să pună în pericol sănătatea animalelor sau mediul înconjurător ceea ce a realizat în speţă şi inculpatul minor, ameninţând, fără motiv, cu folosirea unei bombe care conţine şi material exploziv.
Desigur, în această situaţie, faptele inculpatului întrunind elementele constitutive ale unor infracţiuni, nu pot constitui în acelaşi timp, contravenţia prevăzută de art. 2 lit. c) din Legea nr. 61/1991 modificată de Legea nr. 2/2000, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, recursul declarat de parchet este fondat şi potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite şi se va casa hotărârea atacată cu privire la greşita încadrare juridică a faptelor şi greşita achitare a inculpatului.
Rejudecând cauza, în aceste limite, în baza art. 334 C. proc. pen., se va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004 în infracţiunile prevăzute de art. 38 din Legea nr. 535/2004 şi respectiv, art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 38 din Legea nr. 535/2004.
Având în vedere vârsta inculpatului la data comiterii faptei, afecţiunile psihice atestate de actele medico-legale şi de referatul de evaluare, precum şi dispoziţiile art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), şi art. 101 C. pen., care permit aplicarea unei măsuri educative, inculpatului i se va aplica măsura educativă a mustrării care va fi executată în condiţiile art. 487 C. proc. pen.
Constatând că în cauză minorul nu a comis o contravenţie se va înlătura măsura dispusă de instanţa de fond privind sesizarea I.P.J. Olt pentru aplicarea faţă de minor a dispoziţiilor Legii nr. 61/1991, modificată şi completată prin Legea nr. 2/2000.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova împotriva sentinţei penale nr. 1 din 24 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de minori şi familie, privind pe inculpatul P.M.D.
Casează sentinţa penală atacată numai cu privire la încadrarea juridică şi greşita achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004 şi art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004 şi din art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, ambele cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), şi art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 38 din Legea nr. 535/2004 şi art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 38 din Legea nr. 535/2004, ambele cu aplicarea art. 99 şi art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora aplică inculpatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 101 lit. a) C. pen., măsura educativă a mustrării, care se va executa în condiţiile art. 487 C. proc. pen.
Înlătură măsura sesizării I.P.J. Olt pentru aplicarea faţă de inculpatul minor a măsurilor prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 61/1991, modificată şi completată prin Legea nr. 2/2000.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 20 lei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2586/2006. Penal. Cerere de contopire a... | ICCJ. Decizia nr. 2649/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
