ICCJ. Decizia nr. 2649/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2649/2006
Dosar nr. 28494/3/2005
Şedinţa publică din 27 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 59 din 20 ianuarie 2006, pronunţată în dosarul nr. 28494/3/2005 (4191/2005), Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (2) lit. a), b şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., şi cu art. 74 lit. a) şi c) C. pen., şi cu art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.D., la două pedepse de 2 ani închisoare, pentru faptele de tâlhărie săvârşite împotriva părţilor vătămate T.N. şi S.V.
În baza art. 33 lit. c) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul S.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., şi art. 110 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., a pus în vedere dispoziţiile art. 83 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 2 iunie 2005 la 21 octombrie 2005.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. c) C. pen., şi art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen., cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.E.A., la două pedepse de 5 ani închisoare, pentru infracţiunile de tâlhărie săvârşite împotriva părţilor vătămate S.V. şi T.N.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul P.E.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
A luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., şi art. 80 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.A.V. la două pedepse de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul T.A.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
A luat act că inculpatul T.A.V. este arestat în altă cauză.
În baza art. 14 alin. (1) C. pen., raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată T.N. şi, în solidar, a obligat pe inculpaţii S.D., P.E.A., T.A.V. la plata sumei de 700 RON către partea civilă T.N.
A luat act că partea vătămată S.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii să plătească cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în data de 27 mai 2005, în jurul orelor 19,30, inculpaţii S.D., P.E.A. şi T.A.V. au deposedat prin violenţă şi ameninţare cu un cuţit pe părţile vătămate S.V. şi T.N. de două ceasuri de mână şi două inele din aur, în timp ce se aflau în parcul I.O.R.
În drept, tribunalul a reţinut că: fapta inculpatului S.D. de a deposeda prin violenţă şi ameninţări cu un cuţit pe părţile vătămate S.V. şi T.N. de 2 ceasuri de mână şi 2 inele, în loc public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., şi art. 33 lit. a) C. pen.; fapta inculpatului P.E.A. de a deposeda prin violenţă şi ameninţări cu un cuţit pe părţile vătămate S.V. şi T.N. de 2 ceasuri de mână şi 2 inele, în loc public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 33 lit. a) C. pen., reţinând starea de recidivă postcondamnatorie în raport de condamnarea de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2713 din 11 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 538 din 2 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi fapta inculpatului T.A.V. de a deposeda prin violenţă şi ameninţări cu un cuţit pe părţile vătămate S.V. şi T.N. de 2 ceasuri de mână şi 2 inele, în loc public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii P.E.A. şi T.A.V.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptelor săvârşite de inculpaţi, omisiunii instanţei de fond de a obliga inculpatul minor în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile şi la plata cheltuielilor judiciare către stat şi greşitei individualizări a pedepsei aplicată inculpatului minor S.D.
Inculpaţii P.E.A. şi T.A.V. şi-au retras apelurile formulate.
Prin Decizia penală nr. 169/ A din 1 martie 2006 pronunţată în dosarul nr. 28494/3/2005 (nr. vechi 457/2006), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a decis următoarele:
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
A desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând:
I. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul P.E.A., din două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) - alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) - alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) C. pen. (partea vătămată T.N.) şi art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) – alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) C. pen. (parte vătămată S.V.).
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 75 lit. c), art. 74 lit. c), art. 80 cu referire la art. 76 lit. b), a condamnat pe inculpatul P.E.A., la 5 ani închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 75 lit. c), art. 74 lit. c), art. 80 cu referire la art. 76 lit. b), a condamnat pe inculpatul P.E.A., la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul P.E.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
A luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
II. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul T.A.V., din două infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) – alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) – alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) (parte vătămată T.N.) şi art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) – alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (parte vătămată S.V.).
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. a) şi c), art. 80 cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.A.V. la 3 ani închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. a) şi c), art. 80 cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.A.V., la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul T.A.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
A luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
III. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul S.D., din două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) – alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în infracţiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) – alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (parte vătămată S.V.), şi art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) – alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (parte vătămată T.N.).
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 lit. a) şi c) cu referire la art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.D., la 2 ani închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 lit. a) şi c) cu referire la art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.D., la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul S.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., şi art. 110 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 1101 C. pen., a obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., şi a încredinţat supravegherea S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 2 iunie 2005 – 21 octombrie 2005.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpaţii în solidar şi pe inculpatul minor S.D., în solidar cu părţile responsabile civilmente S.V. şi S.M. la plata sumei de 700 RON către partea civilă T.N.
În baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., a obligat inculpatul minor S.D. în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
A luat act de retragerea apelurilor inculpaţilor P.E.A. şi T.A.V., pe care i-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, următoarele:
- că motivul de apel formulat de parchet privind greşita încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.D. faţă de partea vătămată T.N. şi a faptelor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi P.E.A. şi T.A.V. faţă de partea vătămată S.V., este întemeiat, întrucât inculpaţii nu au contribuit, fiecare în parte sau nemijlocit la comiterea actelor de violenţă sau ameninţare şi de deposedare asupra ambelor părţi vătămate.
- că motivele de apel ale parchetului referitoare la greşita reţinere de către instanţa de fond a agravantei prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.D., este întemeiat, deoarece tâlhăria săvârşită într-o locuinţă sau într-o dependinţă a acesteia nu este incidentă în cauză.
- că este întemeiat şi motivul de apel al parchetului privind omisiunea instanţei de fond de a obliga inculpatul minor S.D. în solidar cu părţile responsabile civilmente la repararea pagubei şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
- şi că fiind neîntemeiată critica parchetului privind greşita aplicare de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 81 C. pen., faţă de inculpatul S.D.
Împotriva deciziei penale nr. 169/ A din 1 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti au declarat recurs inculpaţii P.E.A. şi T.A.V. criticând-o pentru faptul că nu s-a redus şi cuantumul pedepsei din moment ce s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor.
Examinând motivul de recurs formulat de inculpaţi în raport cu actele şi documentele dosarului, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, din considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
În primul rând se reţine împrejurarea că în şedinţa din 22 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, când s-au judecat apelurile declarate de inculpaţi şi parchet, reprezentantul Ministerului Public a extins motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în sensul că a criticat sentinţa instanţei de fond şi sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptelor reţinute în privinţa inculpaţilor P.E.A. şi T.A.V. faţă de partea vătămată S.V.
Critica parchetului a vizat doar greşita încadrare juridică a faptelor inculpaţilor fără să se solicite reindividualizarea pedepselor aplicate. Cu alte cuvinte, apelul parchetului nu a fost declarat în favoarea inculpaţilor, fapt confirmat în recurs şi de reprezentantul Ministerului Public, care a pus concluzii de respingere a recursurilor inculpaţilor, apreciind că soluţia pronunţată în apel este legală şi temeinică.
Pe de altă parte, se reţine faptul că inculpaţii P.E.A. şi T.A.V. şi-au retras apelurile, iar schimbarea încadrării juridice dispusă de instanţa de apel fără reducerea pedepselor inculpaţilor, nu echivalează cu agravarea situaţiei inculpaţilor în propria cale de atac.
În raport cu aceste considerente, recursurile inculpaţilor P.E.A. şi T.A.V. urmează a fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 C. proc. pen., va obliga recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat şi pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.E.A. şi T.A.V. împotriva deciziei penale nr. 169/ A din 1 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Constată că inculpaţii sunt arestaţi în altă cauză.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2616/2006. Penal. Infracţiuni la legea... | ICCJ. Decizia nr. 268/2006. Penal → |
|---|
