ICCJ. Decizia nr. 2585/2006. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2585/2006
Dosar nr. 23369/3/2005
Şedinţa publică din 19 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1122 din 14 septembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul I.V.C. şi în consecinţă:
- a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1218 din 19 august 2003 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 61 din 14 ianuarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) şi alin. (2) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) şi alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
- a descontopit pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1125 din 21 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1678 din 25 martie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc în forma continuată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2202 din 30 octombrie 2001, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1003 din 27 mai 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În temeiul art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 142 din 22 ianuarie 2004 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare, la data de 20 februarie 2004, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), astfel încât în temeiul art. 33 C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., condamnatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, în final urmând a executa pedeapsa de 17 ani închisoare.
În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 66 C. pen., a menţinut alături de pedeapsa rezultantă, de 17 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii, aplicată prin sentinţa penală nr. 1125 din 21 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1678 din 25 martie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), combinat cu art. 36 alin. (3) C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare perioada deja executată de la 04 mai 2001 la zi.
În temeiul art. 35 alin. (4) C. pen., a menţinut următoarele măsuri de siguranţă: măsura de siguranţă prevăzută de art. 118 lit. b) C. pen., constând în confiscarea unei foarfeci de tăiat tablă tip „gură de lup", un levier, trei şurubelniţe, o lanternă şi un diamant de tăiat geamuri, aplicată prin sentinţa penală nr. 2202/2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, măsură de siguranţă a confiscării speciale prevăzute de art. 118 lit. b) C. pen., constând în confiscarea unei bormaşini manuale şi a unei pânze bomfaier, aplicată prin sentinţa penală nr. 142/2004 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, măsurile de siguranţă prevăzute de art. 118 lit. d) C. pen., constând în confiscarea sumelor de 100 dolari S.U.A. şi 1.150.000 lei şi, respectiv, prevăzute de art. 118 lit. b) C. pen., constând în confiscarea unui ciocănel folosit la comiterea faptei, aplicată prin sentinţa penală nr. 1218/2003 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.
A dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei nr. 322 din 20 februarie 2004 şi nr. 2324 din 20 ianuarie 2004 emise de Judecătoria sectorului6 Bucureşti, nr. 1529 din 08 aprilie 2004 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi nr. 5494 din 03 iunie 2002 emis de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare aplicată în prezenta cauză.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, verificând data la care au fost săvârşite toate infracţiunile pentru care petentul I.V.C. a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 1218/2003 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, nr. 142/2004 a aceleiaşi instanţe, nr. 1125/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi nr. 2202/2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, prin raportare la data rămânerii definitive a fiecăreia dintre aceste sentinţe penale, a constatat că aceste fapte au fost săvârşite mai înainte ca petentul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, astfel încât acestea se află în concurs real potrivit art. 33 lit. a) C. pen.
Având în vedere faptul că, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar petentul condamnat a desfăşurat o bogată activitate infracţională, dovedind o perseverenţă remarcabilă în nesocotirea valorilor sociale ocrotite de lege, iar pe de altă parte împrejurarea că infracţiunile comise şi pentru care s-a solicitat contopirea pedepselor prezintă un grad ridicat de pericol social tribunalul a apreciat absolut necesară pentru reeducarea condamnatului, aplicarea unui spor de pedeapsă de 2 ani închisoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul I.V.C., arătând că în mod nejustificat, în urma contopirii instanţa de fond a aplicat un spor de pedeapsă de 2 ani închisoare, apreciind că pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare este suficient de aspră şi aptă să-i asigure reeducarea, solicitând înlăturarea sporului de 2 ani.
Prin Decizia penală nr. 88 din 9 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva sentinţei penale sus menţionate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul sporului de pedeapsă pe care îl consideră nejustificat.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Astfel, instanţa de fond a stabilit în mod corect că faptele pentru care recurentului i s-au aplicat pedepse cu închisoare prin cele 4 hotărâri judecătoreşti rămase definitive sunt concurente şi a dispus contopirea acestora în pedeapsa cea mai grea, respectiv 15 ani închisoare, aplicând totodată un spor de 2 ani închisoare în raport cu activitatea infracţională intensă desfăşurată de condamnat şi cu gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor comise de acesta, soluţie ce a fost menţinută de instanţa de apel.
Curtea, examinând fişa de cazier judiciar a condamnatului, mai constată că, anterior condamnărilor ce au făcut obiectul contopirii în prezentul dosar, acesta a mai fost internat de 3 ori în S.S.M.R. şi a mai fost condamnat prin alte 2 hotărâri judecătoreşti pentru infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie, astfel că sporul de 2 ani închisoare, aplicat de instanţa de fond şi menţinut de instanţa de apel, este pe deplin justificat faţă de perseverenţa infracţională deosebită a condamnatului şi periculozitatea socială a acestuia.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de condamnat ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul – condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.V.C. împotriva deciziei penale nr. 88 din 9 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2579/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2586/2006. Penal. Cerere de contopire a... → |
|---|
