ICCJ. Decizia nr. 2769/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2769/2006
Dosar nr. 23282/1/2005
(nr. vechi 7266/2005)
Şedinţa publică din 3 mai 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 171 din 28 martie 2005, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1477/2004, alături de inculpatul P.B., după schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul S.M.V., în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii:
-S.M.V., la 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.
În baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 665 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului Dolj în pedepsele componente de 4 luni închisoare pentru art. 255 alin. (1) C. pen., cu art. 74 şi 76 C. pen., şi de un an închisoare, pentru art. 208, 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu art. 74 şi 76 C. pen.
În baza art. 36 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, dispunând să execute 3 ani închisoare cu aplicarea art. 64 şi 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 30 iulie 2004 la 16 martie 2005.
- F.P., la 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.
În baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., a fost condamnat, la 3 ani închisoare şi după contopirea pedepselor în temeiul art. 33 şi 34 C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplicarea dispoziţiilor art. 64 şi 71 C. pen.
S-a constatat acoperit integral, prin restituire, prejudiciul cauzat părţii vătămată SC C. Sa Podari, cei doi inculpaţi apelanţi fiind obligaţi, în solidar, la 3.000.000 lei despăgubiri către partea civilă M.M.
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare statului.
În fapt, s-a reţinut faţă de probatoriul administrat, respectiv adresele părţii civile, procesul-verbal de constatare, procesul-verbal de recunoaştere din grup, planşe foto, declaraţii luate martorilor şi inculpaţilor, procesul-verbal de confruntare, următoarea situaţie de fapt:
În luna aprilie 2003, inculpaţii S.M.V. şi F.P., muncitori necalificaţi la SC C. Sa Podari, cunoscându-l pe paznicul P.B., s-au hotărât să sustragă bunuri din unitate, astfel că i-au propus ultimului, în schimbul unei sume de bani, să le faciliteze pătrunderea în incintă.
Având acordul inculpatului P.B., în noaptea de 22 aprilie 2003, în jurul orelor 4,00, primii doi inculpaţi au pătruns în această unitate de unde au sustras 5 uşi din tablă de inox, bunuri transportate cu autoturismul aparţinând inculpatului S.M.V., pentru care au primit de la partea vătămată M.M., suma de 3.000.000 lei, care a fost împărţită în mod egal. Au revenit la unitate în jurul orei 8,00 şi pentru ajutorul primit i-au dat paznicului P.B. câte 100.000 lei, în aceeaşi zi organele de poliţie surprinzând doi cetăţeni care transportau cu o căruţă înspre municipiul Craiova, cele 5 uşi sustrase.
În cursul urmăririi penale, M.M. a recunoscut dintr-un grup de persoane pe inculpaţii S.M.V. şi F.P., care i-au oferit spre vânzare cele 5 uşi din tablă, iar prejudiciul în această fază a fost evaluat la 81.422.880 lei, fiind acoperit integral prin restituire.
Împotriva sentinţei, au declarat apel inculpaţii S.M.V. şi F.P., solicitând în principal, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 alin. (2) C. pen. şi, în subsidiar, executarea pedepselor la locul de muncă, făcând referire la dispoziţiile art. 867 C. pen., faţă de buna conduită după fapte, de recunoaşterea acestora şi de recuperarea prejudiciului.
Prin Decizia nr. 339 din 2 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii S.M.V. şi F.P.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii, criticându-le pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare necorespunzătoare, atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare a pedepselor aplicate, acestea fiind considerate prea aspre în raport cu împrejurările în care au fost săvârşite faptele, valoarea mică a prejudiciului, care a şi fost recuperat şi circumstanţele personale, respectiv faptul că au avut o poziţie sinceră pe întreg parcursul procesului penal, sunt încadraţi în muncă şi au copii minori în întreţinere.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt întemeiate.
Astfel, în raport de împrejurările concrete ale săvârşirii faptelor, săvârşită cu contribuţia esenţială a paznicului unităţii care le-a permis accesul în vederea sustragerii bunurilor, valoarea relativ mică a prejudiciului, care a fost recuperat prin restituire, precum şi faţă de celelalte date ce caracterizează persoana inculpaţilor, respectiv faptul că au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, au în întreţinere copii minori şi există şanse de reintegrare socială aacestor, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate, constatând că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 867 C. pen., şi există acordul scris al unui agent economic pentru executarea pedepsei la locul de muncă.
Ca atare, Înalta Curte, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpaţi, va casa hotărârile atacate sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor, în sensul că va dispune executarea acestora la un loc de muncă în condiţiile art. 868 C. pen., înlăturând dispoziţiile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii F.P. şi S.M.V. împotriva deciziei penale nr. 339 din 2 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 171 din 28 martie 2005 a Tribunalului Dolj numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor.
Înlătură dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 867 C. pen., dispune ca inculpaţii să execute pedepsele la locul de muncă, respectiv inculpatul S.M.V. la SC S.C. SRL Craiova şi inculpatul F.P. la SC D. SRL Podari, judeţul Dolj, în condiţiile art. 868 C. pen.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2760/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2773/2006. Penal → |
|---|
