ICCJ. Decizia nr. 2801/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2801/2006
Dosar nr. 5655/1/2006
Şedinţa publică din 4 mai 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 6 din 5 ianuarie 2006, Tribunalul Prahova, secţia penală l-a condamnat pe inculpatul V.P., la 16 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., dispunându-se şi degradarea sa militară.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la 21 august 2005 la zi.
În baza art. 998 – art. 999 C. civ., raportat la art. 14 şi 15 coroborate cu art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească 78,31 RON despăgubiri părţii civile S.A.P., 4.000 RON daune materiale şi 6.000 RON daune morale, părţii civile G.G., în nume propriu şi ca reprezentantă legală a minorilor I.A. şi G.M.; 1.500 RON daune morale, părţii civile V.M., 4.000 RON daune morale, părţii civile G.E.
S-a luat act că C.A.S. Prahova nu s-a constituit parte civilă în proces.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către părţile civile G.E. şi G.G. şi către stat.
S-a reţinut, în esenţă, că, în seara zilei de 20 august 2005, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, după o altercaţie verbală cu ginerele său, numitul G.V., inculpatului a mers la propriul domiciliu, de unde s-a întors la acela al victimei înarmat cu un cuţit, cu care a înjunghiat-o în mod repetat, în zona toracică, producându-i grave leziuni interne ce i-au determinat, în scurt timp, decesul.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia pentru cauze cu minori şi relaţii de familie, prin Decizia penală 10 din 20 martie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul V.P. şi de părţile civile G.E., V.M. şi G.G., aceasta din urmă, în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorilor G.I.A. şi G.G.M.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul V.P. şi părţile civile G.E. şi G.G., în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorilor G.G.M. şi G.I.A.
Prin recursul declarat, inculpatul V.P. a solicitat reducerea pedepsei, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Partea civilă G.E. a solicitat majorarea pedepsei stabilită inculpatului, pe care o consideră prea mică în raport cu fapta săvârşită, şi, de asemenea majorarea, despăgubirilor civile.
Partea civilă G.G., în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorilor G.I.A. şi G.G.M., nu au formulat, nici scris şi nici oral, motive de casare, lăsând la aprecierea Curţii soluţionarea tuturor recursurilor declarate în cauză.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare corespunzătoare în dispoziţiile legii penale. Din ansamblul probator existent la dosar, nu rezultă că inculpatul ar fi fost provocat de victimă, după cum corect a reţinut şi instanţa de fond; de altfel, în apel, inculpatul nici nu a mai invocat această circumstanţă atenuantă legală.
În raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat de modul în care inculpatul a conceput-o şi săvârşit-o (a mers acasă, s-a înarmat cu un cuţit, a revenit la domiciliul victimei şi, urmărind-o, i-a aplicat cu acel instrument vulnerant apt de a ucide, mai multe lovituri, care i-au provocat decesul) precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului (cunoscut cu antecedente penale), rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei, astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Recursul declarat de partea civilă G.E. este, de asemenea, nefondat, cât priveşte latura penală, pentru aceleaşi considerente care au fost expuse în examinarea recursului inculpatului, iar în ce priveşte latura civilă, deoarece cuantumul despăgubirilor acordate acesteia a fost stabilit în mod corespunzător şi acoperă prejudiciul moral suferit, 40.000.000 ROL (4.000 RON).
Totodată, se apreciază, ca nefondat, şi recursul declarat de partea civilă G.G., în nume propriu şi ca reprezentantă legală a copiilor ei minori, I.A. şi G.M., întrucât şi în cazul lor cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul material de 40.000.000 ROL (4.000 RON), precum şi cel al despăgubirilor pentru prejudiciile morale, 60.000.000 ROL (6.000 RON) a fost corect evaluat şi acoperă prejudiciile suferite.
Faţă de aceste considerente, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se Decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate în cauză să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul inculpat V.P. şi recurentele părţi civile G.E. şi G.G., în nume propriu şi ca reprezentantă a minorilor G.G.M. şi G.I.A. împotriva deciziei penale nr. 10 din 20 martie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia pentru minori şi de relaţii de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive, de la 21 august 2005 la 4 mai 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă G.E. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei).
Obligă recurenta parte civilă G.G. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei).
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2793/2006. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 2866/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
