ICCJ. Decizia nr. 3082/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 402 din 16 septembrie 2005, Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul D.A. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen. și alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
L-a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 217 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare sporită la 4 (patru) ani și 3 (trei) luni închisoare.
în baza dispozițiilor art. 71 C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în conformitate cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile R. S.A. - Direcția Telecomunicații Galați - Centrul Galați vest suma de 3.440.406 lei cu titlu de despăgubire civilă.
în baza art. 189 - 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
în noaptea de 26 octombrie 2004, în jurul orei 3,00, inculpatul D.G. se afla pe strada Poșta Veche din Galați și, pentru că avea nevoie de bani, s-a hotărât să sustragă cablu telefonic de la rețea, pe care să-l vândă.
Cu ajutorul unui cârlig, a unui ciocan și a unui clește, inculpatul a agățat un cablu de la rețeaua telefonică, pe care apoi l-a tăiat cu cleștele și l-a pus într-o geantă.
Acesta a fost sesizat de un echipaj de poliție și a fost prins în timp ce încerca să fugă.
S-a ridicat de la inculpat cablul sustras, cleștele, ciocanul și cârligul folosit la sustragerea cablului.
Urmare a cercetărilor, s-a stabilit că acest a distrus rețeaua telefonică și a sustras cablul de 15 metri. Cablul sustras a fost predat la R. - Centrul de Telecomunicații Galați la data de 26 octombrie 2004.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare.
Prima instanță a apreciat că situația de fapt, astfel cum a fost arătată, este dovedită cu procesul verbal de constatare, planșa foto, declarațiile martorilor coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului.
S-a reținut că fapta inculpatului D.G., care pe timp de noapte și din loc public a sustras 15 metri cablu, distrugând astfel rețeaua telefonică și cauzând prin aceasta un prejudiciu în valoare de 3.440.406 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) și g) și alin. (3) C. pen. și distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) și (3) C. pen., săvârșite în concurs real.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare referitoare la gradul de pericol social al faptei comise, la persoana inculpatului și la împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul D.G., criticând-o, ca netemeinică, sub aspectul individualizării pedepselor.
în dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul a solicitat să se ia act de faptul că a acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate și, ținându-se cont de acest aspect precum și de problemele de sănătate pe care le are, să se dispună reducerea pedepselor.
Motivul de apel invocat de inculpat, privind individualizarea pedepselor, este neîntemeiat.
Examinând caza prin prisma acestui motiv de apel, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică a faptelor a fost stabilită în concordanță cu dispozițiile legale.
Totodată, s-a constatat că operațiunea de individualizare a pedepselor a fost efectuată cu deplina respectare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faptele săvârșite de inculpat, constând în aducerea în stare de neîntrebuințare a unei instalații de telecomunicații, prin tăierea și sustragerea cablului pe o lungime de 15 metri, prezintă un grad de pericol social, reflectat în textele incriminatoare prin cuantumul limitelor de pedeapsă [(respectiv de la 4 la 18 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. h) C. pen., și de la unu la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) și (3) C. pen.)].
Prima instanță, ținând cont de împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, de cuantumul redus al prejudiciului cauzat părții civile, precum și de aspectele referitoare la persoana inculpatului, i-a aplicat acestuia, pentru ambele infracțiuni, pedepse situate la limitele minime speciale prevăzute de lege, just dimensionate și apte să îndeplinească scopul și funcțiile prevăzute de art. 52 C. pen.
în raport cu gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, cât și cu faptul că inculpatul este recidivist, suferind anterior 3 condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, se justifică reținerea în favoarea acestuia, ca circumstanțe atenuante a unor împrejurări cu ar fi starea de boală (de altfel, nedovedită) sau faptul că până la judecarea apelului a achitat părții civile prejudiciul cauzat.
în consecință motivul de apel privind greșita individualizare a pedepselor este neîntemeiat.
Apelul declarat de inculpat este însă admisibil în ceea ce privește latura civilă a cauzei, impunându-se a se lua act că acesta a acoperit integral prin echivalent bănesc, prejudiciul părții civile.
Curtea de Apel Galați, secția penală, prin sentința penală nr. 13/ A din 16 ianuarie 2006, a dispus următoarele:
A admis apelul formulat de inculpatul D.G., împotriva sentinței penale nr. 402 din 16 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 184/P/2005.
A desființat în parte, sub aspectul laturii civile, sentința penală nr. 402 din 16 septembrie 2005 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
A constatat acoperit integral, prin echivalent bănesc, prejudiciul în sumă de 3.440.406 lei ROL (344,04 lei RON) cauzat părții civile R. SA - Direcția Telecomunicații Galați - Centrul Galați - vest.
A menținut restul dispozițiilor sentinței penale nr. 402 din 16 septembrie 2005 a Tribunalului Galați.
Suma de 100 lei RON reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpat, va fi avansată din fondul Ministerul Justiției către Baroul Galați.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelantul inculpat și de la comunicare pentru intimata partea civilă R. SA - Direcția Telecomunicații Galați - Centrul Galați vest.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul D.G.
Prin motivele de recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, pe care le consideră prea severe în raport cu gradul de pericol social al faptei, precum și cu circumstanțele sale persoanele, care a recunoscut săvârșirea faptelor, iar familia sa are o situație materială precară.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepselor aplicate prin reținerea de circumstanțe atenuante.
în drept, inculpatul, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3859pct. 14 C. proc. pen., referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate.
Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate de inculpat, cât și prin prisma cazului de casarea menționat, înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat.
în cauză pe baza probelor administrate, a fost corect reținută situația de fapt, care a fost încadrată corespunzător în drept.
De altfel, inculpatul nu a contestat nici situația de fapt, nici vinovăția.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
în cauză, se constată că pedepsele aplicate recurentului inculpat au fost judicios individualizate, în raport de criteriile generale anterior menționate.
Astfel, deși recurentul inculpat este recidivist, manifestând perseverență infracțională, prima instanță i-a aplicat acestuia pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise, tocmai ținând cont de gravitatea infracțiunilor, de împrejurările comiterii, de cuantumul relativ mic al prejudiciului, cât și de poziția procesuală a inculpatului, care a recunoscut și regretat faptele.
Și înalta Curte consideră că nu sunt temeiuri pentru reducerea pedepsei, având în vedere și împrejurarea că o conduită procesuală corectă nu determină, automat, reținerea, în favoarea inculpatului, a circumstanțelor atenuante.
Se constată că pedepsele aplicate corespund scopului educativ și coercitiv astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
în consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3071/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3075/2006. Penal → |
|---|
