ICCJ. Decizia nr. 3074/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3074/2006
Dosar nr. 38284/2/2005
Şedinţa publică din 15 mai 2006
Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1439 din 11 noiembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 6560/2004, s-au dispus următoarele:
1. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul S.S.M. la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
A menţinut starea de arest preventiv şi a dedus prevenţia de la 28 octombrie 2004 la zi.
2. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul I.G. la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 (art. 4 în vechea reglementare), a condamnat pe inculpatul I.G. la 2 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.
Conform art. 35 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
A menţinut starea de arest preventiv şi a dedus prevenţia de la 28 octombrie 2004 la zi.
Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat un gram de heroină plus cofeină (proba 1) şi 0,36 grame heroină plus cofeină (proba 2), depuse la I.G.P.R. – Direcţia de cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă, conform dovezii nr. 3391 din 1 noiembrie 2004.
A dispus restituirea către inculpatul I.G. a sumei de 4.250.000 ROL, depusă la C.E.C. – Agenţia Mihai Bravu, conform recipisei de consemnare nr. 42.30.01/04/40.86/000213 din 29 octombrie 2004.
A obligat fiecare inculpat la câte 300 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 28 octombrie 2004, organele de poliţie din cadrul B.C.C.O.A. sector 2, în baza informaţiilor furnizate prin denunţul inculpatului I.D., cercetat în stare de arest preventiv în dosarul nr. 4933/P/2004 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, au procedat la organizarea unei acţiuni pentru prinderea în flagrant a inculpaţilor I.G. şi S.S.M.
Pentru efectuarea flagrantului, numitul I.G. a pus la dispoziţia lucrătorilor de poliţie suma de 2.500.000 lei, alcătuită din 3 bancnote de 500.000 lei şi 10 bancnote de 100.000 lei, ale căror serii au fost consemnate într-un proces-verbal.
În data de 28 octombrie 2004, în jurul orelor 12,00, numitul I.G. împreună cu lucrătorii de poliţie s-au deplasat în zona Podului Grant, pe Calea Griviţei nr. 200. Anterior înmânării sumei de bani ce urma să fie folosită la efectuarea cumpărării, sus-numitului i s-a efectuat o percheziţie corporală, ocazie cu care s-a constatat că acesta nu are asupra sa bani sau alte bunuri, după care i-a fost înmânată suma de 2.500.000 lei, bani marcaţi prin consemnarea seriilor bancnotelor. Sub supravegherea organelor de poliţie, cumpărătorul a intrat în blocul situat pe Cal. Griviţei, unde a rămas aproximativ 5 minute, după care a ieşit, s-a îndepărtat puţin de bloc şi s-a întâlnit cu inculpatul S.S.M. cu care a discutat câteva minute. Apoi, inculpatul S.S.M. s-a îndepărtat, iar denunţătorul s-a apropiat de organele de poliţie care supravegheau zona şi le-a comunicat că deocamdată furnizorul de droguri al inculpatului nu are „marfă" şi urmează să mai aştepte.
După ce cumpărătorul a mai aşteptat aproximativ 20 minute, inculpatul S.S.M. a ieşit din bloc şi cei doi au plecat împreună înspre str. George Vâlsan. Ajunşi în dreptul blocului situat pe str. menţionată, cei doi s-au oprit şi cumpărătorul i-a înmânat inculpatului suma de 2.500.000 lei, iar acesta din urmă a intrat în scara A din respectivul bloc, revenind după aproximativ 5 minute, aducându-i cumpărătorului un pachet argintiu în care se aflau 10 doze de heroină.
După efectuarea schimbului, lucrătorii de poliţie care urmăriseră desfăşurarea evenimentelor au intervenit, procedând la imobilizarea celor doi. Dozele de heroină cumpărate de numitul I.G. au fost predate lucrătorilor de poliţie, care le-au introdusîntr-un plic tip MI şi le-au sigilat.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză a rezultat că cele 10 doze conţin 1,06 grame heroină în amestec cu cofeină, cantitatea de 1,00 grame fiind restituită organelor de poliţie.
Ulterior, în baza autorizaţiei de percheziţie nr. 271 din 27 octombrie 2004 emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare la adresa situată pe str. George Vâlsan. În locuinţă au fost găsiţi şi identificaţi inculpatul I.G. şi numitele M.V. şi P.M. În buzunarul pantalonilor aflaţi în cuier şi aparţinând inculpatului I.G. a fost găsită suma de 6.750.000 lei, alcătuită din 10 bancnote de 500.000 lei, 13 bancnote de 100.000 lei şi 9 bancnote de 50.000 lei.
Procedându-se la examinarea seriilor bancnotelor găsite, s-a constatat că 3 bancnote de 500.000 lei şi 10 bancnote de 100.000 lei au aceleaşi serii cu cele consemnate în procesul-verbal întocmit cu ocazia flagrantului.
În sufrageria imobilului au fost găsite 22 doze de heroină, 5 comprimate de methadonă, 2 seringi hipodermice tip insulină ce prezentau urme de heroină şi o folie spartă ce conţinea de asemenea urme de heroină. Din declaraţiile inculpatului I.G. şi ale concubinei acestuia P.M., a rezultat că drogurile găsite în locuinţă îi aparţineau inculpatului şi că acesta le deţinea în vederea consumului propriu.
Drogurile găsite în apartament au fost ridicate de lucrătorii de poliţie şi trimise L.A.F.C., iar conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, cele 22 doze conţin 0,42 grame heroină în amestec cu cofeină. Cantitatea de 0,36 grame rămasă după expertizare a fost restituită organelor de poliţie.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare, au mai fost ridicate trei telefoane mobile, 522 dolari S.U.A., 360 EURO, 500 dinari iugoslavi şi 2.250.000 lei, bunuri ce au fost ulterior restituite pe bază de dovadă concubinei inculpatului I.G.
Suma de 2.500.000 lei utilizată la efectuarea flagrantului a fost restituită numitului I.G., fiind pusă la dispoziţie de acesta.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, cei doi inculpaţi criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
- lipsa de continuitate a completului de judecată în soluţionarea cauzei, încălcate fiind dispoziţiile art. 292 alin. (3) C. proc. pen. şi nereţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului I.G., în apelul declarat de acesta şi, privitor la individualizarea pedepsei în apelul declarat de inculpatul S.S.M. care consideră pedeapsa aplicată prea aspră.
Şi acest inculpat a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul lipsei de continuitate a completului de judecată pe tot parcursul procesului penal în primă instanţă, iar ambii au solicitat audierea martorului I.G., denunţătorul faptelor comise de inculpaţi.
Ambii consideră că în favoarea lor pot fi reţinute circumstanţele atenuante ale conduitei anterioare corespunzătoare, recunoaşterea că sunt consumatori de droguri, inculpatul S.S.M. a fost constrâns să comită fapta pentru ca fratele denunţătorului să beneficieze de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, refuzând iniţial să îi procure droguri, are o situaţie precară, elev în continuarea studiilor la Şcoala de Arte şi Meserii dar şi angajat în muncă pentru a se putea întreţine şi a-şi ajuta bunicii cu care locuieşte.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor invocate cât şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile sunt nefondate.
Primul motiv de apel invocat de ambii inculpaţi vizând o nelegalitate a hotărârii privind compunerea instanţei apare nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 292 alin. (2) C. proc. pen., completul de judecată trebuie să rămână acelaşi în tot cursul judecării cauzei. Când acesta nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, după începerea dezbaterilor, orice schimbare intervenită în compunerea completului atrage reluarea lor de la început.
Verificând actele şi lucrările de la dosar, Curtea a constatat că nu ne aflăm în ipoteza sancţionată de textul de lege mai sus amintit.
De la data de 19 iulie 2005, completul care a soluţionat definitiv cauza a fost unul şi acelaşi până la dezbaterile pe fond şi pronunţarea hotărârii aspect ce nu conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 292 alin. (3) C. proc. pen.
Pe situaţia de fapt, Curtea a constatat că, în mod corect, pe baza evaluării laborioase a probatoriului administrat în cauză, prima instanţă a reţinut în sarcina inculpaţilor I.G. şi S.S.M. Silviu săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 într-una din cele 18 modalităţi prevăzute alternativ, respectiv a deţinerii de asemenea substanţe în scopul vânzării, în sarcina inculpatului I.G. şi a comercializării lor pentru inculpatul S.S.M.
Apărările celor doi inculpaţi care au adoptat pe parcursul cercetărilor atitudini inconsecvente nu au putut conduce la exonerarea lor de răspundere penală.
Astfel, inculpatul S.S.M. a procurat de la inculpatul I.G. 10 doze de heroină pe care le-a vândut denunţătorului I.G. contra sumei de 2.500.000 lei, iar la percheziţia domiciliară au mai fost descoperite 22 doze de heroină cu privire la care inculpatul I.G. a susţinut că erau destinate consumului propriu.
Modalităţile diferite în care a acţionat fiecare inculpat, în parte, se prezintă ca o variantă alternativă a elementului material a infracţiunii de trafic de droguri.
Deşi inculpatul I.G. a susţinut că nu a fost vorba de o „vânzare" şi de un „împrumut" de droguri faptul că a acceptat suma de bani ca preţ al lor a reieşit din atitudinea lui întrucât a luat banii şi i-a pus în buzunarul pantalonilor.
Legea incriminează ca trafic de droguri „orice altă operaţiune în legătură cu circulaţia lor", iar împrumutul se încadrează în această categorie.
Acţionând cu intenţie directă, urmând şi acceptând producerea rezultatului socialmente periculos, inculpatul I.G. a săvârşit infracţiunea de trafic de droguri reţinută în sarcina sa.
Tot la fel şi pe cea de consum de droguri prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 (în vigoare la data comiterii faptelor), dovadă descoperirea celor 22 doze de heroină a două pungi şi o fiolă spartă cu urmă de heroină la domiciliul său pentru care nu s-a făcut dovada că ar fi fost destinate vânzării ci consumului propriu.
Din probele administrate în cauză s-a dovedit că inculpatul S.S.M. a procurat de la inculpatul I.G. 10 doze de heroină contra sumei de 2.500.000 lei (bancnote înseriate) pentru denunţătorul I.G., asupra tranzacţiei cei doi fiind surprinşi în flagrant de organele de poliţie care supravegheau acţiunea şi au procedat la imobilizarea lor.
Prinderea lor în flagrant, drogurile aflate asupra denunţătorului, banii înseriaţi şi consemnaţi anterior de poliţie, găsirea lor în buzunarul pantalonilor aparţinând inculpatului I.G., în locuinţa acestuia, a făcut ca şi măsura arestării preventive să se dispună pentru cazul anume arătat [(148 lit. b) C. proc. pen.)], iar în condiţiile date face de prisos orice declaraţie a martorului denunţător I.G. pe care inculpaţii au cerut cu insistenţă a fi reaudiat.
Pedepsele aplicate de prima instanţă, câte 10 ani închisoare pentru fiecare inculpat (la I.G. rezultată în urma concursului de infracţiuni), se situează la limita minimă prevăzută de lege şi nu pot fi considerate prea aspre în raport de criteriile generale de indisponibilizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faptele săvârşite de inculpaţi denotă un grad de pericol social ridicat, ei au acţionat de conivenţă când au comercializat o cantitate de 10 doze de heroină contra sumei de 2.500.000 lei şi au încasat preţul, fiind descoperite la percheziţie alte 22 doze de heroină în locuinţa inculpatului I.G. alături de două seringi şi 5 comprimate de methadonă.
Atitudinea oscilantă pe parcursul cercetărilor a făcut ca în sarcina lor să nu poată fi reţinute circumstanţe atenuante.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin sentinţa penală nr. 49/ A din 24 ianuarie 2006, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii I.G. şi S.S.M. împotriva sentinţei penale nr. 1439 din 11 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A fost dedusă prevenţia de la 28 octombrie 2004 la zi pentru fiecare inculpat şi a menţinut starea de arest a recurenţilor.
Apelanţii-inculpaţi au fost obligaţi să plătească câte 100 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs inculpaţii I.G. şi S.S.M.
Prin motivele de recurs, inculpaţii au criticat hotărârile pronunţate pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizării a pedepselor aplicate, pe care le consideră prea severe în raport cu circumstanţele lor personale, respectiv sunt tineri, necunoscuţi cu antecedente penale şi au situaţii familiale grele.
Inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor aplicate, prin reţinerea de circumstanţe atenuante.
În drept, inculpaţii şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Examinând hotărârile pronunţate sub aspectele invocate de inculpaţi, cât şi prin prisma cazului de casare menţionat, Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, soluţiile instanţei de fond şi a celei de apel fiind legale şi temeinice.
Se constată astfel că în cauză s-a stabilit corect situaţia de fapt, anterior expusă, care a fost încadrată corespunzător şi în drept.
De altfel, cu prilejul dezbaterilor asupra recursurilor formulate, inculpaţii nu au contestat nici situaţia de fapt şi nici vinovăţia lor referitoare la infracţiunile reţinute în sarcina acestora.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În speţă, la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de lege, respectiv natura şi gravitatea sporită a faptelor reţinute în sarcina recurenţilor, gravitate care rezultă din împrejurările comiterii faptelor, de modul de acţionare, din urmările socialmente periculoase ale infracţiunilor.
De asemenea, au fost avute în vedere şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat, respectiv sunt tineri, necunoscuţi cu antecedente penale, dar au avut şi o atitudine procesuală oscilantă.
Astfel, deşi iniţial, în faza de urmărire penală, inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, ulterior aceştia au revenit asupra acestor declaraţii, încercând să denatureze adevărul din cauză, în pofida celorlalte probe care demonstrau, mai presus de orice îndoială, vinovăţia acestora.
Corect au reţinu instanţele de fond şi de apel că în raport de atitudinea procesuală a inculpaţilor, prin care tindeau la diminuarea sau chiar la înlăturarea răspunderii penale, nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acestora.
Înalta Curte constată că pedepsele aplicate, care de altfel sunt egale cu limita specială prevăzută de lege, corespund atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare dublului său scop, educativ şi coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, neexistând temeiuri pentru reducerea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpaţi.
Se va deduce durata prevenţiei din durata pedepselor aplicate pentru fiecare recurent.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.G. şi S.S.M. împotriva deciziei penale nr. 49/ A din 24 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 octombrie 2004 la 15 mai 2006, pentru ambii inculpaţi.
Obligă recurentul inculpat S.S.M. la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recurentul inculpat I.G. la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2992/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3529/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
