ICCJ. Decizia nr. 3574/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3574/2006
Dosar nr. 7782/1/2006
Şedinţa publică din 5 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 54 din 30 ianuarie 2006, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. 286/2005, în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), inculpatul M.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani. S-a făcut, de asemenea, aplicarea art. 71 şi 64 C. pen. În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 4 decembrie 2004 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către partea civilă O.I. şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Victima O.I. locuia împreună cu concubina sa, martora A.V., într-un apartament închiriat în Satu Mare, şi în perioada comiterii faptei, au acceptat ca şi inculpatul M.V. să stea cu ei.
În ziua de 3 decembrie 2004, inculpatul împreună cu victima O.I. au consumat băuturi alcoolice în diferite localuri din oraş, iar spre seară s-au retras la locuinţă, luând cu ei mai multe sticle cu vin.
Pe fondul consumului de alcool, între cei doi au apărut discuţii contradictorii care, la un moment dat, au degenerat în bătaie. În aceste condiţii, inculpatul l-a lovit pe O.I. cu pumnii în cap, iar după ce acesta a căzut pe duşumea i-a aplicat mai multe lovituri cu picioarele în zona toracelui şi a capului.
Victima a fost transportată la spital, unde s-a constatat decesul.
Din raportul medico-legal de necropsie rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemopneumotoraxului consecutiv unor rupturi pulmonare şi vase sangvine, survenite în cadrul unui politraumatism toracic cu fractura sternului şi fracturi costale dislocate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând desfiinţarea hotărârii atacate, schimbarea calificării juridice a faptei din infracţiunea de omor în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte şi pe cale de consecinţă redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată în sensul reducerii acesteia.
Prin Decizia penală nr. 66/A/2006 din 11 aprilie 2006, pronunţată în dosarul nr. 722/2006, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.V.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive până la zi.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Nemulţumit de soluţia instanţei de apel, inculpatul a atacat-o cu recurs, solicitând reducerea pedepsei pe care o consideră prea aspră.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului, şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Instanţele de fond şi de apel au efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.V., atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale arătate mai sus.
Condiţiile concrete în care a fost săvârşită infracţiunea, gradul ridicat al pericolului social concret al faptei, precum şi atitudinea inculpatului după săvârşirea acesteia, nu justifică reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanţele de fond şi de apel.
Potrivit art. 383 alin. (2), raportat la art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 4 decembrie 2004 până la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 66/ A din 11 aprilie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 4 decembrie 2004 până la 5 iunie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3529/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 3626/2006. Penal → |
|---|
