ICCJ. Decizia nr. 3580/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3580/2006
Dosar nr. 7282/1/2006
Şedinţa publică din 5 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 97 din 23 februarie 2006, Tribunalul Braşov l-a condamnat pe inculpatul L.N., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
De asemenea, s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa principală aplicată aceluiaşi inculpat perioada prevenţiei de la 10 septembrie 2005 la zi şi s-a menţinut măsura arestării preventive.
În baza art. 116 C. pen., aceeaşi instanţă i-a aplicat şi măsura interzicerii de a se afla în municipiul Braşov pe o durată de 3 ani.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.D. suma de 350 lei RON cu titlu de despăgubiri civile, iar statului suma de 520 lei RON cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în ziua de 9 septembrie 2005, în jurul orelor 12,00, aflându-se pe b-dul Iuliu Maniu din oraşul Braşov, inculpatul, zgâriind-o cu unghiile pe mână, pentru că a opus rezistenţă, a reuşit să sustragă o bancnotă de 100 Euro din mâna părţii civile C.D.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul.
Reprezentantul parchetului a criticat soluţia pronunţată pentru nelegalitate, întrucât nu s-au aplicat dispoziţiile art. 61 C. pen., cu privire la restul rămas neexecutat de 516 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 321/2002 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, din care acesta s-a liberat condiţionat, la data de 23 noiembrie 2004, noua infracţiune fiind săvârşită mai înainte de considerarea ca executată a duratei pedepsei anterioare.
Apelantul inculpat a solicitat admiterea apelului şi reducerea pedepsei către minimul special prevăzut de lege.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 111/ Ap din 12 aprilie 2006, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei sus-menţionate, pe care a desfiinţat-o cu privire la neaplicarea art. 61 C. pen. şi, rejudecând în aceste limite:
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului L.N. prin sentinţa penală nr. 321 din 18 martie 2002 a Judecătoriei Miercurea Ciuc şi a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 516 zile închisoare, cu pedeapsa de 7 ani închisoare, dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
A dedus în continuare prevenţia inculpatului de la data de 23 februarie 2006 la zi şi a menţinut arestarea preventivă a acestuia.
Prin aceeaşi decizie instanţa de control judiciar a respins apelul declarat de inculpat împotriva aceleiaşi sentinţe şi a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Totodată l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 140 lei RON cheltuieli judiciare, inclusiv a onorariului pentru apărătorul din oficiu.
Pentru a dispune astfel, instanţa de control judiciar a constatat că, deşi prima instanţă a reţinut corect starea de fapt, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptei săvârşite şi stabilind o justă individualizare judiciară a pedepsei, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), totuşi a omis să aplice prevederile art. 61 C. pen., întrucât corect s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. S-a constatat că infracţiunea săvârşită de inculpat în prezenta cauză (la data de 9 septembrie 2005) constituie al doilea termen al recidivei, întrucât a fost comisă în intervalul de timp de la liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 321 din 18 martie 2002 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, şi până la împlinirea duratei pedepsei aplicate, rămânând un rest neexecutat de 516 zile închisoare.
S-a mai apreciat de către instanţa de apel că în speţă se impune revocarea liberării condiţionate şi contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, în condiţiile art. 61 C. pen., urmând a se aplica pedeapsa cea mai grea, îndestulătoare pentru atingerea scopului prevăzut în art. 52 C. pen.
Fiind nemulţumit de Decizia pronunţată, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, intemeindu-l pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., şi a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub limita celei stabilite de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel.
Recursul formulat de inculpat este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanţe au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În speţă, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare (fără stabilirea unui spor de contopire), aplicată de instanţa de control judiciar inculpatului L.N., urmare a contopirii cu restul rămas neexecutat de 516 zile (din pedeapsa stabilită conform sentinţei penale nr. 321 din 18 martie 2002 a Judecătoriei Miercurea Ciuc), este aptă să atingă scopul preventiv şi educativ, întrucât această instanţă a ţinut cont de atitudinea acestuia, care a recunoscut şi regretat fapta comisă atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti, dar şi de împrejurarea că inculpatul a mai avut anterior şi alte conflicte cu legea penală, demonstrând perseverenţă în domeniul infracţional.
Înalta Curte constată că în cauză instanţa de control judiciar a procedat corect atunci când, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., a dat eficienţă, în mod justificat, dispoziţiilor art. 61 C. pen., cu privire la contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa aplicată conform sentinţei penale nr. 321/2002 a Judecătoriei Miercurea Ciuc cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză (cea de 7 ani închisoare), îndreptând omisiunea primei instanţe şi modificând în aceste limite sentinţa pronunţată în fond.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată ca o nouă individualizare a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o vădită disproporţie între scopul şi rezultatul acesteia.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva deciziei penale nr. 111/ Ap din 12 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 10 septembrie 2005 la 5 iunie 2006.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva deciziei penale nr. 111/ Ap din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 10 septembrie 2005 la 5 iunie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3572/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3584/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
