ICCJ. Decizia nr. 3543/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3543/2006
Dosar nr. 8601/1/2006
Şedinţa publică din 1 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 19 mai 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 374/2006 P, s-a menţinut starea de arest preventiv faţă de inculpatul L.L., potrivit art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160b C. proc. pen.
S-a amânat cauza la data de 16 iunie 2006.
S-a dispus citarea inculpatului la Penitenciarul Târgu Mureş.
S-a dispus citarea părţilor vătămate intimate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel în ceea ce priveşte menţinerea măsurii arestului preventiv, potrivit dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen., a apreciat că temeiurile de fapt şi de drept prevăzute de art. 148 lit. f) şi h) C. proc. pen., care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă, nu s-au modificat, astfel că s-a impus menţinerea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul apelant.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L.L., fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Concluziile procurorului, precum şi poziţia recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de inculpatul L.L. prin prisma dispoziţiilor art. 3856 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de şedinţă de la 19 mai 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin sentinţa penală nr. 76 din 17 aprilie 2006 a Tribunalului Mureş, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2727/804/2005, în conformitate cu art. 345 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul L.L., la 5 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi reţinerea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din data de 31 mai 2005 şi perioada arestării preventive, începând cu data de 1 iunie 2005 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
Conform art. 71 C. pen., şi art. 20 alin. (1) din Constituţia României s-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum de 790 lei, din care sumele de 40 lei, 40 lei, 100 lei şi 100 lei, onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu (pentru inculpat, în faza de urmărire penală, doamna avocat C.D. şi în faza de judecată domnul avocat B.A., pentru părţile vătămate doamnele avocat N.L. şi M.C.) s-au virat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în data de 28 mai 2005, în jurul orei 21,30, inculpatul L.L. se afla în zona blocului de garsoniere de pe strada Constructorului din Sângeorgiu de Mureş unde era şi un grup de tineri compus din părţile vătămate M.D. (16 ani) şi K.L. (19 ani), precum şi din martorii A.S. (17 ani) şi H.C. (15 ani). Sub pretextul că nu a fost salutat de aceasta, inculpatul a proferat, pentru început, ameninţări la adresa martorei A.S. În continuare, în timp ce cei patru tineri se îndreptau spre locuinţele lor, inculpatul s-a apropiat de ei, iar după o discuţie purtată cu ei, pe fete întrebându-le dacă o cunosc pe o anume G., iar pe martor şi domnişoara M. dacă îl cunosc pe el, după ameninţări către cei din grup că le va da foc la case şi după plecarea din grup a martorei A.S., acuzatul i-a cerut părţii vătămate K.L. să-l urmeze, prinzându-l de umăr şi trăgându-l după el. În aceste împrejurări, partea vătămată şi inculpatul s-au îndepărtat de ceilalţi doi (M.D. şi H.C.) la o distanţă de aproximativ 100 metri de aceştia, în apropierea terenului de fotbal. Aici, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să-i mijlocească o întâlnire a doua zi cu domnişoara M.D., în timpul discuţiei, inculpatul a prins lănţişorul victimei şi l-a cercetat, totodată i-a examinat brăţara pe care, prin smulgere i-a luat-o de pe mâna părţii. A examinat-o şi, constatând că nu e de valoare, a înapoiat-o domnului K.L. I-a cerut apoi să-şi scoată lănţişorul din argint şi la refuzul subiectului pasiv, inculpatul i l-a smuls de la gât. În timpul efectuării acestor acte, a proferat ameninţări către partea vătămată, între care a repetat că-i va da foc casei dacă a doua zi nu o va prezenta pe M.D. la întâlnire. Sub aceeaşi condiţie, după luarea bijuteriei, acuzatul l-a asigurat pe partea vătămată că nu o va vinde. După consumarea acestei activităţi, cei doi s-au întors la locul unde rămăseseră M.D. şi H.C.
Aici, inculpatul a prins-o pe partea vătămată M.D. de umeri cu ambele mâini, după care a luat-o de braţe spunându-i să nu îndrăznească să strige şi a tras-o cu el în locul unde fusese anterior cu domnul K.L. Când s-au oprit în preajma terenului de fotbal, domnul L.L. a întrebat-o din nou pe partea vătămată dacă îl cunoaşte, i-a luat mâinile şi i le-a privit, i-a smuls două inele din argint de pe degetele inelar, a sărutat-o pe gură fără acordul ei, continuând să o ameninţe că, dacă strigă după ajutor, o va omorî. În acest moment, victimei i-a sunat telefonul mobil, aceasta i-a spus inculpatului că este apelată de tatăl ei care probabil o caută, context în care acuzatul a lăsat-o să plece, inelele rămânând la el, iar înainte de plecarea victimei, a mai atenţionat-o o dată, sub ameninţarea cu moartea, să nu spună nimănui despre cele întâmplate. Revenind la locul unde erau domnii K.L. şi H.C., inculpatul le-a cerut victimelor ca a doua zi să-l întâlnească în acelaşi loc, în caz contrar urmând să o păţească şi mai rău.
A doua zi, partea vătămată a primit de la inculpat cele două inele ale domnişoarei M.D., condiţionat ca în acea seară K.L. o va conduce la întâlnirea cu acuzatul. La sesizarea domnului K.L., organele de poliţie l-au găsit pe inculpat, având asupra lui lănţişorul de argint al subiectului pasiv. Bunul a fost ridicat şi restituit persoanei vătămate, pe bază de dovadă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul L.L., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. 374/2006 P, fiind menţinută arestarea preventivă a acestuia.
În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Totodată art. 160b C. proc. pen., modificat prin acelaşi act normativ arătat stipulează că în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod corect instanţa de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 148 lit. h) şi f) C. proc. pen., chiar dacă sentinţa pronunţată în cauză nu este definitivă, inculpatul L.L. a fost condamnat, la o pedeapsă de 5 ani, pentru o infracţiune gravă.
De asemenea, verificarea menţinerii măsurii arestării preventive a inculpatului L.L. a fost făcută în concordanţă şi cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menţinută pe baza condamnării pronunţată de un tribunal competent şi în cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 19 mai 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş prin care s-a menţinut arestarea preventivă a apelantului inculpat L.L. este legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.L. împotriva încheierii din 19 mai 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 374/2006 P.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei (400.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.L. împotriva încheierii din 19 mai 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei (400.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3528/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 3572/2006. Penal → |
|---|
