ICCJ. Decizia nr. 3598/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3598/2006
Dosar nr. 7208/1/2006
Şedinţa publică din 6 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 714 din 25 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Iaşi au fost condamnaţi inculpaţii:
1. C.B.I., la:
- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani;
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de un an.
În baza art. 33, 34 lit. a) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 4097 din 19 septembrie 2001 a Judecătoriei Iaşi şi s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa de 10 ani închisoare, inculpatul C.B.I. urmând să execute 11 ani închisoare.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 24 august 2004 precum şi perioada cuprinsă între 2 martie 2000 şi 7 martie 2000.
2. D.A., la:
- 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen. şi la
- 3 ani închisoare şi un an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de perversiuni sexuale prevăzută de art. 201 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul D.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoarea şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pe timp de 3 ani.
A constatat că inculpatul D.A. este arestat în altă cauză.
A constatat că partea vătămată A.A.M. nu a formulat pretenţii civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul C.B.I. şi D.A., prieten din copilărie, în seara zilei de 13 mai 2004, au consumat băuturi alcoolice în faţa blocului situat pe str. Tudor Vladimirescu din Iaşi, unde locuia D.A. Lângă acest bloc este amplasat C.S. în care locuieşte partea vătămată A.A.M., în vârstă de 14 ani şi 7 luni şi cu care anterior, timp de câteva săptămâni, inculpatul D.A. a întreţinut relaţii de prietenie.
La un moment dat, inculpaţii au solicitat părţii vătămate A.A.M. care se afla în apropiere într-un grup de tineri, să le împrumute buletinul de identitate pentru a amaneta un telefon mobil, lucru cu care aceasta a fost de acord, sens în care s-a dus la locuinţa sa, de unde a revenit cu actul de identitate.
Inculpaţii C.B.I. şi D.A. s-au deplasat cu partea vătămată la o casă de amanet din zona Bucşinescu unde, A.A.M. a amanetat telefonul mobil aparţinând lui C.B.I., primind suma de 800.000 lei pe care i-a dat inculpatului.
Ulterior, cei trei au stat pe terasa barului C. din zona campusului universitar T.V., de unde, pentru a se întoarce la domiciliu au luat un taxi cu care inculpaţii au intenţionat să se deplaseze în zona Ciric. Partea vătămată nu a fost de acord şi a coborât din maşină, îndreptându-se pe jos spre domiciliu.
În faţa căminului în care locuieşte, partea vătămată a fost ajunsă de cei doi inculpaţi care i-au reproşat că a plecat şi în acest context, inculpatul C.B.I. a lovit-o cu palma peste faţă şi apoi cu piciorul în stomac, după care a încercat să-i mai aplice o lovitură în aceeaşi zonă a corpului, fără a reuşi însă, întrucât inculpatul D.A. s-a interpus între ei.
După aceasta, inculpatul D.A. a prins-o pe partea vătămată de mâini şi a tras-o după el, forţând-o să-l însoţească şi i-a spus inculpatului C.B.I. să meargă la grădiniţă să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată, acesta fiind de acord.
În aceste circumstanţe, toţi trei s-au deplasat pe o distanţă de câteva sute de metri, până în curtea grădiniţei nr. 6, partea vătămată neavând nici o reacţie ca urmare a actelor de agresiune exercitate asupra ei şi datorită faptului că-i era frică de inculpaţi.
Ajunşi în curtea grădiniţei, inculpatul C.B.I. a ţinut-o de mâini pe partea vătămată A.A.M., iar inculpatul D.A. a dezbrăcat-o de pantaloni şi lenjeria intimă după care, pe rând, inculpaţii D.A. şi C.B.I. au întreţinut raporturi sexuale normale cu partea vătămată şi apoi au obligat-o să întreţină relaţii sexuale orale.
Ulterior, cei trei s-au îndreptat spre locuinţele lor, partea vătămată ducându-se la prietena sa P.D., care îi este şi vecină de bloc, şi i-a povestit cele întâmplate, de faţă aflându-se şi numitul B.C.C., prietenul lui P.D.
Cei doi au văzut că A.A.M. plângea, era speriată, tremura şi avea faţa tumefiată.
P.D. s-a dus la mama părţii vătămate, căreia i-a relatat cele aflate de la A.A.M., după care au fost anunţate organele de poliţie.
Conform certificatului medico-legal nr. 1123 din 14 mai 2004 eliberat de I.M.L. Iaşi, minora A.A.M. a prezentat la examenul medical o echimoză, care s-a putut produce prin lovire cu mijloace sau corp contondent şi poate data din 13 mai 2004, necesitând pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale; de asemenea certificatul atestă că partea vătămată a prezentat o deflorare mai veche de 7 zile, timp după care din punct de vedere medico-legal nu se mai poate preciza de când anume datează.
Conform adresei nr. 6995 din 19 mai 2004 a I.M.L. Iaşi, rezultă că lamelele cu secreţie vaginală recoltate la Spitalul Cuza Vodă Iaşi de la numita A.A.M. s-au pus în evidenţă spermatozoizi.
Examinată din punct de vedere psihologic, s-a concluzionat că minora a suferit o traumă multiplă, atât fizic cât şi psihic, necesitând consiliere psihologică şi suport în vederea depăşirii stării critice, aspecte relevate în fişa de examinare psihologică a părţii vătămate întocmită de D.A.S. Iaşi – C.A.P. şi confirmate prin raportul de evaluare psihologică a părţii vătămate întocmit de un psiholog din cadrul A.A.S. Iaşi care menţionează că A.A.M. a manifestat simptomele unor evenimente traumatizante de nivel ridicat (abuz psihologic, abuz sexual şi abuz fizic) şi sindrom acut de stres postttraumatic, după abuzul sexual suferit.
Împotriva sentinţei au declarat apel, partea vătămată prin reprezentantul legal şi inculpaţii.
Prin apelul părţii vătămate sentinţa a fost criticată pentru netemeinicie, pedepsele aplicate inculpaţilor fiind prea blânde, minimalizându-se gravitatea faptelor săvârşite de inculpaţi.
Inculpaţii au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că:
- pentru infracţiunea de viol nu s-a început urmărirea penală, situaţie în care se impune a se constata că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. pen. Astfel, prin singurul proces verbal existent în dosar s-a început urmărirea penală pentru infracţiunile de raport sexual cu o minoră şi perversiuni sexuale, prevăzute de art. 198 alin. (1) şi art. 201 alin. (1) şi (2) C. pen., iar prin rezoluţia procurorului din 24 august 2004, se confirma începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 C. pen. Cum prima instanţă nu a fost sesizată legal, trimiterea în judecată s-a făcut pentru o faptă pentru care nu s-a început urmărirea penală se impune conform art. 333 C. proc. pen., trimiterea dosarului la procuror pentru refacerea şi completarea urmăririi penale;
- s-a dat o greşită încadrare juridică faptelor săvârşite de inculpaţi atât în infracţiunea de viol cât şi în aceea de perversiuni sexuale, deşi potrivit deciziei nr. III din 23 noiembrie 2005 dată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se impune reţinerea doar a infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) cu referire la art. 198 şi 201 C. pen.
- prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt greşită, bazată pe declaraţiile părţii vătămate care ridică semne de întrebare asupra veridicităţii lor datorită numeroaselor inadvertenţe ca şi pe declaraţiile martorilor P.D. şi B.C. care nu au perceput direct faptele; declaraţii verbale şi neconcludente cu privire la constrângerea părţii vătămate în consumarea actului sexual. Nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 197 alin. (3), atâta timp cât inculpaţii n-au cunoscut vârsta reală a părţii vătămate crezând că, faţă de dezvoltarea sa fizică, este mai mare de 15 ani; pedepsele au fost greşit individualizate.
Prin Decizia penală nr. 21 din 30 martie 2006, Secţia Penală de la Curtea de Apel Iaşi a admis apelurile declarate de inculpaţi şi a desfiinţat în parte sentinţa în latura penală.
Rejudecând, i-a achitat pe inculpaţi conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de perversiuni sexuale prevăzută de art. 201 alin. (1) şi (2) C. pen., şi a menţinut pedepsele aplicate de prima instanţă pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
Apelul declarat de partea vătămată prin reprezentantul legal a fost respins ca nefondat.
Nemulţumiţi şi de această hotărâre, partea vătămată şi inculpaţii au atacat-o cu recurs.
Prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul C.B.I. a criticat Decizia şi sentinţa, ca nelegală şi netemeinică, şi a cerut casarea lor şi achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu a săvârşit faptele imputate.
Recurenta parte vătămată nu şi-a motivat recursul iar cu ocazia dezbaterilor a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor.
Inculpatul D.A. nu şi-a motivat recursul iar la termenul de astăzi a cerut să se ia act că retrage recursul.
Recursurile declarate de partea vătămată şi inculpatul C.B.I. sunt nefondate.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă, că în apel s-a înlăturat nelegalitatea privind încadrarea juridică a faptelor comise de inculpaţi în două infracţiuni distincte de viol şi perversiuni sexuale, reţinând că actele de agresiune sexuală săvârşite de inculpaţi care au urmărit obţinerea satisfacţiei sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului atât intravaginal cât şi oral se circumscriu conţinutului infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen.
Din probele administrate rezultă că, în seara de 13 mai, inculpaţii i-au cerut părţii vătămate să le împrumute buletinul de identitate pentru a amaneta telefonul inculpatului C.B.I., lucru cu care minora a fost de acord. Toţi trei s-au deplasat la casa de amanet unde C.B.I. folosindu-se de buletinul minorei şi-a amanetat telefonul apoi împreună au stat pe terasa barului C. după care cu un taximetru au intenţionat să o ducă pe partea vătămată în zona Ciric din Iaşi.
Partea vătămată a refuzat deplasarea şi a coborât, îndreptându-se înspre cămin iar inculpaţii au urmărit-o, au ajuns-o şi i-au reproşat că a plecat, împrejurare în care C.B.I. a lovit-o cu palma peste faţă şi cu piciorul în stomac, după care au dus-o în curtea unei grădiniţe unde inculpatul C.B.I. a ţinut-o pe partea vătămată de mâini iar D.A. a dezbrăcat-o şi descălţat-o şi apoi pe rând au întreţinut relaţii sexuale intravaginal şi oral.
Inculpatul D.A. a declarat că i-a propus părţii vătămate să meargă să întreţină raporturi sexuale în spatele grădiniţei şi aceasta a acceptat cu condiţia ca inculpatul C.B.I. să nu o mai bată. Acelaşi inculpat a declarat că în curtea grădiniţei, atât el cât şi C.B.I. au întreţinut relaţii sexuale fără ca partea vătămată să se împotrivească.
Dacă la primele declaraţii inculpatul C.B.I. nu a recunoscut că a întreţinut relaţii cu partea vătămată, după ce a luat cunoştinţă de cele declarate de coinculpat şi partea vătămată, în prezenţa apărătorului a recunoscut că a întreţinut şi el raporturi sexuale dar numai oral şi cu acordul părţii vătămate.
Este stabilit că aşa cum s-au desfăşurat evenimentele, inculpaţii au plănuit să întreţină relaţii sexuale cu minora. Astfel, după ce au dus-o cu ei pentru a amaneta telefonul, au mers la o terasă după care cu un taximetru au vrut să o ducă într-un loc unde partea vătămată a refuzat să meargă. Au urmărit-o până la cămin unde inculpatul C.B.I. a lovit-o la faţă şi stomac, ocazie cu care aşa cum a declarat inculpatul C.B.I. la primele cercetări s-au înţeles s-o ducă în curtea grădiniţei pentru a întreţine raporturi sexuale.
În faţa a doi bărbaţi, minora, lovită, nu avea cum să opună rezistenţă, fiind nevoită să accepte cu toate că se afla în perioada ciclului menstrual, aspect confirmat şi de inculpaţi.
Pe de altă parte din certificatul medico-legal rezultă că minora a prezentat submandibular echimoză şi acuza dureri în 1/3 medie a hemitoracelui drept, urmare lovirii de către inculpatul C.B.I. (certificat medico-legal nr. 1123 din 14 mai 2004).
Din adresa 6995 din 19 mai 2004 a I.M.L. Iaşi rezultă că pe lamele cu secreţie vaginală recoltate de la partea vătămată A.A.M. s-au pus în evidenţă spermatozoizi.
Aşa fiind, în mod corect instanţele ţinând seama şi de declaraţiile martorilor P.D. şi B.C., persoane la care partea vătămată a mers imediat după ce a fost violată şi plângând şi tremurând, le-a relatat ce i s-a întâmplat, au reţinut că inculpaţii au întreţinut raporturi sexuale prin violenţă cu partea vătămată.
Nu este lipsită de relevanţă nici împrejurarea că inculpatul D.A. şi-a retras recursul.
Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate având în vedere gradul de pericol social al faptei, persoana inculpaţilor, condiţiile concrete în care a fost săvârşită fapta, pedepsele de câte 10 ani închisoare fiind apte a realiza atât prevenţia generală cât şi prevenţia specială.
Având în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., se va lua act de declaraţia inculpatului D.A. că îşi retrage recursul.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de partea vătămată şi inculpatul C.B.I. urmează să fie respinse ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.B.I. arestul preventiv executat de la 25 octombrie 2005 la data deciziei.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 21 din 30 martie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea vătămată A.A.M. şi de inculpatul C.B.I. împotriva deciziei penale nr. 21 din 30 martie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.B.I., prevenţia de la 2 martie 2000 la 7 martie 2000 şi timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 august 2004 la 6 iunie 2006.
Constată că inculpatul D.A. este arestat în altă cauză.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 120 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3584/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 3607/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
