ICCJ. Decizia nr. 3823/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3823/2006
Dosar nr. 36496/3/2005
Şedinţa publică din 15 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 102 din 26 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 36496/3/2005, a fost condamnată inculpata I.E., în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare şi în baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., urmând să execute, în baza art. 33 – art. 34 C. pen., şi art. 35 C. pen., 4 ani închisoare sporită cu 6 luni, în final 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., cu referire la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-au dedus din pedeapsă, reţinerea şi arestarea preventivă de la 03 august 2005 la zi şi a fost menţinută starea de arest a inculpatei.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul I.I., în baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 39 C. pen., a fost contopită această pedeapsă cu restul rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 1677 din 8 noiembrie 2004 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti, modificată prin Decizia penală nr. 201 din 25 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, respectiv 3 ani, 7 luni şi 3 zile închisoare, inculpatul având de executat 3 ani, 7 luni şi 3 zile închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), au fost computate reţinerea şi arestarea preventivă, de la 03 august 2005 la zi, şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 118 C. pen., au fost confiscate cantităţile de droguri rămase în urma analizelor de laborator şi suma de 1.000.000 lei, de la inculpata I.E., obţinută din infracţiune, iar în baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă, pe baza probelor administrate, a reţinut în fapt, că inculpata I.E., la 02 august 2005, i-a vândut martorei O.L. 2 doze heroină şi că, în aceeaşi zi i-a pus acesteia la dispoziţie locuinţa sa ca să consume droguri.
S-a arătat şi faptul că, la o percheziţie efectuată, s-au găsit asupra inculpatei 25 doze heroină, iar într-un buzunar al inculpatului I.I., 19 doze heroină.
La individualizarea pedepselor aplicate, s-a avut în vedere că inculpata I.E. a manifestat sinceritate şi are în întreţinere trei copii minori, iar inculpatul I.I. a avut o poziţie oscilantă şi este recidivist, condamnat anterior pentru săvârşirea de infracţiuni de aceeaşi natură.
Împotriva acestei sentinţe penale, ambii inculpaţi au declarat apel.
Critica inculpatului I.I. vizează menţinerea de circumstanţe atenuante cu consecinţa diminuării pedepsei aplicate. Inculpata I.E. a solicitat redozarea, pe motiv că a manifestat sinceritate şi are 3 copii minori.
Prin Decizia penală nr. 215/ A din 17 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 36496/3/2005 (609/2006) au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaţilor I.E. şi I.I. împotriva sentinţei penale nr. 102 din 26 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 36496/3/2005, computându-se prevenţia de la 03 august 2005 la zi, pentru ambii inculpaţi şi menţinută starea de arest a acestora, iar fiecare inculpat a fost obligat la câte 160 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 60 lei onorariu avocat oficiu avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului I.I. este apropiată de limita minimă a celei prevăzută de lege pentru fapta pe care aceasta a săvârşit-o, neputându-i-se aplica circumstanţe în condiţiile în care el este recidivist şi a avut o atitudine oscilantă.
În ceea ce priveşte pe inculpata I.E., deşi i s-a reţinut în sarcină săvârşirea a trei infracţiuni concurente, instanţa de fond a dovedit clemenţă şi i-a aplicat pedepse sub limitele minime ale celor prevăzute de lege.
Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri I.E., fără a arăta în scris motivele şi inculpatul I.I., care a arătat în scris că pedeapsa aplicată de instanţa de fond de 2 ani şi 6 luni este prea mare, în raport cu situaţia sa personală, deoarece este un om bolnav, de la data încarcerării nu a mai consumat droguri, devenind sănătos, are trei copii şi chiar dacă a mai comis anterior alte fapte penale, este tânăr, a recunoscut şi regretat fapta, considerând că prima instanţă putea face aplicarea art. 76 lit. c) C. pen., şi reduce pedeapsa până la minimul special.
De asemenea, anterior nu a mai fost cercetat, judecat sau condamnat pentru infracţiuni legate de traficul ilicit de droguri şi fiind anulat mandatul de executarea pedepsei închisorii emis de Judecătoria sectorului 2, în baza deciziei penale nr. 1677/2004, modificată prin Decizia penală nr. 201/2005 pentru pedeapsa rămasă de executat trebuie să se ţină cont de prevederile dispoziţiilor art. 36 alin. (3) C. pen., fiind începută executarea la data de 1 septembrie 2005, executând până la acest moment 10 luni, rămânând de executat 3 ani şi 2 luni, urmând ca această pedeapsă să fie contopită cu pedeapsa ce i se va aplica pentru infracţiunea dedusă judecăţii, solicitând admiterea recursului.
La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat I.I., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei aplicate, arătând că acesta este consumator de droguri, este bolnav şi are 3 copii.
Apărătorul recurentei inculpate I.E., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat, reducerea pedepsei, prin acordarea unei eficienţe mai mari circumstanţelor atenuante, arătând că aceasta a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, a recunoscut fapta şi că are în întreţinerea 3 copii minori.
Concluziile procurorului din aceeaşi fază a dezbaterilor, precum şi poziţiile recurenţilor inculpaţi, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursurile declarate de inculpaţii I.E. şi I.I. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile inculpaţilor, ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele instanţei de fond, iar la rândul ei, în mod judicios, în baza propriului examen, a stabilit vinovăţia inculpaţilor I.E. şi I.I. în săvârşirea faptelor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatei I.E., care în data de 02 august 2005 a vândut martorei O.L. două doze de heroină, a deţinut droguri, atât în vederea consumului propriu, cât şi în vederea vânzării şi a pus la dispoziţie locuinţa sa numiţilor D.S.D., I.M. şi T.A.C. în vederea consumului ilicit de droguri întrunesc atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunilor ce au fost reţinute în sarcina sa.
De asemenea, fapta inculpatului I.I. de a deţine, în vederea consumului propriu 19 doze de heroină, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Totodată, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor, a fost făcută o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptelor comise, agravat de multitudinea acestora, în cazul inculpatei I.E., cât şi de circumstanţele reale efective ale comiterii faptelor de către ambii inculpaţi, cantitatea de droguri traficată, respectiv deţinută, în contextul amplorii fenomenului de trafic şi consum de droguri de mare risc, dar şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor, ambii fiind fără studii, fără ocupaţie, fără loc de muncă, inculpata I.E. are o relaţie de concubinaj, având 3 copii minori, având o bună conduită anterior comiterii faptelor, nu are antecedente penale, iar inculpatul I.I. este căsătorit, are 2 copii minori şi deşi, a negat iniţial comiterea faptei, ulterior a avut o poziţie de recunoaştere, fiind, însă recidivist, dovedind perseverenţă infracţională.
Înalta Curte constată că prin cuantumurile diferenţiate ale pedepselor aplicate inculpatei I.E., în raport cu gravitatea fiecăreia, iar în baza dispoziţiilor art. 33, 34 şi 35 C. pen., acestea să fie contopite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 6 luni închisoare, în final având de executat ca pedeapsă principală 4 ani şi 6 luni închisoare, precum şi a pedepsei dispusă faţă de inculpatul I.I., ce a fost contopită în temeiul art. 39 C. pen., cu restul rămas neexecutat, conform [(art. 39 alin. (2) C. pen.)] dintr-o pedeapsă anterior, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa de 3 ani, 7 luni şi 3 zile închisoare s-a dat relevanţă principului parificării pedepselor, apreciindu-se judicios că numai acestea îşi pot atinge scopurile educativ şi de exemplaritate, în îndreptarea atitudinii faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea lor viitoare pozitivă.
Astfel, critica formulată de ambii recurenţi, în sensul reducerii pedepselor aplicate, ca urmare a circumstanţelor personale invocate, nu poate fi avută în vedere, deoarece acestea au fost evaluate în mod plural alături de gradul de pericol social concret al faptelor comise de către fiecare inculpat, precum şi de circumstanţele reale ale faptelor, în procesul individualizării efectuat de prima instanţă, aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În raport cu cele arătate, Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Înalta Curte, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi I.E. şi I.I. împotriva deciziei penale nr. 215/ A din 17 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Se va deduce din pedeapsa aplicată pentru ambii inculpaţi, durata arestării preventive de la 3 august 2005 la 15 iunie 2006.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurentul inculpat I.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat şi recurenta inculpată I.E. la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi I.E. şi I.I. împotriva deciziei penale nr. 215/ A din 17 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată pentru ambii inculpaţi, durata arestării preventive de la 3 august 2005 la 15 iunie 2006.
Obligă recurentul inculpat I.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei).
Obligă recurenta inculpată I.E. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3820/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3834/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
