ICCJ. Decizia nr. 3820/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3820/2006
Dosar nr. 9386/1/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 31mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. nr. 336/P/AP/MF/2006, în baza art. 3002 şi art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului N.V.
Instanţa investită cu soluţionarea apelului a reţinut că se impune menţinerea arestării preventive luate faţă de inculpat, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat şi nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea sa iar, în raport de gravitatea faptei şi persoana inculpatului, menţinerea stării de arest este necesară pentru buna desfăşurare a procesului.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul N.V., solicitând revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 38 din 12 ianuarie 2005 a Tribunalului Braşov, la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat arestarea preventivă a acestuia începând cu data de 21 decembrie 2004 la zi.
Astfel, cum în mod just a reţinut Curtea de Apel Braşov, temeiurile care au determinat luarea şi ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe şi, mai mult, acesta a fost condamnat de instanţa de fond, la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de viol. Faţă de gravitatea deosebită a faptei, de persoana recurentului – inculpat (recidivist) şi de complexitatea cauzei, în mod corect, instanţa de apel a apreciat că sunt probe certe, în înţelesul art. 148 lit. h) C. proc. pen., că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, temeiurile care au determinat această măsură [(art. 148 lit. e) şi h) C. proc. pen.)] nu s-au modificat sau încetat iar menţinerea stării de arest este necesară pentru buna desfăşurare a procesului.
Ca atare, pentru aceleaşi considerente, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie, urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva încheierii din 31 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. 336/P/AP/MF/2006.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 lei RON cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerul Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3797/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3823/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
