ICCJ. Decizia nr. 5232/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5232/2006
Dosar nr. 5571/1/2006
Şedinţa publică din 13 septembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 201 din 25 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, în dosarul nr. 5601/P/2004, în baza art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.Şt. la 3 ani închisoare.
În baza art. 288 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 luni închisoare.
În baza art. 288 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A respins cererea inculpatul privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
A respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 216 alin. (1) C. pen.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul A.Şt. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 a fost condamnat inculpatul A.Şt. la 2 ani închisoare, pedeapsă graţiată conform art. 1 şi 8 din Legea nr. 543/2002, art. 1 din OUG nr. 18/2003.
În baza art. 2151 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare, pedeapsă graţiată conform art. 1 şi 8 din Legea nr. 543/2002, art. 1 din OUG nr. 18/2003.
În baza art. 20 din Legea nr. 130/1999 a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 luni închisoare, pedeapsă graţiată conform art. 1 şi 8 din Legea nr. 543/2002, art. 1 din OUG nr. 18/2003.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 13 februarie 2002, ora 19,30 până la 3 iulie 2002.
II. În baza art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.C. la 2 ani închisoare.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la un an şi 8 luni închisoare.
În baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul H.C., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 26 februarie 2002, ora 15,45 până la 3 iulie 2002.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
III. În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.Şt. la 4 luni închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 290 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 luni închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi schimbă încadrarea juridică a faptelor aceluiaşi inculpatul din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi a respins cererea parchetului de schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din două infracţiuni, una prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994 şi una prevăzută şi pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994, a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994 a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
A respins cererea inculpatului şi a parchetului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din două infracţiuni prevăzute şi pedepsite de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 C. pen., într-o singură infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 luni închisoare.
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 luni închisoare.
În baza art. 215 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994 în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A respins cererea inculpatului şi a parchetului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994 în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi respectiv în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 9 lit. b), raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994, a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul L.Şt. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 13 februarie 2002, ora 20,30, până la 3 iulie 2002.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului L.Şt. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2151 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare, pedeapsă graţiată conform art. 1 şi 8 din Legea nr. 543/2002, art. 1 din OUG nr. 18/2003.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
IV. În baza art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.C. la 4 luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 luni închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul B.M.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, cu un termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C. pen.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 85 C. pen.
V. În baza art. 26, raportat la art. 290 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.A., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., la o lună închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la un an închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută şi pedepsiră de art. 10 din Legea nr. 87/1994, a fost condamnat acelaşi inculpat, la 4 luni închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul A.A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de un an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, cu un termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C. pen.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 85 C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii preventive de 24 ore, de la 13 februarie 2002, orele 3,20.
A constatat lipsa calităţii procesuale active a părţii civile M.L.P.T.L. Bucureşti.
A constatat recuperat prejudiciul de 1.912.310.686 lei (191.231,0686 Ron) cauzat părţii civile Ministerul Finanţelor, creanţă preluată de la partea civilă M.L.P.T.P.L. Bucureşti.
A obligat inculpaţii A.Şt. şi L.Şt. în solidar la plata sumei de 511.366.800 lei (51.136,68 Ron) către partea civilă SC A. SA Drobeta Turnu Severin, aflată în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar ec. I.L.
A obligat inculpatul A.Şt. faţă de partea civilă Ministerul Finanţelor la plata sumei de 953.813.744 lei (95.281,3744 Ron) despăgubiri civile şi la 15.172.339 lei (1.517,2399 Ron) despăgubiri civile.
A obligat inculpatul A.Şt. faţă de partea civilă R.A.A.N. R.T. Drobeta Turnu Severin la plata sumei de 28.000.000 lei (2.800 Ron) despăgubiri civile.
A respins celelalte pretenţii ale părţii civile civilă R.A.A.N. R.T. Drobeta Turnu Severin.
A obligat inculpaţii L.Şt. şi A.A., în solidar faţă de Ministerul Finanţelor la plata sumei de 47.249.894 lei (4.724,9894 Ron) despăgubiri civile şi a sumei de 131.943.600 lei (13.194,3600 Ron).
În baza art. 348 şi art. 445 C. proc. pen., a declarat ca fiind false şi dispus anularea următoarelor înscrisuri: „Minuta", înscrisurile intitulate „situaţii de lucrări", facturile seria BACK nr. 2868558, seria BACK nr. 3968782, seria BACK nr. 2868561, seria BACK nr. 3274599, seria ABACJ nr. 1005475, seria BACK nr. 10005842, seria BACK nr. 0757959, seria BACJ nr. 7348301, seria BACJ nr. 1005319, seria SJACA nr. 2885152, seria Sjaca nr. 1934384, seria BACA nr. 1115474, seria Sjaca nr. 193470, seria CSACA nr. 1494620, seria SJACA nr. 2885151, chitanţa nr. 6777051 (pentru suma de 17.939.250 lei, din chitanţierul SC A. SA Drobeta Turnu Severin).
În baza art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat de la inculpatul H.C. următoarele bunuri: monitor Relisys model KM 718, unitate centrală cu sigiliu, tastatură calculator, maus model OKJ 20 cu inscripţia Tech, imprimantă calculator şi o centrală termică pe combustibil.
În baza art. 163 şi urm. C. proc. pen., a menţinut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatului L.Şt. şi sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatul A.Şt.
În baza art. 169 C. proc. pen., a ridicat sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatului H.C., cu excepţia bunurilor pentru care s-a dispus sechestrarea mai sus menţionată, pentru care se menţine sechestrul.
A obligat inculpaţii A.Şt., H.C., L.Şt. la câte 10.000.000 lei fiecare, inculpatul B.M. la 5.000.000 lei, inculpatul A.A. la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut următoarele:
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub nr. 4045/2002.
Prin încheierea nr. 3169/2002 din 19 iunie 2002, din dosar nr. 2163/2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a admis cererea formulată de inculpatul L.Şt. şi s-a dispus strămutarea judecării dosarului nr. 4045/2002 al Tribunalului Mehedinţi la Tribunalului Caraş-Severin.
Pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, cauza a fost înregistrată sub nr. 3194 din 25 iunie 2002.
Tribunalul Caraş-Severin, prin sentinţa penală nr. 107 din 3 iulie 2003, a condamnat inculpaţii A.Şt., H.C., L.Şt., B.M.C., A.A. la pedeapsa închisorii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, partea civilă R.A.A.N. Drobeta Tr. Severin şi inculpaţii A.Şt., L.Şt., H.C. şi B.M.C., apeluri ce au fost admise prin Decizia penală nr. 188/ A din 28 mai 2004 dispunându-se desfiinţarea sentinţei penale nr. 107 din 3 iulie 2003 a Tribunalului Caraş-Severin şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut, prin Decizia de casare, că prima instanţă nu a rezolvat în totalitate fondul cauzei, întrucât nu s-a pronunţat asupra cererii de despăgubiri formulate de partea civilă R.A.A.N. R.T. Drobeta Tr. Severin.
Prin aceeaşi decizie de casare s-a menţionat şi că, în rejudecarea cauzei instanţa de judecată va avea în vedere atât aspectele legate de rezolvarea laturii civile a cauzei cât şi cele privind latura penală invocate de parchet şi de către inculpaţi în apelurile formulate.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin sub nr. 5601/P/2004.
În cauză s-a acvirat dosarul nr. 64/PA/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, s-au luat declaraţii inculpaţilor, s-au efectuat expertize tehnice şi s-au administrat probe cu înscrisuri şi probe testimoniale.
Din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei s-au reţinut în fapt următoarele:
I. Din anul 1995, în comuna Şimian, jud. Mehedinţi, au fost începute lucrările la obiectivul „Extindere alimentare cu apă", antreprenor fiind SC A. SA din Drobeta Tr. Severin, al cărei administrator a devenit, prin Hotărârea A.G.A. nr. 1/2000, inculpatul A.Şt.
Din procesul-verbal din 12 noiembrie 2001, încheiat între primărie şi SC A. SA s-a constatat că lucrarea nu mai poate fi continuată de constructor, deoarece este în imposibilitate de plată şi „toate sumele de bani pentru plata facturilor emise de această societate ar trebui virate la bugetul de stat în contul datoriilor" şi în consecinţă, se propune rezilierea contractului care este convenit între părţi prin actul adiţional nr. 1145 din 21 noiembrie 2001.
În acelaşi timp, fiind necesară continuarea lucrărilor cu alt constructor, inculpaţii H.C. şi A.Şt. au decis să fie executată de SC C.R.I. SRL administrată de cel de-al doilea, astfel că prin Hotărârea nr. 4553/2001 (înainte de rezilierea contractului anterior) a fost desemnată câştigătoare oferta societăţii administrate de A.Şt.
În urma analizei de oferte şi desemnării societăţii câştigătoare, a fost încheiat contractul de execuţie de lucrări nr. 4587 din 20 noiembrie 2001 (deci anterior rezilierii celui precedent) între Primăria Şimian şi SC C.R.I. SRL, în valoare de 2.898.403.270 lei.
La data întocmirii contractului, SC C.R.I. SRL nu avea în cont nici un ban şi nici o persoană angajată, primele contracte de muncă fiind încheiate la 14 decembrie 2001, iar conform pct. 5.1 din contract, acesta intra în vigoare după constituirea garanţiei bancare de bună execuţie, OUG nr. 60/2001 şi Ordinul nr. 1014/874/2001 al M.F. şi M.L.P.T.L. prevăzând expres acest lucru, cu precizarea că obligaţia constituirii revine executantului.
Inculpatul A.Şt. a făcut acest lucru abia la 8 ianuarie 2002 (cu bani primiţi însă de la primărie), în condiţiile în care la 4 ianuarie 2002 fusese deja audiat de către organele de poliţie în calitate de făptuitor.
Deşi în conjunctura descrisă, contractul nu intrase în vigoare şi, în consecinţă, nu putea produce nici un efect, la 4 decembrie 2001, prin ordinul de plată nr. 507 semnat de inculpatul H.C., a fost plătită cu titlu de avans suma de 300.000.000 lei.
După acest moment, inculpatul H.C. a condiţionat continuarea finanţării cu cumpărarea, în folos personal, a unui calculator şi unei instalaţii de încălzire pentru locuinţa personală.
Inculpatul A.Şt. s-a conformat şi începând cu data de 5 decembrie 2001, a doua zi de la primirea avansului, a început să achiziţioneze centrala termică, pe care a transportat-o şi montat-o la locuinţa inculpatului H.C., folosind muncitori de la SC A. SA, în afara programului, care nu au fost plătiţi pentru munca prestată.
Inculpatul A.Şt. a mai dat inculpatului H.C. şi un calculator cu accesoriile aferente, în scopul mai sus menţionat.
Inculpatul H.C. a continuat să efectueze plăţi parţiale către SC C.R.I. SRL, deşi nu fusese executată nici o lucrare, în sumă totală de 1.912.311.686 lei, la 18, 19 şi 27 decembrie 2001. Pentru justificarea acestor sume, inculpatul A.Şt. a întocmit două facturi ce atestau în mod nereal lucrări pretins executate, având la bază situaţii de lucrări de asemenea fictive, confirmate de inculpatul B.M., consilier investit în cadrul Primăriei Şimian, cu atribuţii exprese în acest sens, cu toate că atât el cât şi primarul, ştiau care este stadiul fizic real al lucrărilor.
II. Inculpatul L.Şt. a devenit asociat al firmei SC C.R.I. SRL, alături de inculpatul A.Şt., prin actul adiţional din 17 decembrie 2001.
Inculpatul L.Şt., în această conjunctură, a cunoscut condiţiile în care se derula contractul dintre SC C.R.I. SRL şi primăria Şimian şi a întocmit o factură primită de la A.Şt., ce atesta în mod nereal achiziţionarea de către SC C.R., de la SC V. SRL, la 12 decembrie 2001, a 780 m.c. nisip, în valoare de 366.306.800 lei, din care numai transportul pe o distanţă de 3.800 km, valora peste 64.000.000 lei.
În realitate, nisipul (provenit din colmatări) a fost luat din localitatea Cerneţi, jud. Mehedinţi (sat aparţinând com. Şimian) fără nici o sumă de bani, în cursul lunii ianuarie 2002.
Plata a fost făcută prin două ordine de plată, la 20 decembrie 2001, respectiv 7 ianuarie 2002, factura respectivă fiind înregistrată ca şi cheltuială efectuată în derularea contractului.
La 22 ianuarie 2002, după ce amândoi au fost deja audiaţi de organele de poliţie ca făptuitori, inculpatul L.Şt. a solicitat, în numele SC V., trei autobasculante (cărora le-a asigurat şi combustibilul) pentru a transporta nisipul din locul menţionat anterior la lucrarea de aducţiune a apei, urmărind astfel, pe de o parte, să contribuie la urgentarea lucrării, pentru justificarea sumelor deja cheltuite (aşa cum s-a demonstrat, în alte scopuri), iar pe de altă parte, să dovedească efectuarea prestaţiei pentru care primise bani de la celălalt inculpat, însă realizând că era imposibil să facă dovada că a plătit nisipul care nu l-a costat nimic, 253.500.000 lei (plus TVA) şi cu atât mai puţin că transportul a însumat 3.800 km, la 4 februarie 2002 inculpatul L.Şt. a restituit SC C.R.I. SRL, prin ordin de plată, cei 366.305.800 lei.
De asemenea, acelaşi inculpat i-a mai dat inculpatului A.Şt. două facturi „în alb", pe care la rândul său le-a primit de la inculpatul A.A., folosite tot pentru înfăţişarea unor cheltuieli nereale, în acelaşi scop.
Au fost executate lucrări şi achiziţionate materiale în valoare totală de doar 466.253.116 lei, diferenţa de 1.446.058.570 lei constituind prejudiciul cauzat M.L.P.T.L.
Ulterior, lucrările au fost executate până la concurenţa sumei de 1.912.310.686 lei, încasată de executant, aspect ce reprezintă repararea prejudiciului şi nu respectarea obligaţiilor contractuale asumate.
III. În perioada 2000 - 2001, în timpul derulării contractului dintre SC A. SA şi Primăria Şimian, reziliat la sfârşitul anului 2001, la trecerea conductei de apă peste Topolniţa a fost necesară ţeavă metalică şi pentru procurarea acesteia, inculpatul A.Şt. a dat dispoziţii martorilor R.I., P.V., B.P. şi N.E. să taie cantitatea necesară dintr-o conductă situată în zona „aeroport – Schela", ce aparţine R.A.A.N., sucursala Roman Termo Drobeta Tr. Severin; muncitorii s-au conformat, necunoscând cine este proprietarul şi nefiind în măsură să ceară explicaţii conducerii societăţii şi au fost sustraşi astfel 130 m.l. de ţeavă cu diametrul de 273 mm.
Totodată, după începerea cercetărilor, la Primăria Şimian a fost găsită o minută, încheiată între inculpatul H.C. şi A.Şt., devenită act oficial prin aplicarea ştampilei primăriei, cei doi susţinând că au încheiat-o în luna decembrie 2001, în care se stipula amânarea executării lucrărilor, datorită condiţiilor atmosferice nefavorabile, pentru anul următor, când urmau să fie efectuate conform situaţiilor prezentate deja de executant.
Documentul, datat 27 decembrie 2002 şi înregistrat la primărie sub nr. 5291 din 27 decembrie 2001, a fost de fapt întocmit în luna ianuarie 2002 (după începerea urmăririi penale) şi înregistrat de martora M.L., la cererea inculpatului H.C., la o rubrică rămasă liberă din anul precedent, scopul de a conferi o justificare pentru încasarea banilor pe baza situaţiilor de lucrări nereale.
IV. De asemenea, s-a reţinut că şi inculpatul A.Şt., în calitate de administrator al SC C.R.I. SRL, a înregistrat în evidenţa contabilă facturi şi chitanţe eferente ce atestau aprovizionări fictive, completate fie de el, fie de soţia sa A.M. sau martora M.V., acestea neavând însă cunoştinţă dacă operaţiunile fuseseră sau nu efectuate; martorele completau documentele fie copiind datele după notiţele întocmite de inculpat, fie la dictarea acestuia.
Două din tipizatele folosite au fost primite de la inculpatul L.Şt., care la rândul său le-a procurat de la inculpatul A.A., iar celelalte imprimate (facturi şi chitanţe) au fost cumpărate de inculpat, conform propriilor declaraţii, în alb, de pe piaţa neagră.
V. Inculpatul L.Şt., în calitate de administrator al SC v. srl, a întocmit şi înregistrat în contabilitate facturi fictive, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit în sumă de 47.249.894 lei şi deducând pe baza acestora, fără drept, TVA în sumă de 131.943.600 lei; tipizatele folosite (ca şi cele pe care le-a dat inculpatului A.Şt.) i-au fost date de inculpatul A.A., pe care-l cunoştea de mai mult timp, împreună cu ştampila SC T.I.R. SRL Zalău, la solicitarea inculpatului pentru „a-şi acoperi nişte cheltuieli" şi „a deduce TVA", aspect recunoscut de cei doi.
Inculpatul A.A. (fost asociat la SC T.I.R. SRL Zalău) a procurat facturi şi chitanţe de la martorul G.A., administrator al SC M.P. SRL Zalău, motivând că are nevoie de tipizate, acestea fiind ştampilate, atunci au fost folosite, cu ştampila SC T.I.R. SRL Zalău.
De menţionat însă că inculpatul A.A. a fost exclus din societatea la care a fost asociat, încă din aprilie 1999, iar din luna august a aceluiaşi an, a fost schimbată şi denumirea acesteia şi cu toate acestea a folosit în continuare ştampila societăţii.
VI. Din probele administrate rezultă că inculpaţii A.Şt. şi L.Şt. erau angajaţi cu contract de muncă la SC A. SA din Drobeta Tr. Severin, ocupând funcţiile de administrator unic, respectiv consilier economic; inculpatul A.Şt. avea ca principală obligaţie, conform contractului de administrare nr. 475 din 27 martie 2000, „organizarea şi gestionarea activităţii" societăţii „pe baza unor obiective şi criterii de performanţă" purtând răspunderea pentru modul în care înfăptuieşte actele de administrare.
În luna august urma să fie vândută, din stocul societăţii, către SC F.D.P. Petroşani cantitatea de 17 m.l. de ţeavă metalică cu diametrul de 1.000 mm, în valoare de 36.414.000 lei, întocmindu-se în acest scop, de către inculpatul A.Şt., factura nr. 1844012 din 22 august 2001 şi în condiţiile care au fost stabilite cu reprezentanţii cumpărătorului de către inculpatul L.Şt. care, după livrarea mărfii şi întocmirea facturii, i-a cerut inculpatului A.Şt. să o anuleze, deoarece vânzarea urma să se facă în numele SC V. SRL, iar acesta s-a conformat, întocmind factura nr. 3513052 din 22 august 2001, cu aceleaşi menţiuni ca şi cea anulată, cu excepţia celei de la rubrica „furnizor".
S-a mai livrat către aceleaşi beneficiare, tot în numele SC V. SRL, ţeavă de diverse diametre şi materiale aparţinând SC A. SA, cu alte două facturi, în valoare de 474.952.800 lei, întreaga contravaloare a mărfii, 511.366.800 lei, a fost plătită SC V. SRL cu ordine de plată.
Cei doi inculpaţi au profitat de faptul că o parte din stocul de materiale al SC A. SA nu mai era evidenţiat scriptic şi cu toate că în urma dezmembrării unor obiective, s-au întocmit procese-verbale şi note de recepţie, nu există o evidenţă scriptică riguroasă a materialelor existente faptic, aspect constatat cu ocazia inventarierii efectuate în cadrul procedurii de lichidare judiciară a societăţii.
De asemenea, inculpatul L.Şt. a cumpărat, în numele propriei societăţi de la SC A. SA cu facturile nr. 1844095 din 27 iunie 2001 şi nr. 1844034 din 30 septembrie 2001 cărămidă de sticlă şi confecţii metalice (uşi) în valoare totală de 17.939.250 lei şi fără a achita contravaloarea lor a întocmit o singură chitanţă, cu nr. 6777051 (din chitanţierul SC A. SA) nedatată, pentru întreaga sumă, întrucât suma respectivă, consemnată scriptic în contabilitate ca urmare a facturilor şi chitanţei menţionate, nu se regăsea la casieria unităţii, inculpatul a întocmit o altă chitanţă, folosind un imprimat din cele primite de la inculpatul A.A., ce atesta în mod nereal plata sumei de către SC A. SA către SC T.I.R. SRL Zalău (cu care unitatea nu avusese niciodată relaţii contractuale sau de altă natură şi care, aşa cum s-a mai precizat, nici nu mai exista la acea dată).
Inculpatul a predat şi această chitanţă martorei M.V., casiera unităţii şi astfel suma de 17.939.250 lei, apărea, din punct de vedere scriptic, ca încasată şi ulterior plătită, nemaifiind astfel necesară plata efectivă, deoarece valoarea creanţei fusese descărcată contabil.
VII. Totodată, în perioada 1 februarie 2001 – 31 octombrie 2001, inculpatul A.Şt., ca reprezentant, cu putere de decizie, al angajatului SC A. SA nu a depus în conturile stabilite de reglementările în vigoare, contribuţia de 1 % datorată fondului pentru plata ajutorului de şomaj, 15.172.339 lei, şi a celei datorată pentru asigurările sociale de sănătate, 953.813.744 lei, deşi sumele fuseseră reţinute pe ştatul de plată din salariul brut al angajaţilor.
În ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, tribunalul, având în vedere numărul infracţiunilor comise de către fiecare inculpat în parte, existenţa concursului de infracţiuni, împrejurările concrete ale săvârşirii acestora, faptul că unele infracţiuni sunt continuate, pericolul social concret şi persoana inculpaţilor, referitor la inculpaţii A.Şt., H.C. şi L.Şt. a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 80 C. pen., iar inculpaţilor B.M. şi A.A. le-a aplicat circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. şi dispoziţiile art. 81 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat apel inculpaţii şi partea civilă R.A.A.N., sucursala R.T. Drobeta Turnu Severin.
A. Inculpatul L.Şt. a formulat motive scrise de apel prin care a solicitat desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, invocând în acest sens vicii de procedură şi erori de judecată care se referă expres a următoarelor aspecte:
1. nulitatea absolută a tuturor actelor procesuale efectuate până la data de 20 septembrie 2005, decurgând din compunerea nelegală a instanţei, în complet de 2 judecători, contrar prevederilor art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora cercetarea judecătorească trebuia să se efectueze în complet de un singur judecător;
2. nulitatea absolută a sentinţei prin neparticiparea la judecarea cauzei a procurorului P.N.A. în conformitate cu obligaţia imperativă în acest sens impusă prin dispoziţiile art. IV pct. 2 şi 9 din OUG nr. 24 din 21 aprilie 2004 (M.O. nr. 365/27.04.2004);
3. în mod greşit şi printr-o eronată interpretare a probelor a fost reţinută existenţa şi vinovăţia penală a inculpatului pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., săvârşită de inculpaţii H.C., B.M.C. şi A.Şt. şi autorat la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (pct. 1 din rechizitoriu) în subsidiar pentru aceste fapte penale s-a cerut reducerea pedepselor inclusiv prin reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare;
4. reţinerea greşită a vinovăţiei penale pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în loc de complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 26, raportat la art. 290 C. pen. (pct. 4 din rechizitoriu), în subsidiar pentru această faptă penală s-a cerut şi reducerea pedepsei;
5. în mod greşit a fost reţinută existenţa şi vinovăţia penală a inculpatului pentru infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 10 şi 13 din Legea nr. 87/1994, art. 290 C. pen. şi art. 15 alin. (2) C. pen. (pct. IV din rechizitoriu) în loc de o singură infracţiune de evaziune fiscală prevăzută în art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc. pen., achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. pen., dată fiind inexistenţa unui prejudiciu pentru infracţiunea de înşelăciune;
6. individualizarea greşită a pedepsei în raport cu valoarea prejudiciului redus pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., şi respectiv art. 290 C. pen., comise în dauna părţii civile SC A. SA;
7. inexistenţa temeiului infracţional cu consecinţa obligării greşite a inculpatului la despăgubiri civile în sumă de 511.366.800 lei către partea civilă SC A. SA.
B. Inculpatul H.C. a formulat, de asemenea, motive scrise de apel prin care a solicitat în principal desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, pentru motivele 1 şi 2 de nelegalitate invocate în mod identic cu inculpatul L.Şt., iar în subsidiar rejudecarea pe fond şi achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru motivele de nelegalitate expuse la pct. 3, 4 şi 5, care se referă în esenţă la încălcarea dispoziţiilor art. 63 alin. (2) şi art. 68 alin. (1) C. proc. pen. prin:
3. omisiunea instanţelor de a examina şi a se pronunţa cu privire la raportul Camerei de Conturi Mehedinţi ce infirmă în opinia părţii apelante existenţa infracţiunii de complicitate la înşelăciune;
4. neluarea în considerare de instanţă a înscrisurilor şi declaraţiilor martorilor ce atesta inexistenţa infracţiunii de luare de mită;
5. nesocotirea de instanţă a faptul că denunţurile lui A.Şt. au fost făcute sub ameninţare, iar televizorul şi calculatorul au fost cumpărate de inculpat şi fiul acestuia ulterior datei în care organele de cercetare penală făcuseră percheziţie la inculpatul A.Şt.
C. În mod similar şi inculpatul B.M.C. a formulat în scris motive de apel care se referă la următoarele aspecte de nelegalitate şi netemeinicie:
1. motivarea sumară şi neconvingătoare a instanţei cu privire la caracterul infracţional al faptelor ce i se impută privind atestarea fictivă ca fiind executate a numai unor situaţii de lucrări întocmite de inculpatul A.Şt. [(apreciate de apelant ca fiind de natură a impune achitarea sa în baza art11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen.)];
2. reţinerea greşită a vinovăţiei penale în legătură cu săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen., întrucât nu a uzat de facturi sau alte acte, neavând atribuţii de serviciu în acest sens;
3. condamnarea greşită sub aspectul infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen., fapta penală referitor la care se impune achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
D. Inculpatul apelant A.Şt. prin apărător, în cadrul dezbaterilor a solicitat în principal desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare pentru greşita compunere a instanţei, iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
E. Partea civilă R.A.A.N., sucursala R.T. Drobeta Tr. Severin a criticat sentinţa instanţei de fond în sensul că aceasta nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 14 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. şi art. 45 din Ordinul nr. 2388/1995 în raport cu care a cerut modificarea despăgubirilor civile „în sensul de a se obliga persoana găsită vinovată la plata sumei de 140.000.000 lei (14.000 RON) contravaloare ţeavă sustrasă „reactualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective".
Curtea de apel a examinat în concret doar critica de nelegalitate privind neparticiparea procurorului P.N.A., arătând că „în ceea ce priveşte apărările formulate de inculpaţi, raportat la considerentele avute în vedere de prima instanţă, întemeiate pe probele administrate, instanţa de apel îşi însuşeşte motivaţia legată de reţinere a faptelor cât şi a vinovăţiei inculpaţilor la săvârşirea faptelor comise".
Cu această argumentare sumară apelurile inculpaţilor şi al părţii civile, au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia penală nr. 89/ A din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, fiind obligaţi fiecare la câte 150 lei (Ron) cheltuieli judiciare statului.
Împotriva deciziei recurate au declarat în termen recursuri inculpaţii A.Şt., B.M.C., L.Şt. şi H.C., reţinând motivele de nelegalitate şi netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 3, 5, 9, 10 C. proc. pen., în raport cu care au solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel, şi respectiv pct. 14 şi 17 C. proc. pen., cu consecinţa casării cu reţinere spre rejudecare de instanţa de recurs.
Recursurile sunt fondate, urmând a fi admise ca atare cu consecinţa casării deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c), raportat la art. 3859 alin. (1) pct. 9 şi 10 C. proc. pen.
Potrivit art. 378 alin. (4) C. proc. pen., „instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate" în care sens Decizia instanţei de apel trebuie să cuprindă „în expunere, temeiurile de fapt şi de drept, care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului" [(art. 383 alin. (1) C. proc. pen.)].
Nerespectarea acestei obligaţii este sancţionată cu nulitatea relativă a cărei asanare impune casarea decizie cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa care a pronunţat această hotărâre anulabilă conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Aceiaşi sancţiune, cu consecinţele amintite, intervine şi în situaţia când instanţa omite să evalueze unele probe administrate.
Din examinarea expunerii deciziei atacate se constată că instanţa de control judiciar nici măcar nu a menţionat complet motivele de apel invocate de inculpaţi, astfel cum acestea sunt expuse în memoriile aflate la dosar, şi cu atât mai mult să examineze în concret temeiurile de fapt şi de drept care se justifice aplicarea art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Examinarea sumară şi la modul general făcută prin decizie în legătură cu aspectele multiple de nelegalitate şi netemeinicie invocate în concret de fiecare inculpat apelant, cu excepţia motivului de nelegalitate privind participarea procurorului P.N.A., echivalează în realitate cu o nemotivare, cu consecinţele anterior arătate.
Cu ocazia noii judecăţi în apel urmează a fi avute în vedere şi celelalte cazuri de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 13, 14 şi 17 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii A.Şt., B.M.C., L.Şt. şi H.C. împotriva deciziei penale nr. 89 din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează în totalitate Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5231/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 5386/2006. Penal → |
|---|
