ICCJ. Decizia nr. 5020/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5020/2006
Dosar nr. 68/33/2006
Şedinţa publică din 5 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 3 ianuarie 2006, a fost înregistrată sub nr. 99/2006 la Curtea de Apel Cluj, plângerea formulată, potrivit art. 2781 C. proc. pen., de petiţionarul V.C., împotriva rezoluţiilor:
1. nr. 222/P/2003 din 16 mai 2004 dată în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj;
2. nr. 68/P/2005 din 20 iunie 2005 dată în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi
3. 861/II/2/2005 din 6 iulie 2005 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 861/II/2/2005.
Petiţionarul a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 222/P/2003 din 26 mai 2004 şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru cercetarea numiţilor S.D.I. şi P.A., vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 din acelaşi cod.
A mai solicitat desfiinţarea rezoluţiilor 68/P/2005 şi 861/II/2/2005 adoptate în dosarele cu acelaşi număr de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale faţă de ofiţerii de poliţie O.I., C.T. şi A.M., vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 248 şi 264 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 112/2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, plângerea a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut şi motivat următoarele:
Petiţionarul a fost angajat la SC G.C. Sălaj în calitate de inginer mecanic.
Prin Decizia nr. 23 din 30 august 2001, contractul de muncă al petiţionarului a fost desfăcut în baza art. 130 lit. a) C. muncii, contestaţia formulată de V.C. a fost respinsă prin sentinţa nr. 781 din 7 decembrie 2001 a Tribunalului Sălaj, instanţa reţinând că măsura desfacerii contractului de muncă a fost legală.
Petiţionarul nemulţumit, a formulat plângerela Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, împotriva numiţilor S.D.I. şi P.A. reclamând că aceştia i-au desfăcut contractul de muncă în mod abuziv, că au efectuat cheltuieli de protocol nejustificate, au folosit banii societăţii pentru deplasări nejustificate în străinătate iar făptuitorul S. a folosit muncitorii de la societate în interes propriu.
Prin rezoluţia nr. 222/ P din 26 mai 2004 dată în dosarul nr. 222/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.I.D. şi P.A., în temeiul art. 249 C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Petiţionarul V.C. a făcut plângere potrivit art. 2781 C. proc. pen., plângere respinsă prin sentinţa penală nr. 826 din 10 noiembrie 2004 a Judecătoriei Zalău, rămasă definitivă la 22 decembrie 2004 când prin Decizia nr. 173 din aceeaşi dată pronunţată în dosarul nr. 2770/2004 al Tribunalului Sălaj, secţia penală, recursul a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit de soluţiile date în aceste cauze, V.C. s-a adresat cu plângere împotriva ofiţerilor de poliţie O.I., C.T. şi A.M. susţinând că prin modul în care au efectuat cercetările în dosarul 222/P/2003 au favorizat pe S.D.I. şi P.A. şi astfel i-au produs o vătămare lui şi implicit societăţii al cărei angajat a fost.
Prin rezoluţia nr. 68/ P din 20 iunie 2005 adoptată în dosarul cu acelaşi număr al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerii de poliţie O.I., C.T. şi A.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, 248 şi 264 C. pen.
Plângerea împotriva acestei rezoluţii adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost respinsă prin rezoluţia nr. 861/II/2 din 6 iulie 2005.
Nemulţumit şi de această soluţie, petiţionarul V.C. s-a adresat cu plângere, instanţei.
Referitor la capătul de plângere împotriva soluţiei, adoptată la 6 mai 2004, în dosarul nr. 222/P/2003, curtea a motivat că nu poate fi examinată deoarece petiţionarul a uzat de căile legale prevăzute de art. 2781, sentinţa penală nr. 826 din 10 noiembrie 2004 rămasă definitivă la 22 decembrie 2004 prin respingerea recursului făcând ca în cauză să existe autoritate de lucru judecat.
În ce priveşte capătul de cerere referitor la nelegalitatea şi netemeinicia rezoluţiilor nr. 68/P/2005 şi 861/II/2/2005 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a reţinut şi motivat că din actele şi lucrările dosarului rezultă că poliţiştii care au efectuat cercetări nu au luat măsuri şi nu au efectuat acte şi activităţi care să întrunească elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 246, 248 şi 264 C. pen.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul V.C.
Prin motivele de recurs, scrise şi precizările depuse în scris, petiţionarul a cerut casarea sentinţei, desfiinţarea rezoluţiilor procurorului şi trimiterea dosarului la organele de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale faţă de făptuitorii P.A. şi S.D.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material şi înscrisuri oficiale şi abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute şi pedepsite de art. 288 şi 248 C. pen., şi faţă de făptuitorii O.I., comisar de poliţie pentru infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., N.Şt., fost vicepreşedinte al Consiliului judeţean Sălaj pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi V.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen.
A susţinut în esenţă că:
- în sentinţă se face menţiunea că a lipsit la dezbateri, lucru neadevărat deoarece a participat la toate chemările;
- la data de 14 februarie 2006 prezent în instanţă nu i s-a dat posibilitatea să-şi prezinte motivele de nemulţumire faţă de soluţiile adoptate de procuror dezbaterile durând 4-5 minute;
- lucrătorii de poliţie nu au ţinut cont de probele prezentate de el şi au avut în vedere doar acte nelegale sau false;
- nu s-a efectuat expertiza tehnică a utilajelor achiziţionate;
- persoanele audiate P.Z. şi S.V. au declarat mincinos pentru a-l ajuta pe S.D.I.;
- nu au fost audiaţi martori cu care să se facă dovada că muncitorii de la societatea comercială au efectuat lucrări în interesul lui S.D.I.
Recursul este nefondat.
Pentru judecarea plângerii formulată de petiţionar s-a stabilit termen de judecată la 31 ianuarie 2006 când în prezenţa părţilor s-a dispus ataşarea dosarelor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj nr. 222/P/2003; 68/P/2005 şi 861/II/2/2005 şi 929/II/2/2004 în care au fost date rezoluţiile împotriva cărora V.C. a făcut plângere conform art.2781 C. proc. pen. Cauza a fost amânată la 7 februarie 2006, termen la care s-a prezentat petiţionarul şi intimaţii făptuitori P.A. şi C.T.
La termenul din 7 februarie 2006 s-a trecut la dezbateri, părţile pe rând şi procurorul având cuvântul, aceste aspecte rezultă din încheierea de şedinţă din aceeaşi dată. În deliberare instanţa a constatat că este necesară amânarea pronunţării şi a acordat termen la 14 februarie şi 21 februarie 2006. În practicaua încheierii din 14 februarie 2006 şi a sentinţei penale nr. 12/21 februarie 2006 s-a făcut menţiunea corespunzătoare realităţii că părţile au lipsit. Modul de a proceda al instanţei este legal şi sub acest aspect critica formulată este nefondată.
Înalta Curte, examinând hotărârea pronunţată în cauză, sub aspectele invocate de petent cât şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul formulat nu este fondat, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Aspectele reclamate de petiţionar cu privire la infracţiunile săvârşite de P.A. şi S.D.I., acelea de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 şi 248 C. pen., au format obiectul dosarului 222/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj iar prin rezoluţia din 26 mai 2004, în temeiul art. 249, art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor S.D.I. şi P.A. pentru infracţiunile reclamate.
Împotriva rezoluţiei 222/ P din 6 mai 2004 a făcut plângere în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., V.C., plângere respinsă prin sentinţa penală nr. 826 din 10 noiembrie 2004 sentinţă rămasă definitivă prin respingerea recursului prin Decizia penală nr. 173 din 22 decembrie 2004 a Tribunalului Sălaj. Având în vedere autoritatea de lucru judecat, în mod corect prima instanţă a hotărât că în legătură cu acele fapte plângerea nu poate fi examinată pe fond.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 2781 pct. 11, potrivit cărora în situaţia prevăzută în alin. (8) lit. a), persoana în privinţa căreia instanţa prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschisă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul din cazurile prevăzute în art. 10.
Având în vedere susţinerea potrivit căreia petiţionarul a reuşit să procure înscrisuri necunoscute de organele de urmărire penală şi nici de instanţă din care rezultă că P.A. ar fi săvârşit infracţiunile prevăzute de art. 248 şi 288 C. pen., nimic nu-l împiedică având în vedere dispoziţiile art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., să facă o nouă plângere.
Critica privind soluţia adoptată cu privire la lucrătorii de poliţie C.T. şi O.I., care au instrumentat cauza privind pe numiţii P.A. şi S.D.I. este şi ea nefondată.
Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii, pentru a se constata dacă este cazul să se dispună trimiterea în judecată.
În vederea realizării acestui obiectiv legea a prevăzut regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.
Organul competent sesizat prin unul din modurile reglementate de art. 221 C. proc. pen., efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală.
În anumite situaţii actele premergătoare, care au ca scop clarificarea datelor referitoare la infracţiunea cu care a fost sesizat organul de urmărire penală, pot conduce la existenţa unora din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată cum este şi în speţa de faţă.
Astfel, constatând că în cauză nu există indicii de săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului de către C.T. şi O.I., în mod corect prima instanţă a dispus respingerea plângerii formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 68/ P din 20 iunie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, soluţie menţinută.
Soluţionând cauzele în care petiţionarul era parte, soluţiile acestora fiind confirmate şi menţinute de procurorii cărora le-au fost repartizate aceste cauze, intimaţii au efectuat acte de competenţa lor, atribuite prin lege, fără însă a se putea reţine în sarcina acestora vreun abuz sau acte de favorizare a infractorului care să fi condus la vătămarea drepturilor şi intereselor recurentului.
Se constată că intimaţii au instrumentat cauza cu respectarea dispoziţiilor legale care guvernează desfăşurarea procesului penal, cum de altfel a reţinut corect şi a motivat şi prima instanţă, iar în cauză nu există indicii din care să rezulte că aceştia au săvârşit o faptă penală.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse Înalta Curte, constatând că recursul este nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.C. împotriva sentinţei penale nr. 12 din 21 februarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4659/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5021/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
