ICCJ. Decizia nr. 4659/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4659/2006
Dosar nr. 10674/1/2006
Şedinţa publică din 26 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 192 din 17 mai 2006, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpata B.T., la:
- 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatei i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatei, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 decembrie 2005, la zi.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a unui cuţit, aflat la camera de corpuri delicte a instanţei, înregistrat la poziţia nr. 67/2006 în registrul de corpuri delicte.
În baza art. 113 C. pen., inculpata a fost obligată la tratament medical pană la însănătoşire.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpata a fost obligată să plătească statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpata, în vârstă de 72 ani, locuia împreună cu soţul ei, victima B.D. de 75 ani, în satul Poşta Elan, jud. Vaslui.
Relaţiile dintre cei doi soţi au fost mai tot timpul tensionate, în sensul că deseori se certau şi băteau.
În ultimii ani, inculpata a început să consume băuturi alcoolice, situaţie în care conflictele acesteia cu victima s-au înteţit şi amplificat.
Profitând de faptul că victima era bolnavă şi se deplasa cu dificultate, inculpata îl lovea cu diferite obiecte pe care le găsea în preajmă şi uneori oameninţa cu cuţitul.
Inculpata şi victima erau ajutaţi în treburile gospodăreşti de fiica lor P.I. şi soţul acesteia P.I., care de multe ori au intervenit în aplanarea conflictelor dintre cei doi soţi.
În ziua de 6 decembrie 2005, după ce s-a trezit, inculpata a plecat, în jurul orelor 6,00, la un nepot al său pe nume B.M., cu care s-a deplasat cu o căruţă, în comuna Vutcani, la Primărie, pentru a rezolva o problemă de fond funciar.
La prânz, inculpata a revenit acasă, cu acelaşi nepot şi a adus un peşte pe care l-a dat fiicei sale P.I., să-l cureţe cu un cuţit, în faţa unei bucătării de vară.
La scurt timp au servit masa, după care soţii P. au ieşit afară din casă pentru a căra nişte lemne la un coşer, timp în care inculpata a rămas cu soţul său, victima B.D.
După câteva minute, s-a auzit gălăgie în casă, mai precis inculpata se certa cu victima, după care a ieşit afară şi a luat un cuţit de pe o policioară, revenind în casă.
Conflictul dintre cei doi soţi a continuat, împrejurare în care inculpata i-a aplicat victimei, o lovitură cu cuţitul luat de afară, în zona inimii, după care a părăsit locul faptei, împrejurare în care fiica acesteia i-a luat cuţitul din mană, iar în momentul în care a intrat în casă a văzut că victima era căzută pe pardoseala camerei, prezentând o tăietură în zona toracică, cu hemoragie externă, fiind nemişcată.
La scurt timp, au fost încunoştiinţate organele de poliţie despre cele întâmplate, care au ridicat arma crimei. Până la sosirea organelor de poliţie, inculpata a manifestat idei de suicid prin spânzurare, însă a fost împiedicată de fiica şi ginerele său.
Din conţinutul raportului de expertiză medico-legală, rezultă că moartea victimei B.D. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, survenite ca urmare a unei plăgi tăiate – înţepate (înjunghiate) toraco-pulmono-aortică cu hemopneumotorax sever, în contextul unei altercaţii.
S-a făcut precizarea că plaga tăiată-înţepată (înjunghiată) toraco-pulmono-aortică a fost produsă prin lovire activă cu un obiect tăietor-înţepător (posibil cuţit), că în momentul recepţionării loviturii victima se afla faţă în faţă cu agresorul, în ortostatism, direcţia loviturii fiind de sus în jos, din exterior stânga spre median şi uşor dinspre înainte spre înapoi, precum şi faptul că între plaga toraco-pulmono-aortică cu hemopneumotorax şi moarte există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata B.T. pe care a criticat-o în principal, cu privire la greşita sa condamnare, susţinând, că materialul probator nu este în măsură să dovedească vinovăţia sa, motiv pentru care se impune achitarea întrucât victima s-a sinucis iar, în subsidiar reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante a provocării, constând în conduita agresivă a victimei, cu consecinţa reducerii pedepsei.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 178 din 22 iunie 2006, a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpata B.T. pe care a obligat-o la plata sumei de 120 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost menţinută starea de arest a inculpatei şi s-a dedus în continuare, la zi, durata reţinerii şi arestării preventive.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat, că în cauză nu poate fi primită critica inculpatei potrivit căreia decesul victimei ar fi rezultatul unui suicid, respectiv că aceasta şi-ar fi înfipt cuţitul în zona inimii, deoarece această susţinere este înlăturată în mod categoric de conţinutul raportului de expertiză medico-legală (autopsie) care a stabilit, fără dubii, că lovitura a fost aplicată de o altă persoană, explicând în mod detaliat cum s-a produs incidentul. În acelaşi sens, a arătat instanţa de apel, sunt şi declaraţiile martorilor, respectiv fiica şi ginerele inculpatei, care au văzut-o pe aceasta ieşind din camera unde se afla victima având în mână un cuţit care era plin de sânge.
În ce priveşte cea de a doua critică şi anume nereţinerea stării de provocare, s-a arătat că "eventualele certuri şi conflicte anterioare nu pot constitui acţiuni provocatoare în sensul dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., nefiind făcută dovada că inculpata ar fi acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii".
Referitor la pedeapsa aplicată s-a arătat că „….a fost individualizată corespunzător criteriilor prevăzute de art.72 C. pen., fiind coborâtă sub limita minimă a textului incriminator prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen.",
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpata B.T., pe care a criticat-o pentru motive invocate şi la judecata în calea de atac, a apelului, mai puţin starea de provocare, şi anume:
- în principal, cu privire la greşita condamnare, întrucât în cauză nu există dovezi care să stabilească, fără nici un dubiu, că ea este autoarea faptei, motiv pentru care se impune achitarea, subzistând susţinerea sa potrivit căreia victima s-ar fi sinucis;
- în subsidiar, greşita individualizare a pedepsei pe care o consideră prea severă, a cărei reducere o solicită, prin acordarea unei mai mari eficienţe, circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa şi în special a vârstei înaintate pe care o are.
Recursul declarat de inculpata B.T. este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta:
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că instanţele de fond şi apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele administrate în cauză în raport cu care a încadrat fapta comisă de inculpată în textele de lege corespunzătoare, însă se constată că sub aspectul pedepsei aplicate hotărârile sunt criticabile, în sensul că aceasta este prea severă.
Cu privire la prima critică, prin care s-a solicitat achitarea pe considerentul că în cauză ar fi vorba de un suicid, iar probele de la dosar nu sunt în măsură să dovedească pe deplin vinovăţia sa, se constată că nu poate fi primită. Raportul de expertiză medico-legală de autopsie, întocmit în cauză, act cu caracter ştiinţific, exclude în mod categoric faptul că victima s-ar fi sinucis şi a explicat cu claritate, modalitatea în care s-a produs omorul, acesta fiind comis de o altă persoană care nu putea fi decât inculpata.
Constatările actului medico-legal precizat se coroborează cu declaraţiile martorilor P.I. şi P.I., fiica şi ginerele inculpatei, care au auzit-o pe aceasta certându-se cu victima, şi au văzut, după ce a ieşit din cameră, că avea în mană cuţitul cu care s-a săvârşit fapta, fiind murdară de sânge.
Prin urmare, neexistând nici un dubiu cu privire la acesta aspect, având în vedere şi faptul că inculpata în afară de a susţine că nu este autorul faptei nu a făcut nici o dovadă în sprijinul acesteia, urmează a se constata că nu există nici un temei pentru a se dispune achitarea.
În ce priveşte cea de a doua critică, şi anume greşita individualizare a pedepsei, se constată că este întemeiată.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor, se ţine seama între altele, de gradul de pericol social, al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agraveazărăspunderea penală.
Este adevărat că instanţele de fond şi apel au manifestat interes şi au ţinut seama de criteriile de individualizare arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dovadă în acest sens fiind reţinerea în favoarea inculpatei de circumstanţe atenuante.
Cu toate acestea se constată că în cauză, se impunea a se da o mai mare eficienţă acestor circumstanţe şi în special celor ce ţin de persoana inculpatei şi anume faptul că este o persoană în vârstă, cu un grad redus de instrucţie şi nu în ultimul rând că, este bolnavă psihic, fapt ce a determinat instanţele să ia faţă de aceasta măsura obligării la tratament până la însănătoşire, acest din urmă aspect dovedind că are un discernământ care chiar dacă nu este absent, este mult diminuat, afectându-i în mod evident gândirea şi acţiunile.
În consecinţă, pentru aceste din urmă considerente, urmează a admite recursul declarat de inculpata B.T., a casa atât Decizia atacată cât şi hotărârea primei instanţe, numai sub aspectul, individualizării pedepsei ce urmează a fi redusă, astfel cum se va stabili prin dispozitivul prezentei decizii.
Se va menţine starea de arest a inculpatei şi se va deduce în continuare, reţinerea şi arestarea preventivă la zi.
În cauză neexistând culpă procesuală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecata prezentei căi de atac vor fi suportate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata B.T. împotriva deciziei penale nr. 178 din 22 iunie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 193 din 17 mai 2006 a Tribunalului Vaslui, numai cu privire la pedeapsa principală aplicată inculpatei.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatei B.T., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., de la 12 ani închisoare, la 7 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 6 decembrie 2005 la 26 iulie 2006.
Onorariul de avocat, în sumă de 100 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4517/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5020/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
