ICCJ. Decizia nr. 5174/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5174/20066
Dosar nr. 37713/2/2005
Şedinţa publică din 11 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1498 din 3 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul D.V., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege şi art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen. şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, cu respectarea obligaţiilor prevăzute în art. 863 C. pen. şi 864 C. pen.
S-a dispus punerea în libertate, deducând reţinerea şi arestarea preventivă de la 13 mai 2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, la 12 mai 2005, a vândut martorului denunţător B.C. 9 doze de heroină cu suma de 2.350.000 lei.
Fiind oprit de organele de poliţie, a înghiţit 15 doze de heroină ce au rămas asupra sa, pliculeţele fiind recuperate ulterior.
Asupra inculpatului s-au găsit banii înseriaţi ce au fost remişi urmare vânzării heroinei.
În cursul urmăririi penale, inculpatul D.V. a furnizat procurorului date privind implicarea şi a altor persoane în traficul ilicit de droguri, beneficiind astfel de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Apelul declarat de procuror împotriva sentinţei, prin care s-a solicitat înlăturarea dispoziţiilor vizând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia penală nr. 8/ A din 11 ianuarie 2006, s-a desfiinţat în parte sentinţa, s-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861, 862, 863 şi 864 C. pen. şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), urmând ca pedeapsa de 3 ani să fie executată prin privare de libertate.
Împotriva deciziei, inculpatul D.V. a declarat recurs, motivat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei şi menţinerea sentinţei, pedeapsa de 3 ani cu executare fiind excesivă în raport de datele personale.
Recursul este nefondat.
Se constată că pedeapsa aplicată este de natură a asigura, potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Datele favorabile vizând persoana inculpatului au fost valorificate prin reţinerea circumstanţelor atenuante, sancţiunea fiind sub minimul special prevăzut de lege.
Pedeapsa de 3 ani cu executarea într-un loc de detenţie este corespunzătoare gradului de pericol social ridicat al infracţiunii, cât şi modalităţii de comitere a acesteia, astfel că recursul inculpatului este nefondat.
Faţă de considerentele arătate, întrucât nu există cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 8/ A din 11 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5173/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 5181/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
