ICCJ. Decizia nr. 5427/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 5427/2006

Dosar nr. 10208/1/2006

Şedinţa publică din 21 septembrie 2006

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 334 din 30 decembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 8186/1629/2003, Tribunalul Mureş:

1. În conformitate cu art. 345 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul M.L., la:

- 2 ani şi 11 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., cu reţinerea art. 75 lit. c) C. pen., şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 76 alin. (1), lit. b) C. pen.

- un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

- un an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 209 alin. (1) lit. g), raportat la art. 208 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

Potrivit art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite, a reţinut pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 11 luni închisoare, căreia i-a adăugat un spor de 8 luni închisoare şi i-a aplicat astfel pedeapsa de 3 ani şi 7 luni închisoare.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat din pedeapsa aplicată durata reţinerii preventive de 24 de ore din data de 24 noiembrie 2003 şi perioada arestării preventive, începând cu data de 25 noiembrie 2003, până la data de 15 septembrie 2005.

În temeiul art. 71 C. pen. şi art. 20, alin. (1) din Constituţia României, i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Potrivit art. 197 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a interzicerii exerciţiului drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi, respectiv a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 357 lit. b) C. proc. pen., a menţinut măsura procesuală preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea dispusă la termenul din 14 septembrie 2005, în înlocuirea măsurii arestării preventive.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.L., din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen., în infracţiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.

Potrivit art. 188 lit. d) C. pen., a dispus faţă de inculpatul M.L. măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 50 lei RON (500.000 lei ROL).

2. În conformitate cu art. 345 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C.V. la:

- 2 ani şi 11 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de viol, în formă continuată, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi reţinerea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., iar în virtutea art. 42 C. pen., i-a adăugat un spor de 6 luni închisoare şi i-a aplicat astfel pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, începând cu data de 25 noiembrie 2003, până la data de 15 septembrie 2005.

În temeiul art. 71 C. pen. şi art. 20, alin. (1) din Constituţia României, a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În conformitate cu art. 345 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 2 lit. a), coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.D., sub aspectul infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a admis în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă B.C. şi în consecinţă:

- conform art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul M.L. să plătească părţii civile echivalentul în lei a 9 grame de aur, calculat potrivit cursului oficial al B.N.R. la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile;

- potrivit art. 14 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 998 – art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul M.L. să-i plătească părţii civile suma de 8.700 lei RON (87.000.000 lei ROL), cu titlu de daune morale;

- potrivit art. 14 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 998 – art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul C.V. să-i plătească părţii civile suma de 8.700 lei RON (87.000.000 lei ROL), cu titlu de daune morale;

- a respins restul pretenţiilor formulate de partea civilă B.C.

În baza art. 193 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii M.L. şi C.V. să suporte cheltuielile judiciare avansate de partea vătămată/civilă B.C. în proces, în sume de câte 125 lei RON (1.250.000 lei ROL) fiecare.

Potrivit art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii M.L. şi C.V. să suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, după cum urmează:

- inculpatul M.L., în cuantum de 290,5 lei RON (2.905.000 lei ROL), din care: suma de 60 lei RON (600.000 lei ROL) reprezentând o treime din onorariul avocatului desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale (în persoana d-nei avocat H.M.); suma de 20,5 lei RON (205.000 lei ROL) reprezintă o treime din costul expertizei medico-legale, iar sumele de 40 lei RON (400.000 lei ROL) şi 100 lei RON (1.000.000 lei ROL) reprezintă onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpat în faza de judecată, în persoana d-lor avocaţi M.A. şi A.C.;

- inculpatul C.V., în cuantum de 150,5 lei RON (1.505.000 lei ROL), din care: suma de 60 lei RON (600.000 lei ROL) reprezentând o treime din onorariul avocatului desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale (în persoana d-nei avocat H.M.) şi suma de 20,5 lei RON ( 205.000 lei ROL) reprezintă o treime din costul expertizei medico-legale.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză (în sumă de 150,5 lei RON – 1.505.000 lei ROL, din care: suma de 60 lei RON, 600.000 lei ROL, reprezintă o treime din onorariul avocatului desemnat din oficiu în cursul urmăririi penal, în persoana d-nei avocat H.M. şi suma de 20,5 lei RON, 205.000 lei ROL, reprezintă o treime din costul expertizei medico-legale) rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

În data de 21 noiembrie 2003, inculpaţii M.L., C.V. şi C.D., ultimul în vârstă de 16 ani şi 6 luni, au sosit din comuna Cristeşti în Tg. Mureş, unde, la un bar din Cartierul Unirii M., au consumat băuturi alcoolice, iar, în jurul orei 21,00, i-au întâlnit pe partea vătămată B.C. (în vârstă pe atunci de 16 ani 11 luni) şi pe martorul D.A. Cu toţii au hotărât să se deplaseze la o discotecă şi cum partea vătămată nu a agreat discoteca A. din Tg. Mureş, au decis să meargă la discoteca organizată în satul Săbed.

În acest sens, cu un taxi, cei cinci au ajuns în Săbed, în jurul orei 22,30, constatând că în acea seară nu era program de discotecă, astfel că au rămas puţin timp în local, consumând şi aici alcool. Apoi, la propunerea inculpatului M.L., cu acelaşi taximetru, s-au dus în localitatea Crăieşti. De la locuinţa inculpatului C.D. au luat o combină muzicală şi s-au deplasat în satul Fărăgău, unde părinţii inculpatului C.D. deţineau o casă, care însă nu era locuită.

Ajunşi aici, pe la ora 23,30 – 24,00, inculpaţii M.L. şi C.D. au intrat în imobil ca să instaleze combina muzicală, iar inculpatul C.V., văzând că partea vătămată îşi manifestase dorinţa să se întoarcă în Tg. Mureş, a prins-o de mână, trăgând-o în locuinţă, între timp, după instalarea combinei muzicale, C.D. a ieşit din casă, să-i arate taximetristului, martorul I.M., drumul de întoarcere spre Tg. Mureş, revenind în imobil după plecarea martorului.

În locuinţă, partea vătămată i-a cerut inculpatului M.L., aflat într-una din camere, să o conducă acasă, acesta spunându-i că o va duce în Tg. Mureş dar numai cu condiţia să întreţină relaţii sexuale cu el. La refuzul lui B.C., acuzatul i-a răspuns „că nu aşa merge, dacă vrei sau nu", subliniind că dacă nu va întreţine relaţii sexuale cu el, atunci îi va chema pe ceilalţi şi va întreţine asemenea relaţii, cu toţi. În aceste împrejurări, cu tot dezacordul părţii vătămate (care plângea şi cerea să fie lăsată în pace), inculpatul M.L. a ameninţat-o cu bătaia, a determinat-o să se dezbrace şi a întreţinut cu aceasta un act sexual normal.

După 15-20 minute, M.L. a ieşit din cameră şi l-a chemat pe inculpatul C.V., care a intrat imediat în încăpere, victima fiind încă dezbrăcată în pat şi plângând. La rândul său, C.V. a întreţinut un raport sexual normal cu partea vătămată, deşi aceasta nu şi-a dat acordul. După consumarea actului sexual, C.V. l-a chemat pe inculpatul C.D., în prezenţa acestuia a ameninţat-o pe partea vătămată că o va lovi dacă nu va întreţine raporturi sexuale şi cu acesta, apoi a părăsit camera.

S-a reţinut de instanţa de fond că din probele administrate rezultă că inculpatul C.D. s-a dezbrăcat şi s-a aşezat peste partea vătămată, însă dovezile nu sunt certe că acuzatul a întreţinut un act sexual cu aceasta. La ieşirea inculpatului C.D., în cameră a intrat martorul D.A. care, la rândul său, s-a dezbrăcat şi s-a aşezat lângă partea vătămată, întrucât victima, întrebată fiind de martor, a refuzat, D.A. nu a întreţinut nici un act sexual cu aceasta, în timp ce martorul se afla în pat cu partea vătămată, înăuntru au intrat inculpaţii. Profitând de faptul că nu a fost observat de martor, inculpatul M.L. a luat din buzunarul pantalonilor acestuia suma de 500.000 lei ROL aparţinând lui D.A.

Când martorul a părăsit camera, din nou, au intrat inculpaţii M.L. şi C.V. Partea vătămată le-a cerut să fie lăsată în pace, altfel îi va reclama la poliţie, moment în care M.L. a încercat să mai întreţină un act sexual cu aceasta, lovind-o uşor cu pumnul în zona capului, însă a renunţat văzând opoziţia acesteia. Atunci a intervenit însă inculpatul C.V. care, sub ameninţarea că o va supune la perversiuni sexuale, a mai întreţinut un raport sexual normal cu victima, timp în care inculpatul M.L. a părăsit camera.

După consumarea acestui act sexual, în prezenţa inculpatului C.V., care se afla lângă partea vătămată, încercând să întreţină un act sexual oral cu ea, inculpatul M.L. a revenit în încăpere, sub ameninţarea că nu o va lăsa să plece de acolo şi vor continua actele sexuale, i-a cerut subiectului pasiv să-i dea bijuteriile pe care le avea asupra sa: un inel şi o pereche de cercei din aur, în greutate totală de 9 grame. Pusă în această situaţie, partea vătămată i-a remis inculpatului bijuteriile, cerându-i să i le restituie a doua zi, aspect acceptat de inculpat sub promisiunea lui B.C. că, în schimbul bijuteriilor îi va da suma de 1.000.000 lei.

După ce a predat bijuteriile, în jurul orei 2,00, partea vătămată a fost lăsată să plece, ajungând în Tg. Mureş, cu ajutorul martorului D.A.

A doua zi, B.C. l-a aşteptat pe inculpatul M.L., la locul unde se înţeleseseră să se întâlnească, însă acesta nu s-a prezentat şi, într-una din zilele următoare, a depus bijuteriile la o casă de amanet din Reghin, primind în schimb suma de 1.700.000 lei, bani pe care i-a cheltuit, alături de cei 500.000 lei luaţi de la D.A.

S-a reţinut că, starea de fapt prezentată s-a dedus din coroborarea probelor administrate în cauză:

- declaraţiile martorului I.M., şoferul taximetrului, care i-a transportat pe inculpaţi, partea vătămată şi martorul D.A. din Tg. Mureş în Fărăgău şi care, aduce informaţii asupra traseului urmat, opririlor efectuate, starea în care se afla iniţial partea vătămată (era bine dispusă, pe parcursul drumului a călătorit pe bancheta din faţă în braţele inculpatului M.L. şi, pentru început, nu s-a opus în a-i însoţi pe inculpaţi, dar, când au ajuns la imobilul din Fărăgău, aceasta a intenţionat să se întoarcă în Tg. Mureş, întâlnind însă opoziţia inculpatului C.V.).

La individualizarea pedepselor care s-au stabilit şi aplicat, s-au urmărit criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum gradul de pericol social concret, gradul de contribuţie ale inculpaţilor, împrejurările concrete în care s-a desfăşurat întreaga activitate infracţională, numărul participanţilor, în timpul nopţii şi locul comiterii infracţiunilor într-un imobil care nu era locuit, toate acestea sporind îndrăzneala, dar şi şansele de reuşită, ale acestora, urmările pricinuite, atingerea adusă dreptului victimei la o viaţă sexuală normală, care să excludă orice fel de constrângere, suferinţele psihice cauzate subiectului pasiv; lezarea patrimoniilor persoanei şi părţii vătămate, instanţa de fond procedând atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă, în modul arătat în dispozitivul sentinţei descris mai sus.

Împotriva acestei hotărâri în termenul legal al declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpatul C.V.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş în apelul declarat solicită şi condamnarea inculpatului C.D. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.

În motivarea apelului, parchetul arată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că faptei îi lipseşte latura subiectivă, întrucât din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că şi acest inculpat alături de ceilalţi doi a comis infracţiunea de viol.

Inculpatul C.V. în apelul declarat a solicitat în principal achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de apel şi în considerarea dispoziţiilor art. 378 raportat la art. 371 C. proc. pen., Curtea apreciază că doar apelul parchetului este fondat pentru următoarele considerente:

Prin plângerea depusă la data de 24 noiembrie 2003 la Poliţia judeţului Mureş, partea vătămată B.C., a arătat că în noaptea zilei de 21 noiembrie 2003 a fost violată de inculpaţii M.L., C.V. şi C.D. într-o casă din comuna Fărăgău, jud. Mureş, ce aparţinea mamei inculpatului C.D.

În declaraţiile date la organele de poliţie, la data de 24 noiembrie 2003 şi procuror, partea vătămată a arătat că a fost violată de cei trei inculpaţi arătaţi mai sus şi a descris în mod amănunţit cum s-au petrecut faptele.

Inculpatul C.D., în declaraţiile date la organele de poliţie şi la procuror, în prezenţa apărătorului ales şi a mamei sale, a declarat că a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată B.C. şi a descris în mod amănunţit cum s-au petrecut faptele.

De asemenea şi coinculpaţii M.L. şi C.V. în declaraţiile lor au arătat că şi inculpatul C.D. a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată.

Se reţine că relevantă, sub aspectul probaţiunii este şi declaraţia martorei O.A.C., prietena părţii vătămate, care a arătat că a doua zi după ce s-au petrecut faptele B.C. i-a spus că a fost violată de inculpaţii M.L., C.V. şi C.D.

Se concluzionează că din toate probele arătate mai sus rezultă fără nici un dubiu că şi inculpatul C.D. a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată B.C., împotriva voinţei acesteia şi că deşi în cursul cercetării judecătoreşti, atât inculpatul C.D. cât şi partea vătămată B.C., şi-au schimbat declaraţiile, în sensul că acest inculpat nu ar fi întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată, aceste declaraţii nu pot fi reţinute, întrucât sunt declaraţii pro causa, iar retractarea declaraţiilor inculpatului şi a părţii vătămate nu este justificată.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de faptul că inculpatul era minor la data săvârşirii infracţiunii, a avut o comportare bună înainte de comiterea faptei, astfel că pedeapsa de un an închisoare, cu reţinerea de circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., este suficientă pentru reeducarea inculpatului, scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., fiind atins.

Cu privire la apelul inculpatului C.V., Curtea apreciază că acesta nu este fondat, reţinându-se că din declaraţiile părţii vătămate B.C., a coinculpaţilor M.L. şi C.D., precum şi a martorului D.A.D., rezultă fără echivoc că inculpatul a întreţinut, prin constrângere atât fizică cât şi psihică, două raporturi sexuale cu partea vătămată, astfel că nu se impune achitarea sa.

Susţinerile inculpatului că partea vătămată a întreţinut raporturi sexuale cu el de bună voie, după ce aceasta a fost dusă cu forţa în imobilul din comuna Fărăgău şi după ce a fost lovită şi ameninţată de inculpatul M.L. şi de către el, nu au fost reţinute de către Curte, din probatoriul administrat rezultând în mod clar că inculpatul C.V., prin constrângerea fizică şi psihică a părţii vătămate, a întreţinut două raporturi sexuale cu aceasta.

Motivul de apel al inculpatului C.V. cu privire la individualizarea pedepsei a fost respins reţinându-se că aceasta a fost bine individualizată.

Aşa fiind, apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş a fost admis prin Decizia penală nr. 84/ A din 9 iunie 2006 prin care se desfiinţează parţial hotărârea atacată şi rejudecând cauza:

Condamnă pe inculpatul C.D., la pedeapsa de un an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. proc. pen.

Cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Obligă, în solidar, inculpaţii M.L., C.V. şi C.D., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente C.M. la plata sumei de 17.400 lei RON cu titlu de daune morale în favoarea părţii civile B.C.

Elimină din hotărârea atacată dispoziţiile privind achitarea inculpatului C.D. şi a obligării inculpaţilor M.L. şi C.V. la plata sumei de câte 8.700 lei RON fiecare.

Menţine celelalte dispoziţii din hotărârea atacată.

Respinge, ca nefondat, apelul inculpatului C.V. împotriva aceleiaşi hotărâri.

Obligă inculpatul C.V. la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocaţial din oficiu se va avansa Baroului Mureş din fondul special al Curţii de Apel Târgu Mureş.

Obligă inculpatul C.D. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în solidar cu partea responsabilă civilmente C.M.

Obligă inculpaţii C.V. şi C.D., acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente C.M. la plata sumei de 500 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părţii civile B.C., în apel.

Împotriva acestei decizii, inculpatul C.D. a formulat recurs, critica vizând greşita condamnare, în subsidiar aplicarea art. 81 C. pen., pentru pedeapsa aplicată iar sub aspectul laturii civile greşita obligare în solidar a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile.

Examinând cauza, în raport de motivele invocate cât şi din oficiu, se constată că recursul este nefondat.

Din întreg materialul probator administrat în cauză respectiv plângerea părţii vătămate şi declaraţiile acesteia date la organele de poliţie şi procuror, declaraţiile inculpaţilor M.L. şi C.V., a martorei D.A.C. coroborate cu însăşi declaraţiile inculpatului la organele de poliţie şi procuror în prezenţa apărătorului ales şi a mamei sale, rezultă fără dubiu că inculpatul C.D. a întreţinut raport sexual cu partea vătămată B.C., împotriva voinţei acesteia. În mod temeinic şi bine argumentat, instanţa de apel a înlăturat declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti de către partea vătămată şi inculpat, care nu au motivat revenirea asupra declaraţiilor date la urmărirea penală.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat, instanţa de apel acordând largi circumstanţe atenuante astfel încât pedeapsa rezultantă este aptă să realizeze scopul prevăzut de legiuitor astfel cum este circumscris în dispoziţiile art. 52 C. pen., astfel că o reindividualizare nu se justifică.

Sub aspectul laturii civile se constată că în mod corect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 17 C. proc. pen. şi a dispoziţiilor art. 1003 C. civ., care reglementează solidaritatea pasivă a debitorilor, cu privire la daunele morale acordate părţii vătămate.

Examinând cauza din oficiu se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor, astfel că, potrivit art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 84/ A din 9 iunie 2006 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 84/ A din 9 iunie 2006 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2006.

← ICCJ. Decizia nr. 5391/2006. Penal		ICCJ. Decizia nr. 5455/2006. Penal. Traficul de influenţă... →

ICCJ. Decizia nr. 5427/2006. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5427/2006. Penal