ICCJ. Decizia nr. 5386/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5386/2006
Dosar nr. 7630/1/2006
Şedinţa publică din 19 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 13/ MF din 4 octombrie 2005 a Tribunalul Argeş, au fost condamnaţi inculpaţii:
- F.K., la două pedepse de câte 3 ani şi 6 luni închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzut de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen., şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi, respectiv, prevăzut de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Starea de arest preventiv, a inculpatului a fost menţinută, iar prevenţia a fost dedusă de la 20 mai 2004, la zi. În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului din România.
- A.A.M., la două pedepse de cate 3 ani şi 6 luni închisoare şi cate 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., fiecare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi, respectiv, prevederile art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, dispunându-se ca inculpata să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi întreruperea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestul preventiv de la 13 mai 2004 la 13 mai 2005.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la fiecare inculpatsuma de cate 35.370 euro sau echivalentul în lei la data executării.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În perioada iunie 2003 – mai 2004, inculpaţii F.K. şi A.A.M. au racolat din România 18 tinere femei şi minore pe care le-au obligat să se prostitueze în Grecia.
Victimele au fost induse în eroare, fiind asigurate că vor fi angajate în restaurante şi baruri şi vor primi o salarizare convenabilă.
Inculpaţii s-au ocupat de procurarea documentelor de călătorie necesare, le-au asigurat transportul şi cazarea, victimelor minore B.F.A. şi M.A.F. fiindu-le plătite şi toate taxele aferente.
În Grecia, inculpaţii au organizat activitatea de practicare a prostituţiei de către cele 18 femei, fie la domiciliul clienţilor, fie în anumite apartamente sau într-un aşa numit birou de masaj erotic.
Inculpaţii supravegheau strict activitatea victimelor cărora le reţinuseră paşapoartele, desemnând colaboratori locali (precum S.P., A.A.) care se ocupau de transportul lor la diferitele locaţii, încasau sumele de bani primite pentru relaţiile sexuale întreţinute.
Urmare a activităţii infracţionale desfăşurate, inculpaţii au primit în perioada decembrie 2003 – 2004, din Grecia, suma totală de 42.140 euro, provenind din practicarea prostituţiei de către B.E.C., V.M., B.M.A., S.G., S.S., B.F.A., G.G., M.A.F., N.R.F. şi F.A.C., I.OG, F.R., F.G.M., B.A.M., C.P., L.C.I., S.M.T., I.A.M.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, procese-verbale de confruntare, procese-verbale de percheziţie, proces-verbal de citire a mesajelor telefonice, adresele Ambasadei României la Atena şi ale Biroului Naţional Interpol, formulare de trimitere a sumelor de bani on-line, certificarea înregistrărilor convorbirilor telefonice şi ale SMS-urilor, declaraţiile inculpaţilor.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpaţii.
În apelul său parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că:
- au fost încălcate dispoziţiile art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., prin aceea că instanţa nu s-a pronunţat asupra măsurii preventive de obligare de a nu părăsi localitatea dispusă de inculpata A.A.M. la data de 13 mai 2005;
- în mod netemeinic s-au reţinut în favoarea celor doi inculpaţi circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, activitatea infracţională desfăşurată de aceştia impunând aplicarea unor pedepse severe.
Inculpatul F.K. a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că probele administrate nu conduc la stabilirea vinovăţiei sale, astfel că se impune achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzut de art. 264 C. pen. şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Inculpata A.A.M. a solicitat în apelul său:
- schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din aceeaşi lege;
- aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen. şi reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 14/ A/MF din 19 aprilie 2006, a admis apelul declarat de Parchetul Tribunalului Argeş şi a desfiinţat în parte sentinţa atacată, în sensul că, în baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată împotriva inculpatei A.A.M., prin Decizia penală nr. 37/MF/2005 a Curţii de Apel Piteşti.
Celelalte dispoziţii ale hotărârii au fost menţinute.
Apelurile declarate de inculpaţii F.K. şi A.A.M. au fost respinse ca nefondate.
Starea de arest a inculpatului F.K. a fost menţinută.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului din oficiu al inculpatului F.K. şi al interpretului fiind avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a constat că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost condamnaţi, obţinând, în urma activităţilor de exploatare a victimelor care au fost obligate la practicarea justiţiei, importante sume de bani.
Încadrările juridice date infracţiunilor reţinute în sarcina acestora sunt corespunzătoare probatoriului administrat, iar individualizarea pedepselor s-a făcut în raport de criteriile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea de Apel Piteşti a constatat întemeiată critica formulată prin apelul parchetului cu privire la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea şi, în consecinţă, a dispus menţinerea arestuia cu privire la inculpata A.A.M.
Prin recursul declarat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a solicitat casarea hotărârilor pronunţate, înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., şi majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor, precum şi aplicarea unui spor de pedeapsă ca efect al contopirii pedepselor stabilite, astfel ca pedepsele rezultante să îşi poată realiza scopul preventiv educativ.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În recursul său, inculpatul F.K. a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi, în principal, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât tinerele femei au plecat în Grecia de bună-voie şi în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la faptul că urma să practice prostituţia.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, arătând că este infractor primar şi a avut o atitudine cooperantă pe parcursul procesului penal.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171, 14 C. proc. pen.
Inculpata B.A.M., prin recursul declarat, a solicitat admiterea acestuia şi casarea hotărârilor atacate pentru cazurile prevăzute de art. 3859 pct. 4 şi 14 C. proc. pen.
Inculpata recurentă a învederat faptul că, atât sentinţa, cât şi Decizia penală pronunţată, sunt lovite de nulitate absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., întrucât şedinţele de judecată au fost publice, contrar dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 678/2001.
Totodată, inculpata a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Examinând recursurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
1. - Cu privire la critica privind greşita condamnare a inculpatului F.K.;
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor.
Inculpaţii F.K. şi B.A.M. au desfăşurat o activitate laborioasă, riguros organizată şi eficientă prin care au realizat exploatarea a 18 tinere din România care, prin practicarea prostituţiei în Grecia, le-au adus celor doi venituri considerabile.
Probele efectuate în cauză au stabilit în mod concludent modul de operare al inculpaţilor, de la publicarea anunţurilor în ziarul C.Z. din Argeş, prin care erau racolate tinerele până la primirea sumelor ce le reveneau din practicarea prostituţiei de către acestea, banii fiindu-le trimişi de colaboratorii pe care-i aveau în Grecia, prin sistemul on-line W.U.
Declaraţiile victimelor au demonstrat cu prisosinţă atât faptul că au fost induse în eroare cu privire la activităţile pe care în care le desfăşurau în Grecia, cât şi modul în care au fost obligate de inculpaţi la practicarea prostituţiei şi exploatate sexual.
Nici chiar cercetările penale întreprinse din luna martie 2004 împotriva inculpaţilor de organele judiciare din Grecia, arestarea cetăţeanului grec S.P., care avea rolul de a le supraveghea pe victime, nu i-au determinat pe inculpat să-şi înceteze activitatea infracţională, astfel că, până în mai 2004, aceştia au continuat să trimită tinere în Grecia, pe care le-au exploatat în folosul lor.
Inculpaţii erau interesaţi să obţină sume mai de bani care să le permită recuperarea unui imobil din municipiul Piteşti.
Curtea constată că în cauză s-a făcut pe deplin dovada vinovăţiei inculpatului F.K., astfel că nu se impune achitarea acestuia, critica formulată în temeiul dispoziţiilor art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., fiind neîntemeiată.
2. Cu privire la critica privind modul de individualizare a pedepselor;
Având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Curtea constată că, în cazul inculpatei B.A., au fost puse în evidenţă şi au primit eficienţa cuvenită, manifestată în reţinerea circumstanţelor atenuante, în cuantumul pedepsei aplicate şi în modalitatea de executare stabilită, toate reperele prevăzute de legiuitor în textul de lege enunţat, astfel că nu se impune modificarea pedepsei.
Instanţa de judecată a avut în vedere toate datele şi împrejurările favorabile inculpatei dar şi pericolul social concret al faptelor săvârşite de aceasta, astfel că pedeapsa stabilită corespunde atât scopului preventiv, cât şi celui educativ al sancţiunii penale, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen.
În consecinţă, criticile formulate de parchet şi de inculpată cu privire la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată sunt nefondate şi urmează a fi respinse ca atare.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului F.K., Curtea constată că aceasta s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 72 şi 52 C. pen.
Având în vedere faptul că participarea acestui inculpat a fost determinantă pentru conceperea, materializarea şi realizarea activităţii infracţionale de trafic de persoane, având în vedere faptul că a implicat şi alte persoane din Grecia, realizând o reţea de traficanţi (cu diferite însărcinări şi contribuţii), dar şi faptul că a ameninţat părţi vătămate şi pe martorele S.A.N. şi N.R.F. pentru a le determina să nu declare adevărul şi a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, Curtea constată că reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., nu este justificată.
Aplicarea unei pedepse sub limita minimă specială prevăzută de lege împiedică realizarea scopului coercitiv şi educativ al acesteia lipsind conţinutul dispoziţiilor art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti se dovedeşte întemeiat şi urmează a fi admis.
Înlăturând dispoziţiile art. 74 şi 76 lit. b) C. pen., Curtea urmează să majoreze pedepsele aplicate inculpatului, astfel:
- pentru infracţiunea prevăzută de aer.12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 5 ani;
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 7 ani.
În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
Pentru aceleaşi argumente prezentate mai sus, cererea formulată de inculpat în recursul său privitoare la reducerea cuantumului pedepsei va fi respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la critica privind publicitatea şedinţei de judecată;
Nici această critică nu este întemeiată, întrucât dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sancţionează cu nulitate absolută numai încălcarea dispoziţiilor referitoare la publicitatea şedinţei de judecată; per a contrario, nerespectarea dispoziţiilor care stabilesc caracterul nepublic al şedinţei de judecată atrag numai nulitatea relativă a actului, iar aceasta produce efecte doar în condiţiile prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.
Cum nulitatea relativă invocată nu a fost arătată în condiţiile şi la termenele prevăzute de textul de lege arătat, şi nu a produs o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea hotărârilor judecătoreşti, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele legale prevăzute de art. 197 C. proc. pen. şi urmează să respingă critica formulată prin motivele de recurs.
De altfel, şi cazul de casare invocat prevăzut de art. 3859 pct. 4 C. proc. pen., se referă tot la împrejurarea în care şedinţa de judecată nu a fost publică, astfel că motivul de recurs invocat se dovedeşte a fi nefondat.
În consecinţă, pentru motivele ce preced, recursurile declarate de inculpaţii F.K. şi B.A.M. urmează a fi respinse.
Durata arestării preventive va fi dedusă din pedepsele aplicate, pentru inculpatul F.K. de la 20 mai 2004, la zi, iar pentru inculpata B.A.M. de la 13 mai 2004 la 13 mai 2005.
Totodată, ca urmare a respingerii recursurilor inculpaţilor, aceştia vor fi obligaţi să plătească statului cheltuielile judiciare ocazionate de exercitarea căii de atac.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru asistenţa juridică a inculpatului F.K. se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă greacă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2), art. 189 şi 190 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva deciziei penale nr. 14/ A/MF din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia mixtă pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul F.K.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 13/ MF din 4 octombrie 2005 a Tribunalului Argeş, numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului F.K.
Înlătură dispoziţiile art. 34 lit. b) şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente de:
- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi 76 C. pen.;
- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi 76 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Înlătură dispoziţiile art. 74 şi 76 lit. b) C. pen.
Majorează pedeapsa aplicată pentru art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 5 ani închisoare.
Majorează pedeapsa aplicată pentru art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 7 ani închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul F.K. să execute 7 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului F.K., durata arestării preventive de la 20 mai 2004, la 19 septembrie 2006.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.K. şi B.A.M. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei B.A.M., durata arestării preventive de la 13 mai 2004 la 13 mai 2005.
Obligă pe recurentul inculpat F.K. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurenta inculpată B.A.M. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru interpretul de limbă greacă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5232/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 5391/2006. Penal → |
|---|
