ICCJ. Decizia nr. 5455/2006. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5455/2006
Dosar nr. 30151/3/2005
Şedinţa publică din 22 septembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 93 din 26 ianuarie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, în baza art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat inculpata G.A., la 3 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, în condiţiile art. 81 – art. 82 C. pen., punându-i-se în vedere dispoziţiile art. 83 şi 74 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 17 iunie 2005 la zi.
În baza art. 350 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei, dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art. 61 alin. (4), raportat la alin. (4) din acelaşi articol, din Legea nr. 78/2000, a fost obligată inculpata la restituirea sumei de 273.000.000 lei către martorul denunţător P.O. şi la restituirea celor două bijuterii din aur indisponibilizate prin ordonanţa din 20 iunie 2005. Instanţa a menţinut măsura asiguratorie luată în cursul urmăririi penale prin ordonanţa din 20 iunie 2005 asupra lănţişorului şi a brăţării din aur până la restituirea acestora către denunţător.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în cursul anului 2003, martorul denunţător P.O. şi soţia sa martora P.L.V., au cunoscut-o pe inculpata G.A. în timpul unor vizite făcute de acesta la Mânăstirea N. din Judeţul Neamţ prin intermediul unei cunoştinţe comune, ocazie în au aflat că inculpata deţine o funcţie importantă în Senatul României şi că, în repetate rânduri s-a oferit să ajute diferite persoane din cercul celor care frecventau mânăstirea şi care aveau afaceri judiciare.
În acest context, denunţătorul P.O. a luat legătura cu inculpata, în cursul lunii noiembrie 2004, căreia i-a cerut sprijinul pentru rezolvarea problemei sale juridice, în sensul că fusese condamnat la 3 ani închisoare cu executare în regim de detenţie.
După ce, în prealabil, i-s solicitat denunţătorului să îi pună la dispoziţie copia dosarului în care a fost condamnat, inculpata G.A. i-a vorbit acestuia despre importanţa funcţiei deţinute de ea în Senatul României, afirmând faptul că prin natura relaţiilor de serviciu, cunoaşte persoane destul de importante în diferite instituţii şi autorităţi ale senatului, fapt ce îi permitea să-şi exercite influenţa în scopul rezolvării favorabile a situaţiei denunţătorului.
În acest sens, inculpata G.A. a susţinut că strategia sa de acţiune se va desfăşura pe două direcţii, pentru a obţine în beneficiul denunţătorului graţierea individuală, ori rejudecarea procesului şi că atingerea acestor obiective fiind posibilă datorită influenţei pe care putea să o exercite asupra unor funcţionari şi magistraţi de care depindea derularea acestor proceduri.
Astfel, inculpata a afirmat faţă de martorul denunţător că îşi va trafica influenţa asupra unui consilier din Administraţia preşedinţială, pentru facilitarea obţinerii aprobărilor necesare promovării unei cereri de graţiere individuală pentru P.O., şi că, în prealabil va interveni pe lângă colegi de-ai săi din senat şi la un director din Ministerul Justiţiei, pe lângă magistraţii L. şi P. din cadrul C.S.M. şi pe lângă procurorul B. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru declanşarea unor proceduri care să facă posibilă rejudecarea cauzei pe calea revizuirii.
Pentru a face aceste „demersuri" inculpata a primit de la denunţător suma totală de 273.000.000 lei precum şi lănţişor şi o brăţară din aur, ambele în greutate de 49,06 grame.
Din înregistrările audio şi video a convorbirilor ambientale purtate la 9 iunie 2005, 10 iunie 2005 şi 16 iunie 2005 de soţii P. cu inculpata G.A., a reieşit modalitatea de săvârşire a infracţiunii de trafic de influenţă şi, mai mult, a susţinut că din banii primiţi de la denunţător a dat câte 3.000 dolari S.U.A. magistraţilor L. şi P., precum şi 2.000 dolari S.U.A. procurorului B. pentru ca aceştia să intervină în beneficiul denunţătorului pentru rejudecarea procesului său.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., criticând-o pentru netemeinicie motivând că pedeapsa aplicată inculpatei nu a fost corect individualizată sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, considerând că pedeapsa aplicată este prea blândă, în raport de modalitatea şi împrejurările comiterii faptei.
De asemenea, a fost criticată sentinţa instanţei de fond pentru neaplicarea pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi.
Prin Decizia penală nr. 355 pronunţată în şedinţă publică la data de 3 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a desfiinţat sentinţa penală şi a redus pedeapsa aplicată inculpatei de la 3 ani la un an şi 6 luni închisoare, înlăturându-se art. 81 – art. 82 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. criticând-o pentru netemeinicie, formulându-se două motive de recurs: greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei şi neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că în pedeapsa aplicată nu este atins scopul pedepsei.
Pentru ca pedeapsa aplicată inculpatei să reflecte în concret gradul de pericol social atât al acesteia, cât şi al faptei săvârşite şi pentru realizarea scopului pedepsei în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen., în opinia recurentului se impunea condamnarea inculpatei la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele speciale prevăzute de lege, dar într-un cuantum majorat faţă de cel stabilit de către instanţa de fond şi executarea acesteia prin privare de libertate.
Se apreciază că în cauză se impune şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi faţă de natura şi gravitatea infracţiunii.
Recurenta inculpată a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei în sensul de a fi suspendată condiţionat executarea pedepsei. De asemenea, s-a solicitat aplicarea art. 19 din OUG nr. 43/2002, deoarece pe parcursul urmăririi penale inculpata a formulat două denunţuri privind săvârşirea unor fapte de corupţie.
Recursurile declarate în cauză nu sunt fondate.
În cauză nu subzistă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de recurenţi în cauză.
La individualizarea pedepsei şi la stabilirea modalităţii de executare a acesteia, instanţa de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa a avut în vedere modalitatea şi împrejurările comiterii faptei în sensul că inculpata s-a folosit de calitatea sa de expert parlamentar în cadrul senatului, în discuţiile cu denunţătorul lăsându-l pe acesta să înţeleagă că prin prisma funcţiei sale poate să exercite influenţă asupra unei persoane cu funcţii importante în stat, cu putere de decizie.
Având în vedere gradul de pericol social concret al faptei instanţa de apel a schimbat modalitatea de executare a pedepsei, considerând că numai o pedeapsă privativă de libertate poate atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Instanţa a apreciat însă, în mod corect că o pedeapsă privativă de libertate poate fi aplicată şi într-un cuantum mai mic, reducând-o la un an şi 6 luni închisoare, având în vedere că inculpata nu are antecedente penale, pe parcursul procesului penal a avut o poziţie relativ sinceră, în cauză aplicându-se în mod just circumstanţe atenuante judiciare.
Referitor la pedeapsa complementară, în cauză aplicarea acesteia are caracter facultativ, iar pedeapsa principală aplicată fiind de un an şi 6 luni nu sunt întrunite condiţiile impuse de art. 65 C. pen.
Recurenta inculpată a susţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 OUG nr. 4372002.
Potrivit acestui text din actul normativ invocat persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin ordonanţa de urgenţă în competenţa D.N.A., iar în timpul urmăririi denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
În cauză nu s-a dovedit faptul că recurenta a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni, neimpunându-se aplicarea acestui text de lege.
În consecinţă, hotărârea nu este supusă nici unui caz de casare prevăzut de art. 3859 C. proc. pen. şi, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de D.N.A. şi inculpata G.A. împotriva deciziei penale nr. 355 din 3 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5427/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5558/2006. Penal → |
|---|
