ICCJ. Decizia nr. 5558/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5558/2006
Dosar nr. 11869/1/2006
Şedinţa publică din 27 septembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 44 din 23 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. 2416/2005, s-au dispus următoarele:
A fost condamnat inculpatul G.D.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- trafic de droguri, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- deţinere de droguri pentru consum propriu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi, art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicată inculpatului, iar în baza dispoziţiilor art. 82 C. pen., a stabilit termen de încercare, pe o durată de 4 ani.
A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat 0,43 grame cannabis.
În baza dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat suma de 2.400.000 lei.
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. proc. pen., a confiscat de la inculpat un număr de 4 telefoane mobile şi 6 cartele telefonice SIM.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească suma de 800 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă următoarele :
Prin rechizitoriul nr. 38/D/P/2005 înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Iaşi a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului G.D.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi deţinere de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în perioada 2003 – 2004, inculpatul G.D.M. a comercializat droguri unor persoane din anturajul său.
La data de 8 mai 2003, inculpatul G.D.M. le-a vândut numiţilor S.C.A. şi P.C.S., cantitatea de 2,38 grame cannabis.
În aceeaşi zi, cele două persoane menţionate au fost depistate de organele de poliţie în timp ce consumau cannabis.
Prin rechizitoriul nr. 725/P/2003 din 17 iunie 2003, numiţii S.C.A. şi P.C.S. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
La data de 16 august 2003, inculpatul G.D.M. i-a dat contra sumei de 100.000 lei o cantitate de cannabis numitului Ş.C.
La data de 16 februarie 2004, numitul Ş.C. a fost depistat în flagrant.
Prin rechizitoriul nr. 214/P/2004 din 5 aprilie 2004 numitul Ş.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic şi detenţiune de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza autorizaţiei de percheziţie nr. 7/2004 emisă de Tribunalul Iaşi a fost percheziţionat domiciliul inculpatului G.D.M., ocazie cu care a fost găsită în dormitorul locuinţei, cantitatea de 0,43 grame fragmente vegetale, resturi de ţigări arse şi seminţe.
Din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 278804 din 6 mai 2004 întocmit de Laboratorul de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P.R. a rezultat că fragmentele vegetale constituie cannabis, iar în resturile de ţigară şi seminţe s-au pus în evidenţă tetrahidrocannabinal, substanţă psihotropă, biosintetizantă de plantă cannabinal.
Inculpatului G.D.M. i-au fost recoltate probe biologice. Din buletinul de analiză toxicologică nr. 91 din 29 aprilie 2004 întocmit de I.M.L. Iaşi a rezultat că din probele recoltate s-a pus în evidenţă cannabisul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a emis autorizaţiile S233/1/8/2003, S299/I/8/2005, S305/I/8/2003 şi S3/2004 de către Tribunalul Iaşi în vederea autorizării interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice purtate de inculpatul G.D.M. de la posturile telefonice 0745388178 şi 0745388179.
Din convorbirile telefonice a rezultat că inculpatul avea în cercul lui mai mulţi consumatori de droguri, iar la data de 16 august 2003, s-a reţinut cuvântul „datoria" şi ca sens de plată pentru achiziţionarea drogului.
În toate declaraţiile, inculpatul a recunoscut consumul de droguri, dar nu şi traficul de droguri.
A susţinut că a consumat droguri începând din primăvara anului 2003 şi până la începutul anului 2004.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana făptuitorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ca circumstanţă agravantă s-au reţinut dispoziţiile art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, drogurile fiind vândute şi oferite minorilor S.C. şi S.C.A.
Împotriva sentinţei penale nr. 44 din 23 ianuarie 2006 a Tribunalului Iaşi, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpatul G.D.M.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul dispoziţiei de confiscare a telefoanelor mobile şi în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei şi a solicitat ca pedeapsa aplicată să fie executată efectiv în penitenciar.
În cuprinsul motivelor de apel ale inculpatului s-a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 aplicarea unei amenzi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege şi înlăturarea dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 172 din 8 iunie 2006, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpatului G.D.M., a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 44 din 23 ianuarie 2006 a Tribunalului Iaşi şi a înlăturat dispoziţiile privind confiscarea de la inculpat a telefoanelor mobile şi a cartelelor telefonice.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a apreciat că sunt întemeiate criticile din apeluri care vizează dispoziţia de confiscare a telefoanelor mobile şi a cartelelor telefonice, întrucât aceste bunuri nu se încadrează în categoria celor pe care le-a avut în vedere legiuitorul în cuprinsul art. 118 lit. b) C. pen.
Pe de altă parte, instanţa de control judiciar a apreciat că din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultă fără echivoc faptul că inculpatul G.D.M., a vândut, în mod repetat, droguri de risc în cursul anului 2003, iar în perioada ianuarie 2003 – aprilie 2004 a cumpărat şi a deţinut droguri de risc pentru consum propriu.
De asemenea, Curtea de Apel Iaşi a constatat că tratamentul sancţionator aplicat de prima instanţă, fără executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea a fost corect, fiind de natură să contribuie la realizarea funcţiilor şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva deciziei penale a instanţei de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpatul G.D.M.
În recursul parchetului s-a reluat motivul de apel privind greşita individualizare a pedepsei, sub aspectul modalităţii de executare a acesteia, întrucât inculpatul a avut o activitate infracţională îndelungată şi nu a recunoscut infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
În cuprinsul motivelor de recurs ale inculpatului, s-a solicitat achitarea acestuia, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că fapta nu există.
Examinând actele şi documentele dosarului în raport cu motivele de recurs invocate şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, din considerentele ce urmează.
În ceea ce priveşte critica formulată de parchet privind greşita individualizare a pedepsei inculpatului sub aspectul modalităţii de executare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată cum de altfel a reţinut în mod just şi instanţa de apel.
Astfel, instanţa de apel a apreciat corect că în cauză, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., în mod legal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, aplicându-se în acelaşi timp şi dispoziţiile art. 82 şi art. 83 C. pen.
Înalta Curte apreciază, la rândul ei, că în raport cu condiţiile concrete de săvârşire a faptelor şi cu datele personale ale inculpatului, tratamentul sancţionator aplicat de instanţa de fond şi menţinut de instanţa de apel a fost stabilit în mod judicios, fiind de natură să contribuie la realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Tot astfel, cu privire la cererea de achitare susţinută de recurentul inculpat, urmează a nu fi reţinută, probele administrate în cauză demonstrând, fără putinţă de tăgadă că infracţiunea de trafic de droguri de mare risc s-a săvârşit în cursul anului 2003 şi că autorul acesteia este inculpatul recurent.
Această concluzie rezultă din procesul-verbal de percheziţie domiciliară, procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 278804/2004, buletinul de analiză toxicologică nr. 91/2004 şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Aşa fiind, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpatul G.D.M.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpatul G.D.M. împotriva deciziei penale nr. 172 din 8 iunie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5455/2006. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 5607/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
