ICCJ. Decizia nr. 5521/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5521/2006
Dosar nr. 1755/1/2006
Şedinţa publică din 26 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 114 din 23 martie 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat inculpatul S.L., la o pedeapsă de 16 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
S-a dedus perioada arestării preventive de la 1 septembrie 2003 la 3 septembrie 2003.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul S.L. o bâtă înregistrată la poziţia 43/2004 în registrul de corpuri delicte.
Inculpatul S.L. a fost obligat să achite C.A.S. Iaşi suma de 12.771.082 lei cheltuieli de spitalizare, cu dobânzi legale şi la 3.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul S.L., care locuieşte în satul Corni, comuna Albeşti, judeţul Vaslui, într-un imobil învecinat cu cel al victimei S.S., a avut mai multe conflicte cu acesta din urmă. Inculpatul era bănuit de victimă că îi sustrage în mod repetat păsări din gospodărie.
În ziua de 4 ianuarie 2003, între inculpat şi victimă a avut loc un conflict, în apropierea locuinţelor comune. Cu această ocazie, inculpatul a lovit victima cu palmele peste faţă, el fiind sancţionat contravenţional conform Legii nr. 61/1991 cu suma de 700.000 lei.
În ziua de 11 ianuarie 2003, inculpatul a mers la locuinţa martorului C.I., din satul Corni, unde a consumat băuturi alcoolice, până în jurul orei 14,00, ulterior mergând la locuinţa sa.
În jurul orei 17,00, victima a ieşit din curtea sa cu o bovină pentru a se deplasa la o fântână situată la 2-3 sute de metri distanţă de casă, la locuinţa victimei rămânând soţia sa, S.M. şi martorul T.P.
Când victima a ieşit în drum, în apropierea porţii de acces în curte, a fost văzută de către inculpat, care a ieşit din curte ţinând în mână un par de esenţă carpen. Ca urmare a unor discuţii contradictorii referitoare la nişte păsări sustrase, inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură cu parul în cap. Victima a căzut iar inculpatul a rămas lângă ea câteva zeci de secunde.
Soţia victimei, S.M. a auzit cearta şi a ieşit în drum. Cu această ocazie l-a văzut pe inculpat lângă victimă, având parul asupra sa, iar la un moment dat, acesta a traversat drumul şi a fugit în curte.
Martora S.M. a ridicat victima care sângera puternic în zona capului şi a luat parul lăsat de inculpat, moment în care a ieşit în poartă şi martorul T.P., care a luat la cunoştinţă de la martoră, că victima a fost lovită în cap, cu bâta de către inculpatul S.L.
Victima a fost dusă în casă de către soţia sa.
La scurt timp de la comiterea faptei, inculpatul S.L. a revenit la locuinţa martorului C.I. căruia i-a spus că s-a bătut în drumul din faţa locuinţei cu vecinul său S.S. pe care l-a lovit cu pumnii, iar după 15-20 minute a plecat la locuinţa sa.
După conflictul avut ca inculpatul S.L., în ziua de 11 ianuarie 2003, victima acuza dureri de cap, ameţeli, de fiecare dată motivând starea sa de sănătate precară ca o consecinţă a loviturilor aplicate de inculpat.
În ziua de 5 februarie 2003, victima S.S. s-a deplasat la târgul de animale organizat în satul Crasna. În timp ce se afla pe drumul de acces în oborul de animale victimei i s-a făcut rău, fiind ajutată de câţiva consăteni să se ridice, ulterior fiind condus la locuinţa martorului L.D.
Datorită stării grave a sănătăţii, S.S. a fost transportat cu o ambulanţă la Spitalul de Urgenţă Judeţean Vaslui, iar de aici a fost transferat şi internat la Clinica de Neurochirurgie Iaşi.
La data de 7 februarie 2003, s-a intervenit chirurgical, iar după câteva zile a fost transferat la Policlinica de Boli Infecţioase Iaşi, evidenţiindu-se o meningită purulentă pe fondul unui hematom cerebelos posttraumatic operat, dar în urma unei evoluţii nefavorabile, în noaptea de 27 februarie 2003 a decedat.
Din concluziile raportului de necropsie rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral, cu hematom intracerebelos operat şi abcedat, complicat în evoluţie cu o bronhopneumonie abcedată, acesta putând fi produs prin lovire cu un corp contondent.
Victima a mai prezentat echimoze, hemoragie subconjuctivală şi excoriaţii ce au putut fi produse prin lovire cu corp contondent şi care ar fi necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale.
În concluzii s-a mai reţinut că leziunile traumatice pot data din 10 ianuarie 2003, iar între traumatismul cranio-cerebral, cu hematomul intracerebelos şi moartea victimei există legătură de cauzalitate indirectă.
Acest raport a fost avizat la data de 10 iulie 2003 de către Comisia de Specialitate din cadrul I.M.L. Iaşi, în care s-a precizat că aceasta este de acord cu condiţiile raportului medico-legal, cu precizarea că infectarea secundară a leziunilor cerebrale şi a altor organe este consecinţa inevitabilă a leziunilor traumatice suferite, chiar dacă între lovire şi deces s-au interpus complicaţiile septice.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul S.L., solicitând audierea unor martori raportat la data săvârşirii infracţiunii, dată ce nu a rezultat probator, invocând şi aspecte de circumstanţiere personală.
Prin Decizia penală nr. 12 pronunţată în şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2006, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul, instanţa de apel, analizând materialul probator administrat în cauză, reţinând aceeaşi situaţie de fapt şi încadrare juridică, apreciind, de asemenea, că în cauză s-a efectuat şi o individualizare judiciară corectă.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen.
În altă opinie, recurentul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
În subsidiar, recurentul a solicitat trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru completarea probatoriilor.
Recursul nu este fondat.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de recurent este incident atunci când instanţa a comis o eroare gravă de fapt.
Eroarea gravă de fapt constă într-o inexactă reflectare ca pură stare de fapt a ceea ce conţine dosarul în actele sale, în cuprinsul hotărârii atacate, existând o contradicţie evidentă, necontestată şi esenţială, între ceea ce rezultă din actele dosarului şi ce reţine instanţa în considerentele hotărârii.
Pe tot parcursul procesului penal inculpatul S.L. a avut un comportament nesincer, susţinând, încă din primele declaraţii că în ziua de 11 ianuarie 2003, toată ziua, până în jurul orelor 18,00, a fost plecat din localitate împreună cu soţia, S.V.L., la socrii săi, în localitatea Târzii, comuna Olteneşti, judeţul Vaslui. El a susţinut că singurul conflict între el şi victimă a avut loc la 4 ianuarie 2006 când a fost şi sancţionat contravenţional.
De asemenea, acesta a susţinut că este posibil ca victima să fi căzut, în ziua de 5 februarie 2003, pe planul dur al asfaltului din drumul situat în apropierea oborului de animale Crasna.
Apărările inculpatului au fost înlăturate în mod corect de instanţă, din materialul probator administrat în cauză rezultând că situaţia de fapt reţinută este corectă.
Chiar din declaraţia inculpatului S.L. rezultă că în ziua de 11 ianuarie 2003, chiar dacă susţine că a fost plecat la socrii săi, a întâlnit victima „este adevărat că, atunci când am venit acasă, în jurul orei 18,00, l-am văzut pe S.S. ducându-se cu vaca la apă, la o fântână situată la 200-300 m distanţă de locuinţele noastre, însă nu am avut nici o discuţie contradictorie".
Cu această ocazie, recunoaşte faptul că l-a văzut pe T.P. „l-am văzut pe consăteanul meu T.P. ieşind din curtea lui S. şi plecând acasă".
Din declaraţia martorului T.P., rezultă că, în ziua de 11 ianuarie 2003, se afla în curtea locuinţei victimei pentru a tăia lemne.
La un moment dat, victima a ieşit cu vaca în drum să o adape la o fântână situată la vreo 300 m de casa acestuia.
Martorul a declarat că l-a văzut pe inculpat când a ieşit din locuinţa martorului C.I., situată în apropiere, şi a auzit discuţia contradictorie dintre inculpat şi victimă. Martorul a continuat să lucreze până în momentul când a auzit gălăgie şi a văzut-o pe soţia victimei că a ieşit în drum şi a început să strige la inculpat să nu mai lovească pe soţul ei. În acest moment, a ieşit şi martorul în poartă şi l-a văzut pe S.S. plin de sânge în zona capului, ridicat deja, iar inculpatul a fugit în curtea sa.
De asemenea, martorul a observat în drum o bâtă de aproximativ 1,5 m lungime şi groasă de 7-8 cm, iar victima a spus că a fost lovit în cap şi peste corp de vecinul său.
Deşi martorul a fost ameninţat cu moartea de către inculpat, pentru a-l obliga să nu declare adevărul în faţa organelor judiciare, acesta şi-a menţinut declaraţia, susţinând aceeaşi situaţie de fapt şi cu ocazia confruntării cu inculpatul.
Descrierea faptei făcută de martor, corespunde descrierii din procesul-verbal întocmit în cauză (bâtă din lemn de carpen, lungime 1,5 cm, grosimea 5 cm).
Soţia victimei relatează aceeaşi situaţie de fapt, în plus, martora a văzut pe soţul său căzut, cu urme de sânge în zona capului, iar lângă acesta se afla inculpatul cu bâta în mână. Când martora a ieşit la poartă şi a strigat la el, inculpatul a aruncat bâta şi a fugit în curte.
Martora a descris loviturile soţului său care i-a spus că l-a lovit cu bâta inculpatul.
Relevantă în cauză este şi declaraţia victimei dată la 13 februarie 2003 care a susţinut că fără nici un motiv, inculpatul S.L. „cu un par mi-a aplicat câteva lovituri în cap pe partea dreaptă şi pe toate părţile corpului".
Martorul C. deşi recunoaşte că inculpatul a consumat băuturi alcoolice în locuinţa sa nu precizează data conflictului, de 11 martie 2003.
Din declaraţia sa rezultă că inculpatul a recunoscut că l-a lovit pe vecinul său, S.
Nu poate fi vorba de conflictul care a avut loc la 4 ianuarie 2003, deoarece, la acea dată inculpatul a fost sancţionat contravenţional, reţinându-se că la acea dată, ora 15,00, s-a întâlnit pe drumul public din satul Corni cu S.S. şi i-a adresat cuvinte jignitoare şi ameninţări cu acte de violenţă, nerezultând că la acea dată a şi exercitat acte de violenţă. În consecinţă şi declaraţia acestui martor este o probă care confirmă situaţia de fapt reţinută.
Referitor la apărările inculpatului, posibilitatea lovirii victimei la o dată ulterioară, la 5 februarie 2005 în târgul de animale, acestea au fost de asemenea infirmate de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
În imediata apropiere a victimei, la data de 5 februarie 2003 s-au aflat martorii B.G., S.G. şi L.D.
Martorul B.G. a întâlnit victima chiar după data de 11 ianuarie 2003 şi a văzut că era umflată la faţă, se simţea rău şi spunea că „este terminat din cauza bătăii lui S.L.".
În ziua de 5 februarie 2003 a fost la târgul de animale organizat în Crasna, victima se simţea rău, martorul a vorbit despre starea sa de sănătate şi după ce s-au despărţit la o distanţă de aproximativ 10 m a căzut pe o parte, fără să se lovească cu capul de asfalt. „Practic a fost o cădere lentă", spune martorul. Declaraţia acestui martor este edificatoare, deoarece a văzut ce s-a întâmplat, nu a putut să-l ajute pentru că era ocupat („cu viţelul de funie") însă soţia martorului a dat telefon la o salvare pentru a fi transportată la spital victima.
Împrejurarea că de la data conflictului 11 ianuarie 2003 şi până la 5 februarie 2003 victima s-a simţit permanent rău este de asemenea dovedită în cauză. Soţia sa, S.M. a declarat că soţul său, începând cu acea dată se simţea din ce în ce mai rău.
Aceste afirmaţii sunt susţinute şi de alţi martori, care au discutat cu victima după data de 11 ianuarie 2003.
Singura declaraţie a martorului C.C., în sensul că, la 5 februarie 2003, victima a căzut în şosea şi s-a lovit la cap, nu se coroborează cu alte probe, iar ceea ce a susţinut martorul cunoaşte de la altă persoană.
Din concluziile raportului de necropsie rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unui traumatism cranoio-cerebral, cu hematom intracerebelos operat şi abcedat, complicat în evoluţie cu o bronhopneumonie abcedată, acesta putând fi produs prin lovire cu un corp contondent.
Victima a mai prezentat echimoze, hemoragie subconjuctivală şi excoriaţii ce au putut fi produse prin lovire cu corp contondent şi care ar fi necesitat 5-7 zile îngrijiri medicale.
În concluzie, s-a mai reţinut că leziunile traumatice pot data din 11 ianuarie 2003, iar între traumatismul comis – cerebral cu hematomul intracerebelos şi moartea victimei există legătură de cauzalitate indirectă.
Acest raport a fost avizat, la data de 10 iulie 2003, de către Comisia de Specialitate din cadrul I.M.L. Iaşi, în care s-a precizat că, aceasta este de acord cu condiţiile raportului medico-legal, cu precizarea că infectarea secundară a leziunilor cerebrale şi a altor organe este consecinţa inevitabilă a leziunilor traumatice suferite, chiar dacă între lovire şi deces s-au interpus complicaţiile septice.
În consecinţă, instanţele au reţinut situaţia de fapt corect.
Încadrarea juridică reţinută de instanţe este, de asemenea, corectă, pentru considerentele ce urmează:
Urmarea imediată a acţiunii inculpatului a fost moartea victimei.
Pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de omor trebuie să se stabilească existenţa legăturii de cauzalitate între acţiunea de ucidere şi moartea victimei.
Pentru existenţa legăturii de cauzalitate nu este necesar ca acţiunea făptuitorului să fie cauza unică a morţii.
Există legătură de cauzalitate şi atunci când la producerea morţii au concurat şi cauze survenite, complicaţii ivite în timpul tratamentului, câtă vreme legătura de cauzalitate dintre fapta infractorului şi moartea victimei nu a fost întreruptă.
În cauză, nu s-a făcut dovada faptului că moartea victimei s-a datorat exclusiv altor cauze decât acţiunii inculpatului.
Chiar dacă victima a suferit consecinţele dure ale loviturii, fără a se adresa de îndată medicului, ajungând la spital numai în momentul în care şi-a pierdut cunoştinţa, legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului şi moartea victimei nu a fost întreruptă.
Moartea victimei n-ar fi intervenit fără lovitura mortală aplicată de inculpat, chiar dacă s-ar fi lovit ulterior prin cădere, aşa cum a încercat inculpatul să se apere, deoarece moartea victimei s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral prin lovire cu corp contondent.
Elementul subiectiv al infracţiunii de omor îl constituie vinovăţia sub forma intenţiei, indiferent de modalitatea acesteia.
Intenţia de a ucide rezultă din modul cum a fost săvârşită fapta.
Folosind un instrument apt să producă moartea victimei şi aplicând lovituri cu acest instrument (bâtă) în regiuni vitale ale corpului este o dovadă neîndoielnică a intenţiei de a ucide a inculpatului, chiar dacă victima a decedat mai târziu, după agresiune.
Nu subzistă nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., greşita încadrare juridică a faptei, invocat de recurent.
Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea de lovire sau vătămare cauzatoare de moarte se caracterizează prin existenţa vinovăţiei sub forma praeterintenţiei; faptul iniţial de lovire sau vătămare corporală este săvârşit cu intenţie, iar moartea este provocată din culpă, ca rezultat ce a depăşit intenţia făptuitorului, care nu a prevăzut acest rezultat deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
În cauză, nu se impune aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Potrivit acestui text de lege, provocarea există când infracţiunea s-a săvârşit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinate de provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o stingere gravă a demnităţii persoanei sau adusă prin altă acţiune ilicită gravă.
Starea de surescitare, de încordare nervoasă trebuie să existe în momentul săvârşirii infracţiunii.
Din materialul probator administrat în cauză nu a rezultat că victima a săvârşit activităţi de provocare, susţinerile inculpatului nefiind dovedite.
Toate aceste considerente, atrag concluzia că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice şi în baza art. 37815 pct. 1 lit. b) C. pen., va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 38516 (2) C. proc. pen., va fi computat timpul arestării preventive a inculpatului de la 1 septembrie 2003 la 3 septembrie 2003 şi în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.L. împotriva deciziei penale nr. 12 din 12 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 septembrie 2003 la 3 septembrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5467/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5524/2006. Penal → |
|---|
