ICCJ. Decizia nr. 6299/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6299/2006
Dosar nr. 3460/44/2006
Şedinţa publică din 30 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 59/ A din 6 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul N.F.V.F. împotriva rezoluţiilor nr. 739/ II/2/2006 din 16 iunie 2006 şi nr. 60/P/2006 din 25 aprilie 2006 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiţionarul N.F.V.F. la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în mod corect, procurorul a apreciat prin rezoluţia dată că faptele pentru care judecătorul B.D. de la Tribunalul Galaţi a fost cercetat sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, cuprinse în textele art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 alin. (1) C. pen., nu sunt prevăzute de legea penală şi nu există (cu referire la fals).
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul N.F.V.F. care a solicitat casarea hotărârii atacate, admiterea plângerii formulate, desfiinţarea rezoluţiei parchetului şi trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere penală a persoanei reclamate.
Examinând sentinţa penală recurată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionarul N.F.V.F. este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin plângerea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, ce a fost trimisă spre competenţă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, unde a fost înregistrată sub nr. 60/P/2006, petiţionarul N.F.V.F. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de judecătorul B.D. de la Tribunalul Galaţi sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual prevăzute de art. 246 şi art. 289 alin. (1) C. pen.
În motivarea plângerii, petiţionarul a susţinut că este nemulţumit de modul în care magistratul a soluţionat dosarul civil nr. 2827/LJ/2001, afirmând că judecătorul s-a pronunţat pe baza unor înscrisuri false aflate la dosar şi că a reţinut o situaţie de fapt care nu corespunde adevărului.
În urma cercetărilor efectuate, prin rezoluţia nr. 60/P/2006 din 25 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul B.D. pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual prevăzut de art. 289 alin. (1) C. pen.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a reţinut că fapta de fals intelectual nu există, iar celelalte aspecte invocate de petiţionarul N.F.V.F. nu sunt prevăzute de legea penală, ci reprezintă motive de nelegalitate şi netemeinicie, pe care petentul le putea invoca în căile de atac promovate împotriva sentinţei civile nr. 177 din 28 ianuarie 2002 a Tribunalului Galaţi pronunţată în cauză.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 739/II/2/2006 din 16 iunie 2006.
Împotriva celor două rezoluţii ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., în termen legal, petentul N.F.V.F. a formulat plângere la Curtea de Apel Galaţi, instanţă competentă să soluţioneze cauza în fond.
Examinând întreg materialul probator administrat în cauză Înalta Curte constată că, prin cererea înregistrată sub nr. 2827/LJ/2001 la Tribunalul Galaţi, secţia comercială, creditorii N.F.V.F. şi A.F.V.F. au solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SC A. SA Berheci, declanşarea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 împotriva debitoarei şi recuperarea creanţei lor în sumă de 471.669 mărci germane şi de 50.000 mărci germane sau echivalentul acestor sume în Euro.
În motivarea cererii creditorii au arătat că au avut relaţii comerciale cu debitoarea, conform contractului nr. 206 din 4 aprilie 1997, în sensul că au împrumutat debitoarei suma de 380.000 mărci germane. Conform contractului debitoarea trebuia să restituie integral suma împrumutată şi dobânzile aferente până la data de 4 aprilie 2001. Debitoarea nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, restituind doar sume derizorii, iar din luna septembrie 2001 a încetat plăţile.
Debitoarea SC A. SA Berheci, în temeiul art. 31 din Legea nr. 64/1995, a formulat contestaţie împotriva cererii creditorilor, solicitând respingerea acesteia, ca nefondată, deoarece a efectuat anumite plăţi, iar creanţa creditorilor nu este certă şi nu se află în stare de insolvenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 177 din 28 ianuarie 2002 a Tribunalului Galaţi, contestaţia formulată de debitoarea SC A. SA Berheci a fost admisă, iar cererea de deschidere a procedurii falimentului formulată de creditorii N.F.V.F. şi A.F.V.F. a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 29 din Legea nr. 64/1995, deoarece creanţa creditorilor nu este certă, fiecare parte susţinând altă variantă de executare a contractului şi că debitoarea nu se află în insolvenţă, deoarece, în perioada septembrie-decembrie 2001, a făcut plăţi în sumă de aproximativ 7.000.000.000 lei.
Sentinţa civilă nr. 177 din 28 ianuarie 2002 a Tribunalului Galaţi a fost pronunţată de judecătorul B.D. şi a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 661/ R din 27 iunie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, decizie prin care recursul creditorilor N.F.V.F. şi A.F.V.F. a fost respins ca nefondat.
Împotriva judecătorului B.D., care a soluţionat cauza menţionată mai sus, petiţionarul N.F.V.F. a formulat plângere penală, apreciind că acesta se face vinovat de săvârşirea faptelor reclamate, deoarece a pronunţat hotărârea având în vedere numai actele depuse la dosar de către debitoarea SC A. SA Berheci, acte care sunt false şi că a reţinut o situaţie de fapt neadevărată, favorizând debitoarea şi scăpând-o de la faliment.
Înalta Curte constată că, în mod corect, faţă de probele administrate în cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a reţinut că fapta de fals intelectual nu există, iar celelalte aspecte reclamate de petentul N.F.V.F. nu sunt prevăzute de legea penală, dispunând neînceperea urmăririi faţă de judecătorul B.D.
În ceea ce priveşte fapta de fals se constată că petentul a făcut referire la înscrisurile depuse la dosar de SC A. SA Berheci, susţinând că aceste acte sunt false şi nu la înscrisuri întocmite de judecător.
În situaţia în care ar fi apreciat că documentele de plată depuse la dosar de debitoarea SC A. SA Berheci sunt false, petentul ar fi avut posibilitatea să uzeze de procedura prevăzută de art. 177 – art. 184 C. proc. civ.
La pronunţarea sentinţei civile nr. 177 din 28 ianuarie 2002 a Tribunalului Galaţi, judecătorul B.D. a avut în vedere susţinerile şi documentele depuse la dosar, atât de creditori, cât şi de debitor.
Faptul că, în motivarea hotărârii, judecătorul a preluat unele dintre susţinerile părţilor, de exemplu susţinerea debitoarei că a achitat suma de 242.157 mărci germane, cu titlul de dobândă şi suma de 217.169 mărci germane, cu titlul de împrumut, nu înseamnă că judecătorul a comis un fals, atâta timp cât documentele respective nu au fost contestate. Mai mult, susţinerile şi documentele contradictorii au fost de natură să formeze judecătorului convingerea că între părţi există neînţelegeri cu privire la modul în care şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale, cu privire la existenţa şi întinderea creanţei, aspecte care puteau fi clarificate pe calea unei acţiuni civile în justiţie.
Chiar dacă judecătorul ar fi reţinut o situaţie contrară probelor administrate în cauză, acest aspect nu atrage răspunderea penală a magistratului respectiv.
Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit de soluţia adoptată de judecătorul B.D. în cauza aflată pe rolul Tribunalului Galaţi nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea sa.
Interpretarea şi evaluarea probelor administrate este atributul completului de judecată, iar împotriva unor hotărâri, considerate ca nelegale şi netemeinice, atât dispoziţiile constituţionale cât şi cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.
A admite altfel, ar însemna că s-ar deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare şi extraordinare, prevăzute de legislaţia în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au pronunţat într-o cauză, reprezintă un drept constituţional al petiţionarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor pronunţate.
Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecăţii şi înfăptuieşte justiţia în numele legii, fiind independent faţă de părţi, iar hotărârile pe care le pronunţă pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.
Cum din actele premergătoare efectuate nu s-a constatat vreo încălcare a dispoziţiilor legii în activitatea magistratului reclamat, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul N.F.V.F.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul N.F.V.F. împotriva sentinţei penale nr. 59/ A din 6 septembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6087/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 6523/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
