ICCJ. Decizia nr. 6584/2006. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6584/2006
Dosar nr. 9463/1/2006
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 29 din 24 ianuarie 2006, Tribunalul Dâmboviţa l-a condamnat pe inculpatul R.L., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen.
S-au aplicat în cauză dispoziţiile art. 64 şi 71 C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile I.L.V. suma de 2.500.000 lei Rol cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în raport de probele administrate în cursul procesului, următoarea situaţie de fapt:
În luna septembrie 2004, inculpatul a cunoscut pe terasa I. din Târgovişte pe partea vătămată I.L.V., de la care a aflat că este de profesie inginer şi lucrează ca muncitor necalificat la o firmă privată.
În această împrejurare inculpatul a relatat părţii vătămate ce era însoţită de martorul R.P., că el este administrator la Şcoala generală nr. 3 din Târgovişte şi poate discuta cu directorul instituţiei, pentru a o angaja pe postul de bibliotecar, vacant în acel moment.
La scurt timp, inculpatul a făcut părţii vătămate o vizită la domiciliu, şi în discuţia ce a purtat-o cu aceasta în prezenţa aceluiaşi martor, a susţinut că a discutat cu directorul şcolii ce şi-a dat acordul pentru încadrare, obligându-se să-i pună la dispoziţie întrebările pentru concurs.
În schimbul acestor servicii, inculpatul a pretins suma de 500.000 lei pentru el şi 2.000.000 lei pentru directorul şcolii.
După predarea banilor, partea vătămată a realizat că afirmaţiile inculpatului sunt nereale, situaţie confirmată de relaţiile pe care le-a luat de la acea instituţie. Contactându-l pe inculpat, acesta s-a obligat să-i restituie suma, motivând că postul de bibliotecar a fost ocupat.
Reţinând ca îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, în forma prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., fapta dovedită cu declaraţiile părţii vătămate şi recunoaşterea inculpatului.
În termen legal, inculpatul a declarat apel, criticând hotărârea ca netemeinică.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 135 din 26 aprilie 2006, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că a înlăturat interzicerea exerciţiului drepturilor părinteşti prevăzute de lit. d) a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), ce intră în conţinutul pedepsei accesorii.
Cât priveşte cuantumul pedepsei principale, s-a apreciat că acesta a fost proporţionalizat în raport cu toate criteriile generale de individualizare.
Împotriva deciziei, în termenul prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul a declarat recurs, invocând critici ce vizează atât nelegalitatea cât şi netemeinicia hotărârilor.
Astfel, prin apărătorul ales, a cerut achitarea pentru infracţiunea dedusă judecăţii, invocând drept temei juridic dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Într-o teză subsidiară invocă drept caz de casare dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14, solicitând ca în cauză să se aplice dispoziţiile art. 81 C. pen., ce reglementează suspendarea condiţionată a pedepsei.
Trecând la soluţionarea recursului, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine fondată calea de atac exercitată de inculpat, pentru considerentele ce urmează:
Vinovăţia inculpatului, a fost stabilită în afara oricărui dubiu, dându-se o corectă apreciere declaraţiilor părţii vătămate, inculpatului şi ale martorului R.P., mijloace de probă ce stabilesc împrejurările în care infracţiunea de trafic de influenţă s-a consumat.
De altfel, fapta nu a fost negată de inculpat, care uzând de calea intermediară de atac a apelului, a invocat doar critici ce vizau netemeinicia hotărârii.
Cât priveşte pedeapsa, instanţa apreciază că sub aspectul modalităţii de executare, detenţia, aceasta nu este de natură să răspundă scopului descris de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Datele ce caracterizează pozitiv persoana sa, aflat la primul conflict cu legea penală, integrat social, cunoscut la locul de muncă cu un bun comportament, regretul exprimat faţă de fapta comisă, sunt de natură să convingă, că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executare, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.
Fiind întrunit cazul de casare prevăzut de art. 3809 alin. (1) pct. 14, recursul inculpatului va fi admis conform art. 38515 alin. 1 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Se va casa Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 29 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Dâmboviţa, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., se va trage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., înlăturându-se dispoziţiile art. 64 şi 71 C. pen.
Vor fi menţinute restul dispoziţiilor hotărârilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat R.L., împotriva deciziei penale nr. 135 din 26 aprilie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 29 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Dâmboviţa, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală sus-arătată.
În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Înlătură dispoziţiile art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6578/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6604/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
