ICCJ. Decizia nr. 6604/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6604/2006
Dosar nr. 11828/3/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 800 din 6 iulie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală, au fost condamnaţi:
1. Inculpatul F.P.I., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1771 din 17 noiembrie 2005 şi s-a adăugat aceasta la cea aplicată prin sentinţa penală de faţă, urmând ca inculpatul să execute 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei, după împlinirea vârstei de 18 ani.
A fost computată prevenţia de la 18 martie 2006, la zi şi perioada executată de la 11 august 2005, la 18 noiembrie 2005.
2. Inculpatul V.V., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1771 din 17 noiembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 7 decembrie 2005 şi s-a adăugat aceasta la cea aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost computată perioada executată, de la 11 august 2005 la 18 noiembrie 2005 şi prevenţia de la 18 martie 2006, la zi.
3. Inculpatul V.P., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost computată perioada executată, de la 18 martie 2006, la zi şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, pe baza probelor administrate, că inculpaţii, la 18 martie 2006, în jurul orelor 20,30, aflaţi în zona Pieţii Hurmuzache, Bucureşti, l-au ameninţat cu bătaia pe G.A. şi inculpatul F.P.I. i-a smuls din mâini un telefon mobil.
La scurt timp de la comiterea faptei, cei trei inculpaţi au fost prinşi şi reţinuţi în apropierea locului comiterii faptei şi la percheziţia corporală ce i s-a efectuat, asupra inculpatului F.P.I. s-a găsit telefonul sustras părţii vătămate, care a fost recuperat şi restituit acesteia.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, tribunalul a avut în vedere gradul sporit de pericol social al faptelor reţinute în sarcina acestora, circumstanţa agravantă a comiterii faptelor de către inculpaţii majori V.V. şi V.P. împreună cu inculpatul minor F.P.I., precum şi împrejurarea că acesta din urmă a comis fapta în termenul de încercare al unei pedepse aplicată ulterior.
Împotriva acestei hotărâri, cei trei inculpaţi au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea, în principal, că inculpaţii V.V. şi V.P. nu ar fi participat la săvârşirea infracţiunii, solicitând desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pe fond achitarea, iar în subsidiar, toţi trei, că pedepsele aplicate ar fi prea severe şi s-ar impune reducerea cuantumurilor acestora.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 594/ A din 10 august 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii F.P.I., V.V. şi V.P. împotriva sentinţei nr. 800 din 6 iulie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală.
Curtea, examinând apelurile inculpaţilor, în raport de motivele invocate şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen., a constatat că sunt nefondate, având următoarele considerente.
În cauză a fost audiat martorul M.F.I. care a declarat că se afla împreună cu partea vătămată G.A. şi a perceput, în mod nemijlocit, că cei trei inculpaţi se aflau împreună, toţi trei au ameninţat partea vătămată, inculpatul F.P.I. a comis actul deposedării de telefonul sustras şi că imediat după aceea, inculpaţii, toţi trei, împreună, au părăsit locul faptei, prin fugă.
Declaraţiile acestui martor confirmă susţinerile părţii vătămate încât, este evident, că nu poate fi luată în discuţie, achitarea celor doi inculpaţi, fraţii V., aşa cum au solicitat aceştia.
În ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate, se situează la limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă, iar în raport de circumstanţa agravantă reţinută inculpaţilor majori şi de antecedentele penale ale minorului, comiterea faptelor în termenul de încercare al unei condamnări anterioare, este evident că nu li se poate reţine circumstanţe atenuante de natură a conduce la reducerea cuantumului pedepselor aplicate.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile inculpaţilor, în baza art. 381 C. proc. pen., va computa prevenţia şi perioadele executate şi va adăuga timpul de arestare scurs după pronunţarea hotărârii atacate cu apel, menţinând starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri inculpaţii F.P.I., V.V. şi V.P., fără a le motiva în scris.
În şedinţa publică de azi 10 noiembrie 2006 recurentul F.P.I. a invocat art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei, pe care a apreciat-o ca fiind greşit individualizată iar inculpaţii V.V. şi V.P., au solicitat, în principal achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. iar, în subsidiar, reducerea pedepselor, în temeiul art. 385 pct. 14 C. proc. pen.
Recursurile sunt nefondate.
În dosar, nu sunt elemente de natură a duce la concluzia că vreunul dintre inculpaţi ar fi comis fapta de care este învinuit şi nici că, în speţă, nu s-ar fi realizat o corectă individualizare a pedepselor.
Dimpotrivă, în dosar se află declaraţia martorului M.F.I., care a arătat instanţei, cum aflându-se împreună cu partea vătămată G.A., a perceput direct acţiunea comună a inculpaţilor de ameninţare a părţii vătămate, în scopul deposedării de telefonul mobil şi, cum, ulterior, toţi trei au părăsit locul faptei, prin fugă.
Or, dacă inculpaţii V., n-ar fi participat la comiterea faptei şi n-ar fi avut conştiinţa faptei ilicite comise, n-ar fi avut de ce să fugă alături de coinculpatul F.P.I.
De altfel, declaraţiile martorului amintit se coroborează cu declaraţia părţii vătămate care n-ar fi avut nici un interes să învinuiască şi pe inculpaţii V.V. şi V.P., dacă aceştia n-ar fi participat la comiterea faptei.
Verificând şi temeinicia individualizării pedepselor, făcută, în speţă, Curtea constată că aceasta s-a făcut în condiţiile legii, ţinându-se seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), încât, nu se impune reducerea pedepselor aplicate, care sunt la limita minimă.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile inculpaţilor ca nefondate şi să le respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor de avocaţi pentru apărările din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.P.I., V.V. şi V.P. împotriva deciziei penale nr. 594/ A din 10 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor F.P.I. şi V.V. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 11 august 2005 la 18 noiembrie 2005 şi de la 18 martie 2006 la 10 noiembrie 2006.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.P., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 martie 2006 la 10 noiembrie 2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6584/2006. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 6613/2006. Penal → |
|---|
