ICCJ. Decizia nr. 6806/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6806/2006
Dosar nr. 4779/59/2006
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 422 din 22 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Timiş, inculpatul R.M.L. a fost condamnat, la o pedeapsă de 12 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi b), alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 208 şi 209 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 12 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată prin sentinţa sus amintită cu pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1305 din 3 iulie 2003 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare, precum şi cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2342 din 31 octombrie 2002 a Judecătoriei Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 326 din 23 aprilie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată măsura arestării preventive de la 15 august 2005 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscată bâta de baseball – corp delict.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 23.600 euro sau echivalentul în lei la data punerii în executare, 3000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plăţii, 14.530 lei RON, conform precizării din 11 mai 2006, către partea vătămată B.A., precum şi la plata sumei de 5000 euro sau echivalentul în lei la data executării către partea civilă R.S. şi 5000 RON faţă de partea civilă I.H.M., reprezentând daune morale către aceasta.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 9 ianuarie 2003, inculpatul, prin violenţă, în timpul nopţii, mascat, prin folosirea unei arme şi împreună cu o altă persoană, rămasă neidentificată, a deposedat pe partea vătămată B.A. de bunuri şi bani, iar la data de 27 martie 2003, în aceleaşi condiţii a încercat să sustragă bunuri de la părţile vătămate B. şi I., dar agresorii au fugit din cauza strigătelor de ajutor şi a încăierării cu părţile vătămate. În ziua de 18 februarie 2003, inculpatul împreună cu o altă persoană a sustras din locuinţa părţii vătămate R.S., un pistol cu gaze şi suma de 2600 euro şi 3250 guldeni surinamezi.
În noaptea de 9 ianuarie 2003, inculpatul şi o persoană rămasă neidentificată au pătruns, înarmaţi cu o armă şi o bâtă de baseball, purtând cagule, în locuinţa părţii vătămate B.A., din Timişoara, escaladând poarta. În incinta atelierului de blănărie, unde se afla partea vătămată şi menajera acestuia, I.H.M., B.A. a fost ameninţat de inculpat cu arma, iar I.H.M. a fost legată de un scaun, cei doi făptuitori solicitând banii şi bijuteriile părţii vătămate B. Acesta a adus din seiful aflat în locuinţă 130.000.000 lei ROL, 3000 dolari S.U.A. şi 23.600 euro, precum şi bijuterii.
La plecare, cei doi au încuiat atelierul în care se aflau părţile vătămate.
Ulterior, inculpatul cu prietena sa, martora T.A. şi cu martorul C.O.D. au plecat la Arad pentru a amaneta bijuteriile furate şi au achiziţionat de la bijuteria V. mai multe bijuterii găsite la percheziţia efectuată în domiciliul inculpatului din Timişoara.
De asemenea, în locuinţa inculpatului s-au găsit şi cei 3250 guldeni surinamezi aparţinând părţii vătămate R.S., ce au fost restituiţi pe bază de dovadă acestuia din urmă, constituit parte civilă cu suma de 5000 euro.
Urmare a agresiunilor exercitate de inculpat asupra părţii vătămate B.A., care a fost lovit cu bâta de baseball, la data de 27 martie 2003, acesta a necesitat 6 zile îngrijiri medicale, iar partea vătămată I.M., agresată în aceleaşi condiţii, a necesitat 40 zile îngrijiri medicale.
La domiciliul inculpatului a fost găsită bâta de baseball şi o pereche de mănuşi din material textil, pe care partea vătămată B.A. a recunoscut-o ca fiind folosită de inculpat şi de persoana neidentificată în noaptea de 27 martie 2003.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul a amanetat la casa de amanet C. Timişoara un lănţişor de aur în formă de cruce în greutate de 25 grame, pe care partea vătămată B.A. l-a recunoscut ca fiind cel sustras de agresori din domiciliul său.
Instanţa a respins cererea formulată de inculpat prin apărător privind constatarea nulităţii absolute a declaraţiilor părţilor vătămate B.A. şi I.H.M., precum şi a procesului verbal de recunoaştere din grup, întocmit in absenţa inculpatului şi a apărătorului acestuia, dat fiind că în acord cu dispoziţiile art. 197 alin. (4) C. proc. pen., încălcarea oricăror dispoziţii legale, altele decât cele prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., se invocă în cursul efectuării actului sau la primul termen de judecată, cu procedura completă, când partea a lipsit la întocmirea actului respectiv.
Împotriva hotărârii pronunţate, au declarat apel inculpatul şi partea civilă B.A., invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
Inculpatul a criticat sentinţa sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, nelegalităţii modalităţii de contopire a pedepselor şi deducerii perioadei executate.
Partea civilă B.A. a invocat menţionarea greşită a plăţii în echivalent a sumelor în valută sustrase prin violenţă de inculpat, solicitând să se menţioneze obligarea la plata în echivalent stabilită la data plăţii şi nu la data punerii în executare. În latură penală, s-a invocat cuantumul redus al pedepsei aplicate inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 329/ A din 5 octombrie 2006, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul inculpatului şi a casat sentinţa apelată cu privire la contopirea pedepselor şi deducerea arestului preventiv, descontopind pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sus-menţionata sentinţă, în pedepsele componente pe care le-a menţinut, astfel:
- 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi b), alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi b), alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi 209 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Instanţa de apel a descontopit pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1305/2003 a Judecătoriei Arad în pedepsele componente, astfel:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), e), g) şi i) C. pen.;
- 3 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 318/2000 a Judecătoriei Aiud;
- 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 980/1998 a Judecătoriei Lugoj;
- 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 104/2000 a Judecătoriei Timişoara;
- a înlăturat sporul de un an închisoare aplicat.
A descontopit pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2342/2002 a Judecătoriei Arad în pedepsele componente, astfel:
- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 216 alin. (1) C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- a înlăturat sporul de 6 luni închisoare;
- a înlăturat menţinerea liberării condiţionate pentru pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 768/2002 a Judecătoriei Timişoara, rest rămas neexecutat de 336 zile închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată executarea pedepsei de 3 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 216 alin. (1) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit aceste pedepse cu pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea dreptului de a se afla pe raza municipiului Bucureşti pe timp de 2 ani după executarea pedepsei, aplicată prin sentinţa penală nr. 312/2005 a Tribunalului municipiului Bucureşti, secţia a II-a penală, urmând a fi executată pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 8 luni închisoare, sporită cu un an şi 4 luni închisoare, deci pedeapsa rezultantă de:
- 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului de a se afla pe raza municipiului Bucureşti, după executarea pedepsei principale.
În baza dispoziţiilor art. 61 C. pen., a fost menţinută liberarea condiţionată pentru restul de 336 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 768/2002 a Judecătoriei Timişoara.
În baza dispoziţiilor art. 39 C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului de a se afla pe raza municipiului Bucureşti cu pedepsele de câte 12 ani închisoare şi 10 ani închisoare aplicate prin sentinţa apelată, pe care le-a menţinut, urmând a fi executată pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare şi interzicerea dreptului de a se afla pe raza municipiului Bucureşti pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe durata art. 71 C. pen.
A fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului şi dedusă din durata pedepsei principale rezultante, arestul preventiv astfel: 04 iulie 2002 - 24 iulie 2002; 30 septembrie 1999 - 27 aprilie 2002; reţinerea preventivă de 24 ore din 7 martie 1999 şi din 11 aprilie 2003 la zi.
A fost respins apelul părţii civile B.A. ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile penale privind contopirea pedepselor şi computarea perioadelor executate din sancţiunile aplicate anterior.
S-a observat că instanţa de fond nu a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1305 din 3 iulie 2003 pronunţată de Judecătoria Arad în pedepsele componente şi nu a înlăturat sporul de un an închisoare aplicat prin această sentinţă. De asemenea, nu s-a descontopit în componentele sale pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2342 din 31 octombrie 2002 pronunţată de Judecătoria Arad şi nu s-a înlăturat sporul de 6 luni închisoare aplicat, nu s-a pronunţat cu privire la liberarea condiţionată pentru pedeapsa de 336 zile închisoare rămasă neexecutată din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 768/2002 pronunţată de Judecătoria Timişoara şi nu s-a constatat graţiată executarea pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2342 din 31 octombrie 2002 pronunţată de Judecătoria Arad pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2002.
Instanţa de control judiciar a constatat că în mod nelegal nu s-a dedus perioada executată anterior ca urmare a condamnărilor stabilite prin sentinţele amintite.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Oral, în faţa instanţei, prin apărătorul desemnat din oficiu, s-a invocat greşita individualizare a pedepselor, solicitându-se redozarea acestora şi reducerea sub limita minimă prevăzută de lege ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen.
În motivele scrise înaintate la dosar, ca şi în ultimul cuvânt, inculpatul a solicitat achitarea şi punerea în libertate, întrucât nu este autorul faptelor, iar autodenunţurile le-a făcut pentru a fi transferat la Penitenciarul Timişoara, mai aproape de familia sa.
În sprijinul acestei opţiuni se invocă neconcordanţa declaraţiilor victimelor cu privire la bâta de baseball, reţinută ca fiind corp delict, afirmaţiile divergente ale acuzării privind modul de valorificare al bijuteriilor sustrase, încălcarea dispoziţiilor legale privind recunoaşterea din grup, greşita reţinere a utilizării unor mănuşi negre, interpretarea greşită a listingului de convorbiri telefonice.
Se susţine, de asemenea, că nu s-au încuviinţat martori pentru a proba detenţia legală asupra celor 3250 guldeni surinamezi.
Examinând hotărârile prin prisma criticilor recurentului, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 18 C. proc. pen., ca şi din oficiu, pentru cazurile enunţate de dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Pe baza întregului material probator, prima instanţă şi instanţa de apel au stabilit o situaţie de fapt corespunzătoare situaţiei reale şi, stabilind vinovăţia inculpatului, au dispus condamnarea acestuia pentru infracţiunile deduse judecăţii.
Este cert că, în noaptea de 9 ianuarie 2003, inculpatul, împreună cu o persoană neidentificată, având asupra lor o armă şi o bâtă de baseball, purtând cagule, au intrat în incinta atelierului de blănărie, proprietatea părţii vătămate B.A., unde se aflau părţile vătămate B.A. şi I.H.M.
După ce au legat-o de un scaun pe partea vătămată I.H.M., inculpatul şi celălalt făptuitor au obligat pe partea vătămată B.A. să le predea 130.000.000 lei ROL, 3000 dolari S.U.A., 23.600 euro şi mai multe bijuterii.
După ce şi-au însuşit bunurile, cei doi făptuitori au încuiat atelierul în care se aflau părţile vătămate.
Ulterior, inculpatul şi martorii T.A. şi C.O.D. s-au deplasat în Arad pentru a amaneta bijuteriile sustrase iar apoi au achiziţionat de la bijuteria V. mai multe bijuterii, care au fost găsite la percheziţie în locuinţa inculpatului.
La data de 18 februarie 2003, orele 9,30-11,00, inculpatul a pătruns prin forţarea uşii în locuinţa părţii vătămate R.S., de unde a sustras un pistol cu gaze, 3250 guldeni surinamezi şi alte sume de bani în valută şi în monedă românească.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare, s-au găsit 3250 guldeni surinamezi.
La data de 27 martie 2003, inculpatul şi o altă persoană neidentificată au pătruns din nou în locuinţa părţii vătămate B.A. şi au aşteptat ca părţile vătămate B.A. şi I.H.M. să iasă din atelierul de blănărie pentru a-i ataca.
Partea vătămată B.A. s-a apărat cu o foarfecă, iar partea vătămată I.H.M. a strigat după ajutor, moment în care inculpatul i-a lovit cu bâta de baseball, după care făptuitorii au fugit fără a sustrage bunuri.
La percheziţia domiciliară, s-au descoperit bâta de baseball, precum şi o pereche de mănuşi din material textil de culoare neagră, recunoscute de partea vătămată B.A. ca fiind folosite de agresori în noaptea de 27 martie 2003.
Inculpatul a amanetat un lănţişor de aur împletit cu cruce, recunoscut de partea vătămată B.A.
În faza de urmărire penală, inculpatul, asistat de apărător a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, descriind modalitatea de săvârşire şi participarea la infracţiune şi a numitului R.D., dar ulterior a revenit asupra declaraţiei, la presiunea acestuia din urmă şi a menţionat că a formulat autodenunţurile pentru a se apropia de familie.
Nu pot fi reţinute apărările inculpatului, expuse în susţinerea recursului, întrucât bâta de baseball a fost găsită la domiciliul acestuia, ca şi perechea de mănuşi din material textil de culoare neagră şi au fost identificate de partea vătămată B.A. ca fiind folosite la săvârşirea infracţiunii din noaptea de 27 martie 2003.
Părţile vătămate B.A. şi I.H.M. au recunoscut vocea inculpatului, iar suma de 3250 guldeni surinamezi sustrasă de la partea vătămată R.S. a fost găsită la domiciliul inculpatului.
Neregularităţile invocate de inculpat cu privire la recunoaşterea din grup se referă la încălcarea unor dispoziţii procedurale a căror nerespectare atrage nulitatea relativă ce trebuie invocată în cursul efectuării actului, atunci când partea a fost prezentă la îndeplinirea lui.
În acest stadiu procesual, nefiind vorba de nulităţi absolute, eventualele nereguli semnalate nu mai pot fi invocate.
În ceea ce priveşte declaraţiile date în faţa procurorului, de recunoaştere a infracţiunilor şi de indicare a participaţiunii făptuitorului R.D. la aceste fapte, este de remarcat că au fost date în prezenţa apărătorului din oficiu.
Cu ocazia percheziţiei, s-au găsit în domiciliul inculpatului bijuterii şi suma de bani sustrasă de la partea vătămată R.S., de 3250 guldeni surinamezi, astfel că în mod justificat s-au privit ca irelevante cererile inculpatului privind dovedirea acestor sume în absenţa vreunui înscris justificativ.
Lănţişorul de aur cu cruce amanetat de inculpat a fost recunoscut de partea vătămată B.A. ca fiind bunul său, sustras de inculpat.
Cu privire la listingul convorbirilor telefonice este de remarcat că actul de sesizare şi hotărârile judecătoreşti anterioare nu le valorifică sub aspect probator, atâta timp cât faţă de celălalt participant la săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie s-a disjuns urmărirea penală.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea constată o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport de pericolul social deosebit de ridicat al infracţiunilor, de modalitatea de săvârşire, de prejudiciile cauzate şi comportamentul procesual al inculpatului şi de antecedentele penale care dovedesc că sancţiunile anterioare nu şi-au îndeplinit scopul educativ-preventiv.
Pentru toate considerentele de mai sus, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se vor computa din pedeapsă perioadele executate din condamnările anterioare asupra cărora instanţa de apel a pronunţat contopirea.
Văzând şi dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M.L. împotriva deciziei nr. 329/ A din 5 octombrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, detenţia de la 4 iulie 2002 la 24 iulie 2002, de la 30 septembrie 1999 la 27 aprilie 2002, reţinerea de o zi, respectiv din 7 martie 1999 şi de la 11 aprilie 2003 la 21 noiembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6613/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6810/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
