ICCJ. Decizia nr. 903/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 903/2006
Dosar nr. 21098/1/2006
(nr. vechi 6170/2006)
Şedinţa publică din 10 februarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 997 din 21 decembrie 2004 a Tribunalului Cluj au fost condamnaţi inculpaţii:
- S.A.C., la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de at.12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 3 ani a exercitării drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 25 iulie 2004 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- S.S., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi un an şi 10 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că faptele sunt concurente iar în baza art. 34 lit. b) din acelaşi cod, s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 10 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, în final 2 ani închisoare.
Conform art. 851 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata urmând a se supune măsurilor de supraveghere stabilite de instanţă.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.A.C. a sumei de 10.890 Euro sau echivalentul în lei la data confiscării şi de la inculpata S.S. a sumei de 1.300 Euro sau echivalentul în lei la data confiscării.
Pe latură civilă, în baza art. 14 alin. (3) lit. b), art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar să plătească părţilor civile R.E., R.N.M., F.M.S. suma de 1000 Euro sau echivalentul în lei de la data plăţii efective cu titlu de daune morale, respingând restul pretenţiilor.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de câte 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii S.A.C. şi S.S. au fost căsătoriţi şi sunt stabiliţi în Germania, unde continuă să trăiască împreună.
Cu ocazia unor călătorii în România, în primele luni ale anului 2004, inculpaţii au racolat părţile vătămate, promiţându-le personal ori prin intermediari că le pot asigura locuri de muncă în Germania. Odată ajunse în această ţară, părţile vătămate au fost obligate prin forţă să practice prostituţia.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii, solicitând, în principal achitarea pe motivul că nu există probe de vinovăţie faţă de ei, iar în subsidiar, reducerea pedepselor prin reţinerea circumstanţelor atenuante.
Prin Decizia penală nr. 86/ A din 16 martie 2005, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpaţi.
Pentru a dispune astfel, s-a motivat, în esenţă, că faptele inculpaţilor au fost pe deplin dovedite, că încadrarea juridică dată de instanţa de fond este corectă şi că individualizarea pedepselor s-a făcut în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul S.A.C., pentru el şi pentru fosta lui soţie.
În recursul său, inculpatul S.A.C. a solicitat în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei.
Apărătorul inculpatei S.S. a lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiei de inadmisibilitate a recursului acesteia.
Prin Decizia penală nr. 4623 din 10 august 2005, pronunţată în dosarul nr. 2295/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul inculpatului S.A.C. şi ca inadmisibil recursul declarat de inculpata S.S. împotriva deciziei penale nr. 68/ A din 16 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Pentru a dispune astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că instanţele anterioare au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului S.A.C., în concordanţă cu materialul probator.
Împotriva hotărârii instanţei de recurs, condamnatul S.A.C. a formulat contestaţie în anulare, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., motivând că instanţa de recurs nu a pronunţat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) C. proc. pen., deşi condamnarea sa se bazează pe depoziţii mincinoase ale părţilor vătămate B.D.L. şi C.D.M. şi a prietenilor acestora T.F. şi G.V.A. care au declarat împotriva sa pentru că i-a reclamat pentru infracţiunea de tâlhărie.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 lit. c) C. proc. pen., invocate de inculpat, se poate face contestaţie în anulare când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) – i) din acelaşi cod, cu privire la care existau probe la dosar.
Or, contestatorul nu a invocat nici o cauză de încetare a procesului penal din cele prevăzute de textul mai sus arătat.
Totodată, din verificarea materialului probator al dosarului nu se constată nici o probă cu privire la vreun caz de încetare a procesului penal.
Susţinerile de nevinovăţie ale inculpatului invocate în contestaţia de faţă nu se încadrează în nici unul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen. De altfel, aceste susţineri au fost analizate de instanţele de judecată la judecarea în fond, în apel şi în recurs şi găsite ca nefondate.
Pentru aceste considerente contestaţia în anulare fiind nefondată, urmează a se respinge ca atare şi a-l obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.A.C. împotriva deciziei penale nr. 4623 din 10 august 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 2225/2005.
Obligă pe contestator la plata sumei de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 887/2006. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 914/2006. Penal → |
|---|
