ICCJ. Decizia nr. 12/2007. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 12/2007
Dosar nr. 4563/59/2006
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 373/ PI din 7 iunie 2006, Tribunalul Timiş a condamnat pe inculpatul N.T.C., la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată.
În baza art. 81 şi 82 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de un an.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 27 iulie 2005 până la 23 septembrie 2005.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea proceselor verbale întocmite de inculpat, aflate la dosar.
S-a constatat că bancnota de 500 lei a fost restituită denunţătoarei D.L. în temeiul art. 255 alin. (5) C. pen.
În baza art. 30 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus publicarea hotărârii într-un ziar local, la data rămânerii definitive.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în esenţă că, la data de 27 iulie 2005, inculpatul N.T.C., în calitate de inspector în cadrul I.T.M. Timiş, cu atribuţii de control, a primit de la denunţătoarea D.L. suma de 500 lei pentru a îndeplini un act contrar îndatoririlor sale de serviciu şi a reduce amenda contravenţională aplicată SC M. SRL Lugoj.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere comportamentul corespunzător al inculpatului anterior săvârşirii faptei şi lipsa antecedentelor penale.
În raport de circumstanţele personale ale inculpatului s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia.
Inculpatul a declarat apel susţinând că fapta pentru care a fost condamnat nu există astfel încât se impune a fi achitat conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 315/ A din 20 septembrie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat şi l-a obligat pe apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a reţinut că situaţia reţinută este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză iar vinovăţia inculpatului pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat, este neîndoielnică.
Inculpatul a declarat recurs susţinând că fapta pentru care a fost condamnat nu există şi că este victima unei înscenări şi a solicitat să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
S-a arătat că inculpatul nu a solicitat denunţătoarei nici o sumă de bani, că la urmărirea penală nu au fost avute în vedere ciornele proceselor verbale întocmite de inculpat, din care rezultă că acestea au fost discutate cu martora C., căreia denunţătoarea i-a solicitat apărătorul şi care i-a cerut inculpatului să nu ia nici o măsură până când nu discută cu ea.
Inculpatul a mai susţinut că denunţătoarea l-a întrebat cât trebuie să-i dea, el nu i-a spus nimic şi atunci aceasta a scos portofelul şi în timp ce era aplecat să ridice o monedă care căzuse, i-a pus în buzunarul de la piept o bancnotă, moment în care au intervenit organele de cercetare penală.
În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, dar şi din oficiu, în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pena., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Se constată astfel că situaţia de fapt a fost corect reţinută pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor D.L., R.C., C.C.G., procesul verbal din 27 iulie 2005, planşa foto, fişa postului inculpatului şi proiectele de proces verbal.
Susţinerea inculpatului că denunţătoarea D.L. a intervenit pe lângă martora C.E., nu este confirmată de nici o altă probă a dosarului.
Se reţine şi faptul că împrejurarea că inculpatul nu a pretins nici o sumă de bani de la denunţătoare este lipsită de relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii de luare de mită care s-a realizat prin modalitatea „primirii".
Este cert dovedit şi faptul că inculpatul a întocmit două proiecte de proces verbal, unul pentru o amendă de 135.000.000 lei şi unul pentru o amendă de 60.000.000 lei.
Se mai constată, că aşa cum rezultă chiar din declaraţiile inculpatului coroborate cu cele ale martorei C.C., între aceştia nu a existat nici o discuţie cu privire la cuantumul amenzii menţionate de inculpat în procesul verbal cu privire la care a consultat-o pe martoră.
Faţă de considerentele expuse se constată că în mod corect s-a reţinut existenţa faptei şi săvârşirea acesteia de către inculpat.
Cum fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, corect s-a dispus condamnarea inculpatului, soluţia fiind conformă dispoziţiilor art. 345 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Curtea constată că nu este fondat nici motivul de recurs care vizează individualizarea pedepsei.
Astfel, pedeapsa stabilită se situează la limita minimă prevăzută de lege şi din actele dosarului nu rezultă existenţa unor împrejurări care să justifice reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.
Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.T.C., împotriva deciziei penale nr. 315/ A din 20 septembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 463/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2885/2007. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
