ICCJ. Decizia nr. 3228/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3228/2007
Dosar nr. 16662/54/2005
Şedinţa publică din 18 iunie 2007
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin memoriul adresat iniţial P.N.A. şi trimis spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petiţionarele L.M., L.V. şi M.G. au solicitat punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a făptuitorilor: N.N., notar public, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); S.C., magistrat judecător de la Judecătoria Târgu-Jiu sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi V.D.S., agent şef de poliţie la Poliţia Târgu-Jiu, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În cuprinsul declaraţiilor date la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj la data de 5 noiembrie 2004 şi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la 3 decembrie 2004, petiţionara L.M., în prezenţa mandatarului său N.C., şi-a precizat plângerea şi a arătat că notarul public, contrar atribuţiilor sale de serviciu, la data de 5 mai 2000 a legalizat o chitanţă sub semnătură privată încheiată între tatăl său, L.St.C. (decedat) şi numitul R.G. referitoare la vânzarea unui apartament, iar legalizarea s-a făcut nu după un exemplar ce nu era original, înscrisul conţinând şi unele elemente fictive referitoare la data certificării de către primarul comunei Teleşti şi a numărului martorilor care au participat la încheierea tranzacţiei.
Referitor la magistratul judecător S.C. de la Judecătoria Târgu-Jiu petiţionarele au susţinut că intimata, în mod abuziv a pronunţat sentinţa civilă nr. 5057 din 16 iulie 2004 în dosarul nr. 7974/2004, prin care le-a respins acţiunea formulată împotriva pârâtului R.G. pentru evacuarea din apartamentul, ce a constituit obiectul actului sub semnătură privată, încheiat între acesta şi tatăl lor, L.St.C.
Totodată petiţionarele au mai arătat că intimatul făptuitor V.D.S., în calitatea sa de agent de poliţie din cadrul Poliţiei municipiului Târgu-Jiu, Biroul de Ordine Publică şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu şi a efectuat cercetări superficiale în dosarul nr. 651718, propunând neînceperea urmăririi penale faţă de numitul R.G., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., având ca obiect chitanţa sub semnătură privată întocmită de acesta cu tatăl petiţionarelor. Au mai susţinut că acesta a consemnat eronat în procesul verbal că a ridicat în original chitanţa din 20 ianuarie 2000 şi actul notarial deşi, în realitate, au fost ridicate copiile xerox ale acestor acte.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluţia din 7 decembrie 2004, dată în dosarul nr. 442/P/2004, a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (5) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă intimatele N.N. şi S.C., cercetate sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), reţinându-se, în cuprinsul rezoluţiei, că infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi, respectiv, fals intelectual nu există.
Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus, în baza art. 38 C. proc. pen., disjungerea materialului de urmărire privind agentul şef de poliţie V.D.S., care a instrumentat dosarul Poliţiei municipiului Târgu Jiu nr. 651718/2000 şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, pentru efectuarea cercetărilor sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că notarul public a procedat la legalizarea actului prezentat de către R.St.G., în conformitate cu dispoziţiile legale în materie, neexistând nicio dovadă că notarul public ar fi legalizat actul după o copie xerox şi nu după exemplarul original, aşa cum a susţinut petiţionara L.M. S-a conchis că notarul public a respectat dispoziţiile legale privind dezbaterea succesiunii şi întocmirea actelor procedurale notariale, în cazul bunurilor rămase de pe urma defunctului L.C., tatăl petiţionarelor în speţă.
Totodată, referitor la activitate desfăşurată de intimata judecător S.C., s-a constatat că aceasta, având spre soluţionare dosarul civil nr. 6677/2004 al Judecătoriei Târgu-Jiu, prin care petiţionarele au solicitat ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să se dispună evacuarea pârâtului R.St.G. din apartamentul aflat în litigiu, a dispus, prin sentinţa civilă nr. 3359 din 18 mai 2004, respingerea acţiunii formulată de către aceleaşi petiţionare, sentinţă rămasă definitivă.
De asemenea, s-a constatat că deşi acelaşi magistrat judecător a pronunţat în dosarul civil nr. 7974/2004 sentinţa civilă nr. 5057 din 16 iulie 2004 (rămasă definitivă), prin care a fost respinsă acţiunea formulată de aceleaşi reclamante împotriva pârâtului R.G., obligându-le, totodată, la plata cheltuielilor de judecată, modalitatea în care aceasta a motivat soluţia pronunţată nu poate constitui un fapt de natură a contura elementele infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau al altei fapte penale, neputându-se antrena răspunderea penală a magistratului.
Cu privire la agentul de poliţie V.D.S., s-a menţionat în cuprinsul rezoluţiei că prin referatul nr. 651718 din 26 martie 2001 acesta a propus neînceperea urmăririi penale cu privire la reclamaţiile făcute de către L.M. împotriva lui R.St.G. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 290 C. pen.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu, prin rezoluţia din 25 aprilie 2001 dată în dosarul nr. 2947/P/2000, a confirmat propunerea lucrătorului de poliţie, însă ulterior, această soluţie a fost infirmată la plângerea petiţionarei L.M., fiind reluate cercetările, iar la 10 iunie 2002, la propunerea organului de cercetare penală, a dispus de asemenea, neînceperea urmăririi penale. Judecătoria Târgu-Jiu, prin sentinţa penală nr. 4906 din 13 octombrie 2004, a admis plângerea formulată de petiţionara L.M., a desfiinţat rezoluţia pronunţată la 10 iunie 2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu şi atrimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, dosarul afându-se în prezent pe rolul Biroului Cercetări Penale din Cadrul Poliţiei Târgu-Jiu (fiind înregistrat sub nr. 65199 din 3 decembrie 2004). S-a conchis că vor fi avute în vedere toate susţinerile petiţionarei referitoare la împrejurările în care au fost efectuate cercetările de către agentul şef de poliţie V.D.S., urmând a fi făcute verificări sub aspectul săvârşirii de către intimat a infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluţia nr. 293/II/2/2005 din 8 februarie 2005, urmare a plângerii formulată de mandatarul N.C., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a infirmat parţial rezoluţia iniţială dată sub nr. 442/P/2004 din 7 decembrie 2004 şi a dispus reluarea cercetărilor în cauză faţă de notarul public N.N. pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi art. 291 C. pen., precum şi completarea probatoriilor până la data de 10 martie 2005.
După reluarea cercetărilor şi completarea probatoriului cu audierea martorilor semnatari ai chitanţelor, ce au declarat că actul corespundea întru totul voinţei liber exprimată de părţile contractante, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluţia din 4 martie 2005 dată în dosarul nr. 442/P/2004, a dispus printre altele, neînceperea urmăririi penale faţă de N.N. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), apreciind că faptele nu există. Totodată a mai dispus menţinerea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistratul judecător S.C. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), adoptată prin rezoluţia din 7 decembrie 2004.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluţia nr. 1671/II/2/ 2005 din 3 mai 2005, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de mandatarul petiţionarelor L.M. şi L.V., N.C. împotriva rezoluţiei mai sus-enunţate confirmând soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de notarul public N.N., pentru infracţiunile prevăzute de art. de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Împotriva acestei ultime rezoluţii au formulat plângere cele trei petiţionare, înregistrată la 26 octombrie 2005 pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 1614/P/2005. În cuprinsul acesteia petiţionarele au arătat că la urmărirea penală s-a reţinut o situaţie de fapt nereală şi s-a adoptat o soluţie esenţial nelegală.
Curte de Apel Craiova, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 3 din 18 ianuarie 2006, a respins, ca nefondate, plângerile formulate de petiţionarele L.M., L.V. şi M.G. împotriva rezoluţiei dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 442/P/2004, obligându-le totodată la plata sumelor de câte 30 lei,cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că în speţă s-au efectuat cuvenitele cercetări, în urma cărora s-a reţinut o situaţie de fapt concordantă cu probatoriul amplu administrat şi corect interpretat.
S-a mai constatat că, în mod cert, notarul public N.N. şi-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu, legalizând un singur exemplar (copie), de pe înscrisul original prezentat de către R.Şt.G. De asemenea, a mai reţinut prim instanţă că magistratul judecător S.C. a soluţionat cauza dedusă judecăţii cu respectarea atribuţiilor de serviciu, iar eventualele aspecte de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii pronunţate pot face cel mult obiectul cenzurii în căile de atac ale apelului sau recursului, neavând nicio conotaţie penală.
Fiind nemulţumite de soluţia pronunţată, petiţionarele, în termen legal, au formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi reiterând motivele pe care le-au susţinut în faţa primei instanţe.
Pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat dosarul nr. 16662/54/2005, iar petiţionarele, deşi legal citate, nu s-au prezentat pentru a-şi formula personal apărările, însă, au depus la dosar, prin serviciul registratură, mai multe memorii însoţite de înscrisuri doveditoare.
Examinând recursurile declarat de petiţionare, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
În concepţia legiuitorului poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.
Se mai constată că şi înainte de a se introduce în C. proc. pen. dispoziţiile art. 2781, instanţele de judecată analizau asemenea plângeri, îndreptate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului, în temeiul art. 13 din C.A.D.O.L.F. ale omului, ce garantau dreptul oricărei persoane de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale.
În cauza supusă analizei se constată că instanţa de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză a respins în mod justificat plângerile formulate de petiţionare, apreciind ca fiind legală şi temeinică rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, dispusă în baza prevederilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., faţă de intimatele – notar public N.N. şi magistrat judecător S.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, fapte prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 din acelaşi cod.
Se mai reţine că persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie în cadrul organelor din care fac parte, aşa cum este cazul intimatei judecător S.C., îşi desfăşoară activitatea în temeiul legii, fiind obligate să îşi îndeplinească atribuţiile ce le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunţarea unor soluţii pe care le consideră legale şi temeinice, în raport de probele administrate, iar aceste soluţii pot fi cenzurate numai prin promovarea căilor de atac.
Totodată, Înalta Curte mai reţine că în cazul în care nu se face în niciun fel dovada existenţei intenţiei (referitor la latura subiectivă, ca element al conţinutului constitutiv al infracţiunii, prevăzută de art. 246 şi, respectiv de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)) şi s-ar admite că plângerile făcute împotriva acestora sunt admisbile, s-ar institui noi căi de atac, în afara celor expres prevăzute de lege, ceea ce contravine principiului prevăzut de art. 3 şi 4 din Legea nr. 303/2004 republicată, precum şi aceluia care garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii, prevăzut de art. 7 din Legea nr. 304/2004.
De asemenea, Înalta Curte mai constată că magistratul procuror a apreciat în mod corect că nu există indicii că intimatele, nu şi-au exercitat atribuţiile de serviciu sau că şi-ar fi îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu sau că, prin activitatea specifică desfăşurată, prin actele încheiate, ar fi săvârşit vreo faptă de natură a atrage răspundere lor penală.
De asemenea, Înalta Curte reţine că, din examinarea actelor premergătoare, instanţa de fond a reţinut corect întreaga situaţie de fapt potrivit căreia intimata judecător având în lucru dosare ce i-au fost repartizate, potrivit activităţii sale specifice şi în legătură cu serviciul, au dat soluţii conform intimei convingeri şi funcţie de probele existente în cauzele aflate spre cercetare judecătorească, apreciindu-se în mod justificat că aceasta nu a săvârşit faptele pentru care s-au plâns petiţionarele.
De asemenea, se constată că din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă faptul că vreun moment intimata notar public N.N. şi-ar fi exercitat profesia în afara prevederilor legale în vigoare, întrucât aceasta a întocmit actele notariale succesorale şi a stabilit masa succesorală de pe urma autorului petiţionarelor în baza înscrisurilor, pe care tocmai cei ce aveau vocaţie succesorală (moştenitorii defunctului L.C.) le-au depus la grefa biroului său.
Prin urmare, în mod corect s-a apreciat că în speţă este incidentă dispoziţia art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar faptele presupuse a fi săvârşite de intimaţi nu există şi nu au fost săvârşite în realitatea obiectivă.
Întrucât, în speţă, nu s-au identificat indicii din care să rezulte că intimaţii, în îndeplinirea atribuţiilor lor de serviciu ar fi săvârşit vreo faptă de natură penală şi, mai mult decât atât, şi-ar fi exercitat profesia cu încălcarea prevederilor legale în vigoare ori ar fi săvârşit o altă faptă de natură penală, în mod justificat s-a apreciat de instanţa de fond că faptele, presupuse a fi săvârşite de intimate, nu există.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarele L.M., L.V. şi M.G. împotriva sentinţei penale nr. 3 din 18 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte le va obliga pe recurentele petiţionare la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarele L.M., L.V. şi M.G. împotriva sentinţei penale nr. 3 din 18 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentele petiţionare la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat .
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 403/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3101/2007. Penal → |
|---|
