ICCJ. Decizia nr. 3678/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3678/2007
Dosar nr. 20269/99/2006
Şedinţa publică din 18 iulie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 80 din 9 februarie 2007, Tribunalul Iaşi l-a condamnat pe inculpatul C.D., la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pedeapsă complementară.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat graţierea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3203 din 01 iulie 2004 a Judecătoriei Iaşi.
În baza art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 738 din 28 octombrie 2003 a Tribunalului Iaşi, 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 4783 din 4 noiembrie 2003 a Judecătoriei Iaşi şi 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3203 din 1 iulie 2004 a Judecătoriei Iaşi.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin sentinţele penale nr. 738/2003 a Tribunalului Iaşi, nr. 4783/2003 a Judecătoriei Iaşi şi nr. 3203/2004 a Judecătoriei Iaşi, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a cumulat pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 5 ani şi 6 luni închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. şi s-a computat din pedeapsă durata arestării preventive de la 22 august 2006 la zi.
Inculpatul a fost obligat şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 22 august 2006 organele de poliţie din cadrul B.C.C.O. IAŞI sub supravegherea procurorului din cadrul Biroului Teritorial Iaşi al D.I.I.C.O.T., având date despre preocuparea inculpaţilor C.D. şi T.G.A. cu privire la săvârşirea unor fapte de trafic de droguri, i-au urmărit pe aceştia în zona magazinului B. din municipiul Iaşi.
La un moment dat, i-au imobilizat şi în rucsacul de culoare verde purtat de inculpatul C.D. au găsit o cantitate de produs vegetal de culoare verde, cu miros înţepător, iar în buzunarul pantalonilor inculpatului suma de 110 RON.
S-a efectuat ulterior o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului C.D., unde s-au găsit şi ridicat mai multe fragmente de produs vegetal de culoare verde cu miros înţepător.
Expertizate la laboratorul de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P. s-a constatat că substanţele ridicate de la inculpat în greutate de 224, respectiv 40 grame conţin cannabis, substanţă înscrisă în tabelul anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000.
Instanţa de fond a reţinut că, substanţa de cannabis găsită asupra inculpatului C.D. a fost recoltată de acesta împreună cu T.G. de pe o cultură ilegală şi că parte din ea a fost vândută colaboratorului acoperit V., respectiv cantitatea de 224 grame cannabis în schimbul sumei de 100 RON, faptă ce constituie infracţiunea prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Prin Decizia nr. 120 din 31 mai 2007, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul inculpatului C.D. împotriva sentinţei menţionate.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticând hotărârile pronunţate pentru individualizarea pedepsei pe care o consideră prea severă, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine cont de prevederile Părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă din partea specială, de pericolul social al faptei şi făptuitorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză, inculpatul a fost sancţionat cu o pedeapsă aproape de limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită.
Având în vedere că acesta a săvârşit infracţiunea în stare de recidivă şi împrejurarea că în cauză nu există motive de atenuare a răspunderii sale penale, reducerea pedepsei ar fi ilegală.
Aşa fiind, văzând şi faptul că nu există alte motive de casare care examinate din oficiu ar putea crea inculpatului o situaţie mai favorabilă, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 120 din 31 mai 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi va computa din pedeapsă durata arestului preventiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 120 din 31 mai 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 22 august 2006 la 18 iulie 2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iulie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3721/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3674/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
